Un „Colosseum” la marginea deșertului – Amfiteatrul Roman din El Jem

TIPĂREȘTE

În cadrul sejurului tunisian ne-am înscris la două excursii opționale. Prima s-a intitulat pur și simplu „Sahara” . Aceasta a fost programată pentru două zile. Despre cea de-a doua vom vorbi mai târziu. Derutat de titlu, am crezut că, la fel ca excursia prin Wadi Rum – Iordania, vom pătrunde câtva în interiorul deșertului și vom dormi în niște corturi de 5 stele... dar, nu! :( A fost un adevărat circuit până în sudul Tunisiei, care, în final, a măsurat peste 1300 km. Pentru asta am plătit 125 euro de persoană.

Parcurgerea unei asemenea distanțe presupune timp. Ca urmare, în dimineața zilei de duminică 20 septembrie, trezirea este pe la 4:15 dimineața. După programul de dimineață urmează un mic dejun destul de subțire în formatul „early breakfast” și plecarea are loc la ora 5:00. De la hotelul nostru, urcăm în autocar 4 excursioniști.

Urmează circa o oră și jumătate de slalom, atât prim Hammamet, cât și prin alte stațiuni învecinate, pentru „a culege” alți excursioniști, până se umple autocarul.

Până la primul obiectiv al zilei avem de parcurs circa 150 km. La început parcurgem o zonă verde, apoi, încet, încet, nisipul începe să câștige teren. Dar nu definitiv! Rămân surprins de plantațiile de măslini, frumos rânduiți, care cresc, practic, din nisip. La un moment dat, ghidul ne-a spus că în Tunisia sunt peste 90 de milioane de măslini. Iar uleiul de măsline împreună cu vinurile, sunt o sursă importantă de venituri.

În jurul orei 9:30 ajungem în El Jem, un oraș cu cca 18.000 locuitori în provincia Mahdia, fundat pe ruinele orașului antic roman Thysdrus. Oprim într-o parcare din centrul orașului. Pentru a ajunge la Amfiteatrul Roman avem de parcurs, pe jos, circa 400 m. Dar acesta ne iese în cale mult mai devreme. Însă, pentru a ajunge la intrare, trebuie să ocolim jumătate din el. Pe cea mai mare parte a drumului este un adevărat bazar, atât cu suveniruri cât și cu textile, condimente și alte mărunțișuri.

Când ni s-a spus că vom vizita un amfiteatru, m-am gândit la acea construcție cu gradene semicirculare, de regulă amplasate pe un versant, cu o scenă jos, în centrul semicercului... dar, de la prima imagine îmi dau seama că m-am înșelat. Ce vedem aici este un adevărat „Colosseum” , la care se evidențiază 3 nivele, rudă directă cu cel din Roma.

Intrarea la obiectiv este prin partea sudică a acestuia. O primă surpriză este că aceasta este cu câțiva metri sub cota terenului, și trebuie să coborâm vreo douăzeci și ceva trepte. Îmi aduc aminte de Biserica Sfântului Sergiu din Cairo, a cărei construcție, în decurs de două milenii, a ajuns sub cota terenului.

Mă surprinde faptul că lângă poartă, în gardul ce înconjoară obiectivului nu văd o casă de bilete. Pe noi nu ne interesează, avem plătită intrarea în costul excursiei. Dar toată lumea este în aceeași situație? Google îmi spune că tariful de acces este între 4 și 6 euro.

După intrarea în incintă, intrăm într-un adevărat tunel ce străbate structura amfiteatrului, trecem apoi printr-o zonă de ruine și ajungem în arena amplasată în centrul construcției. Aici, ghidul ne face o prezentare a amfiteatrului, ne arată pe unde putem coborî în subsol, sau pe unde să urcăm la nivelele superioare, apoi ne lasă liberi. Avem la dispoziție circa o oră până la întâlnirea la autocar.

Amfiteatrul a fost construit în jurul anului 238 d. Hr. Este una dintre cele mai bine conservate ruine romane din piatră din lume și este un monument unic în Africa. Ghidul susține că este mai bine conservat decât cel din Roma. Dacă amintirile mele din urmă cu peste 9 ani nu mă înșală, nu sunt tentat să-i dau dreptate. Asemenea altor amfiteatre din Imperiul Roman, a fost ridicat pentru găzduirea unor spectacole destinate publicului, fiind unul dintre cele mai mari amfiteatre din lume. Capacitatea sa estimată este de 35.000 de locuri. Forma sa ovală are o lungime a axei mari de 148 de metri, iar axa mică măsoară 122 de metri. Înălțimea totală a ruinelor este de 36 metri. Amfiteatrul,  construit din blocuri de piatră, pe un teren plat,  este al treilea amfiteatru construit în același loc. Se susține că a fost ridicat de proconsulul local Gordian, care a devenit ulterior împărat sub numele de Gordian al II-lea. Totuși, niciun proconsul nu ar fi avut posibilitatea de a comanda o astfel de construcție; în plus, având în vedere cât de scurtă a fost „domnia” lui Gordian al II-lea (doar câteva săptămâni) este, practic, imposibil ca el să fi inițiat o construcție atât de grandioasă. Este mult mai probabil ca tânărul Gordian al III-lea să se fi născut, de fapt, la Thysdrus, pe domeniile bunicului său, Gordian I și ca, în calitate de împărat, să fi dorit ca amfiteatrul să facă parte dintr-un proiect de înfrumusețare a orașului său natal, urmând, de fapt, exemplul lui Septimius Severus.

În Evul Mediu, edificiul a servit drept fortăreață, populația căutând adăpost aici în timpul atacurilor vandalilor, în anul 430, și ale arabilor, în anul 647. În 1695, în timpul conflictelor interne din Tunis, Mohamed Bey El Mouradi a bombardat amfiteatrul și a creat o breșă într-unul dintre ziduri pentru a înăbuși rezistența partizanilor fratelui său, Ali Bey al-Muradi, care se adăpostiseră în interior. Se consideră că la sfârșitul secolului al XVIII-lea și pe parcursul secolului al XIX-lea, amfiteatrul a fost utilizat ca fabrică de salpetru (un azotat natural de sodiu - salpetru de Chile - sau de potasiu - salpetru de India, folosiți ca îngrășăminte minerale, la fabricarea acidului azotic, etc.)  În jurul anului 1850, spărtura din zid a fost lărgită de către Ahmad I Ibn Mustafa până la aproximativ 30 de metri, bombardând din nou localnicii răzvrătiți. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, structura a fost folosită pentru a găzdui magazine, locuințe și spații de depozitare a cerealelor.

Amfiteatrul este inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO din anul 1979. Totuși, o bună parte din zona nordică a amfiteatrului, probabil, parte din zona bombardată are refăcute gradenele primului nivel. Într-un fel, este bine, pentru că ne dă o imagine asupra felului cum arăta amfiteatrul. În plus, înțeleg că în acea zonă, pot fi primiți până la 500 de spectatori la un renumit Festival Internațional de Muzică Simfonică.

De la nivelul arenei, remarc un zid solid, din piatră, înalt de circa 3 m. Ni se spune că rolul acestuia era de a proteja spectatorii de la primul nivel de un eventual atac al animalelor sălbatice din arenă. În plus, eu apreciez că  asigura și o vizibilitate mai bună celor din primele rânduri. Tot în arenă remarc, în mijlocul ei, un lung grătar metalic. Nu știu ce era în trecut în locul acestuia, dar ni se spune că pe acolo se asigura o oarecare lumină în subsol.

În spatele zidului, de la cota acestuia în sus, erau gradenele primului nivel. Cu excepția zonei reconstruite, restul este o ruină, din care eu nu înțeleg mare lucru:-?? Voi încerca să-mi fac o imagine la sfârșitul vizitei, după ce am trecut pe la nivelele superioare. Probabil o vizită în zona reconstruită m-ar fi lămurit și mai bine, dar nu avem timp pentru așa ceva☹

Apoi, coborâm în subsol. Denumirea tehnică a acestuia este „hipogeu” (construcție subterană alcătuită din mai multe încăperi). Într-adevăr, aici dăm de un culoar central, aflat sub grilajul văzut din arenă. De o parte și de alta sunt numeroase încăperi, de diverse forme și mărimi, unele mai simple, altele mai complexe. Aici erau cazați atât gladiatorii, cât și animalele sălbatice ce asigurau spectacolele sângeroase din arenă. Dacă la Colosseum-ul din Roma lifturile ce ridicau „actorii” la suprafață erau obiective turistice, aici nu am identificat așa ceva. Oricum, subteranele amfiteatrului sunt partea cea mai bine conservată.

Revenind la suprafață, urcăm la nivelul al doilea. Urcușul este destul de dificil, în special pentru persoanele mai vârstnice, treptele din piatră fiind destul de înalte, iar panta scării destul de mare.  Aici încep să-mi dau seama cum este structura construcției. Există un culoar spectaculos, din piatră, cu stâlpi, arcade și deschideri spre exterior, care – presupun - se întindea pe tot conturul construcției. Din acesta, din loc în loc, se desprind spre interiorul construcției, alte culoare ce urcă spre gradenele acestui nivel. Dar și gradenele de aici sunt dispărute, iar de pe culoarele în pantă au dispărut treptele. Deci, culoarul este singurul loc vizitabil la acest nivel.

 Singurul culoar lateral pe care sunt trepte este cel care ne conduce la nivelul al treilea. Înălțimea treptelor și panta scării sunt similare cu cele ale scării urcate mai devreme. Și aici există un culoar, identic cu cel de la nivelul inferior. Dar grosimea zidului spre exterior este ceva mai mică și putem vedea și fotografia mai bine împrejurimile! 😊

C și la nivelul al doilea, și aici există ramificații ale culoarului ce urcă spre gradene. Și aici majoritatea acestor ramificații sunt închise, deoarece nici aici gradenele nu au rezistat timpului. Doar o singură astfel de ramificație are niște trepte, parcă chiar mai abrupte decât cele de până aici. Putem urca și ajungem pe o mică platformă care era, pe vremuri, între gradene. De altfel, în partea dreaptă se vede încă o mică porțiune din planul înclinat pe care erau amplasate acestea.

Suntem aici în cel mai înalt punct vizitabil și avem o priveliște completă asupra întregii arene. Remarc faptul că turiștii care se văd în arenă apar foarte mici. Mă gândesc că spectatorii care aveau locuri la acest nivel, fie aveau ochi foarte buni, fie nu vedeau mare lucru. Facem câteva fotografii și apoi cedăm locul și altor amatori, zona aceea putând găzdui simultan maxim 6 – 7 turiști.

Coborârea este ceva mai ușoară decât urcușul, și ajungem repede jos. Aruncăm o ultimă privire spre arenă, încerc o fotografie panoramă pe care o ratez, și pornim spre autocar. Străbatem din nou bazarul de la venire. Tunisienii de aici nu sunt așa de agresivi, de insistenți ca egiptenii. Te lasă să le privești produsele, să le fotografiezi fără să tragă de tine să cumperi ceva.

Pe la mijlocul drumului descopăr o fațadă de clădire care mă face să cred că acolo este Muzeul de Arheologie, despre care ni se spusese că este al doilea obiectiv turistic important al orașului. Dar nu, acolo doar „este vopsit gardul” . Muzeul este undeva cam la 1 km depărtare de Amfiteatru.

Ajungem la autocar în timp, cu vreo 5 minute înainte de ora fixată😊

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 16 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI