Hotel Anibal / Gebze

TIPĂREȘTE

Pentru început vreau sa rectific faptul ca hotelul se numește Anibal (nu Hannibal), iar locația este un cartier industrial din Istanbul care se numește Gebze (nu Ghebze cum scriam într-un review).

Ne-am cazat aici deoarece voiam sa fim cât mai aproape de noul pod de pe Bosfor, iar un alt motiv era faptul ca nu voiam sa ne cazam în Istanbul.

De fapt, noi ne interesasem de un alt hotel din Gebze și anume Ramada, dar printr-o conjunctura destul de amuzantă ne-am cazat la hotel Anibal.

Asa cum spuneam în acel review, am plecat din Tg-Jiu după ora 3 noaptea, am trecut granița pe la Calafat, iar după ora 18 eram în Gebze. Luasem adresa de pe net a hotelului Ramada, asa ca, cu ajutorul GPS-ului am ajuns la ușa hotelului. Numai că ușa hotelului Ramada era lipita (în sens figurativ) de usa hotelului Anibal, ambele fiind de sticlă. Pe ușa hotelului Anibal nu scrie nimic, iar pe ușa hotelului Ramada scrie... Ramada.

Cum ușile erau de sticlă și eu fiind obosită nu mi-am dat seama de acest lucru, așa că am intrat pe ușa hotelului Anibal, crezând că am întrat pe ușa hotelului Ramada. Am întrebat dacă au camere libere și mi-au spus ca da, iar când am întrebat de preț, mi-au zis (nu mai țin bine minte bine) 32 sau 36 de euro. Abia atunci mi-am dat seama ca ceva nu era în ordine și am întrebat cum se numește hotelul (celalalt era în jur de 50/55 de euro).

În acea zonă sunt câteva hoteluri.

Camera nu era foarte mare, dar era foarte curata, având 3 paturi (3 persoane am fost: eu, soțul și băiețelul de 14 ani).

Micul dejun a fost inclus. Nu foarte bogat în sortimente, dar suficient și gustos.

La 200 m se afla un Mall, iar alături de hotel se afla o străduță care probabil ducea spre centrul cartierului, sau poate era chiar principala, deoarece seara a fost foarte plina de oameni. Oricum în acea zonă nu prea sunt turiști, deoarece se vedea că suntem diferiți.

Zona nu mi-a plăcut enorm de mult, dar mi-a plăcut ca era multă agitație.

Am avut probleme cu banii pentru că nu aveam lire turcești, iar casele de schimb valutar și băncile erau închise la acea oră (nu știu dacă era din cauza faptului ca în acea perioadă s-a devalorizat lira consistent). Aveau în schimb bancomate, dar erau doar în turca. Într-un cuvânt voiam să mâncăm, dar nu aveam bani. În cele din urmă am găsit un fastfood care a acceptat cardul.

De asemenea, mi-a plăcut faptul ca hotelul avea parcare subterana.

Fiind în trecere prin acea zonă, vă recomand hotelul. Este destul de ieftin, iar serviciile sunt ok.

Dimineața următoare am servit micul dejun, soțul s-a dus să schimbe banii, plecase din România cu gândul ca 1 euro era 4 lire și jumătate și deja crescuse la 6 lire.

În jurul orei 8 am plecat mai departe, pe renumitul pod. Acolo am plătit în jur de 80 sau 89 TL. Au fost singurii bani pe care i-am dat. Putini în comparație cu autostrăzile din vest.

Podul este o splendoare. Din nefericire vizibilitatea a fost scăzut, fiind ceata, dar și asa a fost fumos deoarece am avut senzația ca mergem cu mașina printre nori.

Eu vă recomand hotelul dacă nu sunteți prea pretențioși.

---

VIZUALIZĂRI: 562 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI