Un apartament fermecat cu aer mediteranean

TIPĂREȘTE

Ne cazăm în Empa, în apropiere de Paphos, în cel mai grozav apartament care ne va fi casă pentru câteva zile (Mediterranean View Apartments). Găsisem cazarea pe Booking şi o rezervasem din ianuarie.

Nu mă aşteptam să îmi placă aşa de mult. Ni s-a potrivit ca o mănuşă. Am cochetat cu ideea de a rămâne acolo forever. Mie nu îmi trebuie mult. Dacă e curat şi am apă caldă mă declar mulţumită. Dar ce am găsit... ne-a vrăjit. Nicărieri pe unde am fost nu m-am simţit mai acasă. Patul comod, sufrageria caldă şi primitoare, bucătăria mică şi complet utilată, băile, dormitoarele, totul mi-a plăcut la nebunie. A fost pentru prima dată când nu eram supărată să mai petrec timp pe lângă casă, să bucătărec în concediu, să mă trezesc la ora 6 să am timp de o cafea în linişte cu o carte în mână şi picioarele în piscină. Am savurat fiecare minut petrecut la cazare. Mi s-a părut magie. Poate era construit după ceva reguli Feng Shui, emana un Chi povitiv, habar n-am care a fost cauza, dar toţi am simţit că nu vrem să mai plecăm de acolo. Era un apartament mic, într-un complex de vile, cu bucătărie, cameră de zi, două dormitoare şi două băi.

La piscină nu aveai acces decât prin intermediul apartamentelor, şi din stradă nu se vedea deloc. Curtea interiorară era plină de plante şi pomişori cu flori colorate, iar dimineaţa la prima ora era un om care le uda şi aduna frunzele moarte. O să râdeţi, dar l-am ajutat şi eu în vreo două dimineţi să cureţe floricelele. :D Aveam două dormitoare, fiecare cu baie proprie. În camera de zi era un colţar în care te puteai lăfăi la un film, şi dădea spre un balcon care avea ieşire la piscină. Aveam o gramada de dvd-uri cu filme şi ce mi-a placut şi mai mult, o micuţă bibliotecă cu cărţi în greacă, franceză, engleză şi germană. Imposibl să nu găseşti ceva tentant.

Nici nu ne-am gândit la despachetat bagaje. Primul lucru pe care l-am facut cu peştişorul a fost să întoarcem biblioteca şi să analizăm ordinea în care să răsfoim cărţile. Apartamentul era curat, şi cred că toţi turiştii care au trecut pe acolo am mai lăsat câte ceva la dotări. Am lăsat şi noi la plecare un şampon, o loţiune de corp, una de plajă, chestii pe care nu aveam cum să le luăm în avion. În bucătărie era inclusiv masină de spălat haine, detergent, balsam de rufe. Nu le-am folosit, dar am glumit că uite pentru prima dată am putea să ne întoarcem din concediu cu hainele curate. Aveam cuptor electric, plită electrică, hotă, frigider mare, congelator... cam tot ce ai nevoie într-o casă în care să locuieşti. Un dormitor avea baie cu vană, celalalt cu duş, două bacoane, unul din dormitorul secundar, unul din camera de zi.

Cu proprietara apartamentului, Jennifer, am vorbit doar pe mail şi telefonic, am înţeles că locuieşte în Dubai, şi un agent se ocupă de pregătirea şi închirierea locului. Ne-a sunat în prima zi să vadă dacă totul este ok, dacă ne place apartamentul şi a luat legatura cu agentul pentru problemele noastre. Ce probleme am avut? Cu banii şi cu netul. Am plătit 30% avans la rezervarea apartamentului în ianuarie şi am făcut un depozit de 200 de euro pentru eventuale daune. Depozitul l-am primit înapoi după vreo 10 zile de la întoarcerea în ţară. Diferenţa de 70% din chirie trebuia să fie reţinută cu vreo două săptămâni înainte de sosirea noastră în Cipru. Atâta doar, ca au uitat de cei 30% platiţi în ianuarie, si în iunie şi-au retras suma întreagă. Am fost pe fază, am trimis un mail lui Jennifer si în câteva zile s-a rezolvat. Dar mi-a dat aşa o stare de nesiguranţă în ce priveste Cipru şi cardul. De câte ori le-am arătat cardul, au supt mai mult decât trebuia şi dacă am sesizat şi-au cerut scuze şi au remediat situaţia. La fel s-a întâmplat şi la o benzinărie unde am plătit tot cu cardul. Pentru că aveam activat sms alert la plată, am primit de două ori mesaj de plată pentru aceeaşi sumă. Când am venit acasă am verificat la bancă şi apăreau într-adevăr două tranzacţii în acelaşi loc la diferentă de câteva minute. Fără probleme am blocat o plată. De obicei nu sunt atentă, poate pentru că nu m-am lovit de astfel de probleme în altă parte.

Problemele cu netul le-am rezolvat noi pentru că agentul n-a mai venit a doua zi aşa cum ne-am înţeles sau nu am stat noi să-l aşteptăm suficient. Primisem o tabletă şi o cartela de net sigilată. Am zis că ne descurcam, dar când am încercat să introducem cartela în tabletă ne cerea ceva parolă pe care nu ne-a dat-o şi nu am reusit s-o spargem. Parola... zic. :D N-am spart nici tableta, i-am dat net de pe telefon că doar eram în UE şi aveam net pe telefoane. N-am mai vazut picior de agent până am plecat aşa că probabil s-a gândit ca românii sunt inventivi şi se descurcă mai ales daca e vorba de tehnologie.

La plecare am lasat cheia într-un fel de poştă cu cifru, nu ne-am luat rămas bun. Aş fi vrut să stau de poveşti cu agentul să văd ce ne recomandă să vizităm. N-a fost cazul. Am descoperit într-un sertar o grămadă de pliante cu locuri de vizitat, localuri, ghiduri de călătorie, restaurante, trasee prin zonele rurale, poze, recomandări, hărţi şi tot ce ne trebuia, aşa că agentul lui Jennifer a fost total inutil. Putea să ne lase cheia în postă şi să ne dea un sms cu cifrul, era cam acelaşi lucru. Dacă mai merg acolo, şi tare aş vrea, o să-i propun să sărim peste un intermedar si să renunţăm la agent. La final fac şi curat. :)

Dacă alegeţi această cazare e bine să stiţi că nu am reuşit să ajungem la mare pe jos. Am încercat de două ori. Prima dată s-a întunecat am ajuns până la un supermarket după care ne-am întors bâjbâind pe întuneric. Nu era iluminat public peste tot. A doua oară am ajuns chiar mai departe, dar ne-am întors că iar se lasa întunericul. A treia oara, ne-am dus cu masina... Aveţi nevoie neapărat de maşină. În ultima zi am ajuns la plaja cea mai apropiată, undeva în preajma hotelului St. George în Chloraka. Mi-a plăcut foarte tare pentru că era un amestec de stânci şi nisip, apa limpede şi valuri puterince. Plajele de aici nu sunt la fel de bine cotate ca altele din Cipru, dar avantajul e că aveţi intimitate şi sunt mult mai curate decât cele cu mulţi turişti. Nu am vazut salvamari, era un fel de scoala de windsurfing, de fapt nişte tineri care se distrau foarte bine şi din când în când mai duceau câte un novice în larg şi îl puneau să urce pe placă. Pare uşor, dar nu e pentru toţi. Un cursant ambiţios ne-a ţinut un pic ocupaţi. Se chinuia minute bune să urce pe placă dupa care în câteva secunde era iaraşi în apă. Cred că nu se putea urca de cât de bine râdea, dar erau aşa de puţine priviri indiscrete încât nu cred că îi păsa. Când a ieşit din mare ne-a facut cu mana şi ne-a zâmbit. Cred că ne-a văzut cum ne amuzam pe seama lui. Când a ieşit din apă a făcut nişte tumbe, şi a mers un pic în mâini, cu capul în jos sa nu credem că e lipsit de talente...

Aş fi trimis peştişorul la nişte cursuri de windsurfing, dar arătau aşa de bine instructorii ăia de n-am avut curaj. Nici ea n-a insistat. A rămas doar o experienţă care urmează să o bifeze în anii următori.

---

VIZUALIZĂRI: 4180 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI