Thassos, Σ 'αγαπώ για πάντα!!!

TIPĂREȘTE

In iunie 2008 cand am pasit pentru prima oara pe pamant insular grecesc, la Skala Rachoni, nici ca-mi trecea prin cap ca voi ajunge dupa numai 2 ani aici, pe aceste tarmuri dantelate, minunate, verzi, cu munti imbracati mereu in straie verzi cu paduri de conifere, udate din plin de valurile Egeeoaicei mele iubite... Acolo unde marea cea de smarald sau de un turcoaz ireal de stralucitor si de clar, se infrupta cu nesat din stanca gri-alburie sau din verdele mereu crud al muntilor nu prea inalti dar atat de placuti la privire...

Si totusi iata-ma iar in Thassos, de data aceasta, foarte aproape de locul ce in 2008 mi-a incantat cel mai tare ochiul, sufletul si inima mea, in marele golf care se deschide atat de generos in partea de est a insulei, Golden Beach, mai precis, in Skala Potamia.

Despre cazarea excelenta am scris aici: click aici. Sambata cand am sosit dar si duminica, Thassos in generozitatea lui prea-mareata, ne-a “blagoslovit” cu o vreme de stat la vatra, adica in vila, ... deh... ce s-a gandit dumnealui??? Hai sa-i las sa se odihneasca dupa drumul lung din tara spre insula. Si bine a facut sambata. Bine, bine... dar cu duminica ce-ai mai avut tu, draga Thassos? ! De ne-ai tot udat la radacina vilei si cam peste tot, cu vant, cu ploaia aia mocaneasca de toata frumusetea si lungimea zilei de septembrie si cu frig de ziceam ca ai lasat robinetul de Sus cam mult deschis? Si noi ce sa facem aici, cu tine si la tine in vizita? Hm? !... Dar, deh, asa ai si zis meteorologilor, ca vei plange de mama-focului in acele zile si chiar asta ai si facut...

Dar vremea asta thassosiana de mijloc de septembrie nu ne-a rapus deloc si pe dupa-amiaza, intr-o pauza dintre ploi am plecat in recunoastere prin locul de “resedinta provizorie”, Skala Potamia.

Skala Potamia este un micut sat impletit cu o statiune tipic greceasca, unde viata locuitorilor autohtoni se scurge lin si usor printre vietile tumultoase si pline de vise si dorinte de vacante frumoase si mereu reusite ale turistilor multi care vin de pretutindeni pe aceste meleaguri minunate. Micuta localitate este situata de-a lungul coastei de nord-est a insulei, in golful pe drept cuvant numit Golden Beach, datorita culorii nisipului fin alb-auriu. Peisajul unic in felul sau este intretinut cu marinimie si o frumusete aparte si de muntii inalti, cu creste pietroase, din care se distinge clar si maiestos varful cel mai inalt, Ypsario. Acesta este imbratisat din toate partile de padurile mereu verzi si bogate de conifere, iar impreuna cu marea albastra, clara si limpede, cu valuri alburii, dar si cu plajele lungi si primitoare, “strang” la piepturile lor cu dragoste si bunatate acest golf si odata cu el si micuta statiune-sat, Skala Potamia.

Skala Potamia este o statiune foarte populara, situata la aprox. 15 km de capitala insulei, Limenas (sau Thassos town) spre nord, dar si spre sud, la aprox. 32 km fata de o alta statiune importanta si frumoasa, Skala Prinos. Plaja de aici este in foarte putine locuri cu pietricele si neamenajata. Dar nisipul auriu mai ales la orele amiezii cand razele soarelui stralucesc puternic si impreuna cu marea ii dau acea culoare aurie, fac din plaja de aici locul ideal de a-ti petrece o vacanta de neuitat. Iar sezlongurile in marea lor majoritate de culoare albastra cu albul palariutelor de la umbrelele de soare intregesc un tablou autentic grecesc…

De-a lungul plajei, pe acea straduta pietruita care formeaza faleza din Skala Potamia si in multe locuri chiar pe plaja, se gasesc taverne si baruri, fiecare cu stilul sau unic si caracteristic, dar si acestea sunt unite prin ospitalitatea si varietatea bunatatilor pe care le gasesti in meniurile si in limba romana. Iar multi ospatari stiu si cateva vorbe pe romaneste si-ti zambesc si te invita sa te asezi la o masa…ca de altfel cred eu, in toate locurile din minunata Grecie. Ma sunt aici si multe supermarketuri cu produse de toate felurile. Am gasit si un internet-café unde ne-am facut leatul vreo 3 seri pana noaptea tarziu, stand atat la pc cat si de vorba cu acel grec barbos simpatic si foarte vorbaret, care ne-a intretinut cu bautura “on the house” si alune pe langa berile comandate de noi…Tot acolo, fetele noastre s-au delectat cu ceva jocuri electronice…

Intr-o dimineata m-am trezit brusc, desteptata parca de dorinta nebanuita de a vedea rasaritul si chiar am reusit sa asist la acest spectacol infinit si unic pe acest pamant; m-am minunat precum un mic copil ce vedea pentru prima oara nascandu-se rosu, mare, imensul glob de foc, de la orizont, acolo unde marea se impreuna intr-un sarut patimas si etern cu cerul albastru. Acesta capatase niste nuante de la indigo, la albastru deschis, la portocaliu, rosu... un pastel atat de perfect. Si am ramas muta de frumusetea Naturii care-si continua nestingherita “munca” perpetua de a aduce pe lume inca o zi insorita, calduroasa si frumoasa intr-un colt de pamant cu mare, intr-un loc binecuvantat in care ma aflam si eu atunci. Si m-am simtit si eu binecuvantata si norocoasa ca eram in acele clipe magice acolo... Am facut la poze, cred ca, la fiecare “ridicare” a soarelui si eu apasam pe butonul aparatului foto. Am surprins la un moment dat un pescarus ratacit ce-si facea rondul de dimineata prin fata mea, stingher pe malul marii linistite si trezite dis de dimineata. Ce frumoase clipe... chiar voi atasa o poza.

Skala Potamia are si un mic port get-beget grecesc, cu cateva ambarcatiuni, unele mai acatarii, dar majoritatea sunt barci pescaresti. Localitatea este atat de linistita si curata, cel putin cand am fost noi asa s-a prezentat dar cred ca este calma si relaxanta, foarte primitoare si in “full season”.

In acea zi mohorata de duminca, nu am putut rezista tentatiei de a ne baga picioarele in acea Egeeoaica a mea rece atunci de la multele picaturele de ploaie scurse bine de tot din acei nori gri si amenintatori. Si i-am furat din nou marii mele un sarut cules din cativa stropi stransi in maini din valurile linistite la acea ora a amiezii. Iar Cristina a luat un pumn de mare greceasca si a pupat-o cu foc…si, gata, tare a fermecat-o si pe ea pe loc…Voi atasa poze sa va distrati pe cinste si voi cu noi…in remember…

Golden Beach (Chrysi Ammos) imbratiseaza 2 sate: Skala Panagia la nordul golfului si spre sud se intinde mica Skala Potamia. Toata plaja ce se intinde de-a lungul curbei golfului impreuna cu intrarea lina in apa fac deliciul tuturor dar mai ales al copiilor. Poti inota sau te poti doar balaci in voie in valurile inspumate sau mai calme ale marii calde si primitor de curate Iar muntii te apara din spate. Peisajul din Golden Beach este, dupa parerea mea, cel mai frumos... Poate ca vazand aceasta mare plaja nisipoasa, ca o larga potcoava aducatoare de noroc dar si de turisti foarte multi si atat de perfect integrata in tabloul de mare cu munte pentru prima oara, in 2008, clar ca m-am indragostit de aceste locuri si eu o consider ca este cea mai cea. Si cu siguranta aceasta plaja isi merita cu prisosinta titlul de Blue Flag, atat pentru marea curata, cu intrarea lina si cu nisipul fin atat pe plaja cat si in apa, cat si pentru minunatia de peisaj…Nu mai spun ca pe toata intinderea sa, se gasesc la tot pasul taverne, baruri, magazine, ospitalitatea greceasca... deci tot necesarul pentru satisfacerea si realizarea unei vacante minunate...

Ei... dar de luni maritul Thassos si-a deschis din nou poarta Soarelui sau insular sa-si imprestie cu marinimie si frumusete razele surazatoare, calde si primitoare... Si doar asta ne-a mai trebuit pentru a ne afunda si contopi de tot cu insula pentru 6 zile ramase din vacanta noastra…

Cris cu sotul ei au inchiriat pentru 3 zile o masina si pe-aci ti-e drumul. A costat 75 euro dar a meritat pe deplin…

Luni de dimineata am plecat novici in practica dar dotati cu de toate pe langa imensul entuziasm si buna dispozitie. Cristina a avut materiale cat pentru un batalion de cercetasi cu detalii despre insula, a avut harti si pliante; dar mai ales cu totii, de la mic la mare am avut un elan mai mult decat molipsitor si pentru inceput ne-am indreptat spre nord, catre Marble Beach (plaja de marmura alba).

Am luat drumul spre Thassos town, sau Limenas, capitala insulei. Drumul serpuieste pe sosea deasupra tarmului ondulat, stropit din plin de saratura Egeeoaicei, dar paralel cu el, pana la un punct, de unde se bifurca si cel pentru Marble beach, care se face undeva la dreapta si coboara pe un drum forestier, pret de cativa km, parca vreo 4-5. Am lasat masina intr-un fel de parcare destul de spatioasa. La acea ora a diminetii nu erau decat vreo 2-3 masini, dar cand am plecat, nu mai ramasese mare spatiu.

Marble Beach este o plaja de exceptie, mititica, exotica, cu sezlonguri si umbrelute si un bar mai mult improvizat, fara toalete, doar cu ceva bauturi intre 2,5-5 euro, in pretul inchirierii sezurilor si umbrelelor. Bune si astea... la caldura si zapuseala care pusesera iarasi stapanire pe insula...

Plaja este intesata numai cu pietricele mai mici sau mai mari din marmura alba; unele bucati din aceasta minune de piatra sunt de-a dreptul perfecte. Am gasit tot felul de modele, sub forma de ou, perfect rotunjite, altele sub forma de inimioare mai mici sau mai mari... adevarate suveniruri naturale pe care atat plaja aceasta deosebita cat mai ales insula Thassos le da cu atata generozitate turistilor sai...

Plaja este ascunsa intr-un mic golf, protejat de niste culmi mici muntoase si umbroase, cu pietre ce stau ca niste strajeri ce apara cu indarjire micul paradis insular. Acolo este si cariera de piatra unde se munceste din greu, nu gluma…Dar apa de aici este cu totul si cu totul speciala; are o culoare de vis frumos, ce poate exista numai intr-un anumit loc exotic, special daruit de Mama Natura greceasca…Apa are o culoare bleu foarte deschis, atat de curata... iar albul ce o inconjoara ii da un farmec cu totul aparte, decolorand de fapt nuanta ei albastrie, de zici ca-i stravezie…Si in apa marii sunt tot pietricele dar care nu deranjeaza prea tare la picioare. Un mare impediment la aceasta plaja eu consider ca este adancimea ei, abrupta aproape inca de la tarm, deci nu se fac prea multi pasi ca vei cadea intr-un fel de mic abis, la o adancime destul de mare. Deci aceasta plaja eu o nu consider “eficienta” la scaldat si balacit linistit pentru familiile cu copii mici sau celor ce nu stiu sa inoate. Dar cu toate acestea, sub marea grija parinteasca, atat copiii cat si ceilalti, se pot ferici si balaci in voie la mal... merita din tot plinul, ca sa zic asa, peisajul atat de special cat si culoarea si limpezimea apei... Este intr-adevar ceva de vis ireal…doar cei care au ajuns pana acolo inteleg practic ce tot incerc sa descriu aici. Si poate cateva din pozele ce le voi atasa, ma vor ajuta sa intelegeti voi, cei care inca nu ati calcat pe aceasta plaja de marmura alba contopita cu albastreala neintrecuta a marii…iar cerul cu orizontul sau, la un moment dat nici nu se mai vede, unindu-se cu marea…Ce splendoare in/la mare…

Dupa cateva ore bune de plaja si baie petrecute in acel paradis exotic, (“Hawaii of Greece” cum i-am zis eu la un moment dat) am plecat mai departe, spre Limenas, unde ne-am plimbat pe strazi, am luat masa la o taverna si apoi am vizitat situl arheologic…nu prea este mare lucru de vazut pe acolo…poate doar pentru marii pasionati de arheologie…Si sa recunosc, eram si cu oboseala atarnand greu pe noi dupa haladuiala prin bazarul orasului…Seara ne-am intors “bogati” deja cu multe poze la activ si cu amintiri de neuitat…

A venit calda si surazatoare si ziua urmatoare cand am purces din nou la drum in cautarea altor mici paradisuri thassosiene. De data aceasta am luat calea sudului tot pe drumul principal la fel de serpuit cu serpentine de toata frumusetea. Si uite asa, parasind soseaua, dupa un indicator, am intrat pe un drum forestier cam abrupt. Si dupa putin timp iata-ne chiar ajunsi la o plaja cu nume predestinat: Paradise Beach, un alt loc minunat de care auzisem numai de bine si vazusem doar poze atat de atragatoare…

Am lasat masina undeva ceva mai sus si am coborat direct pe o plaja tot micuta, ingusta, cu nisip, dar si cateva alge “esuate” din loc in loc, tot intr-un golfulet, dar mult mai larg decat cel din Marbel Beach. Si aici erau cateva umbrelute cu sezlonguri si marea superba, limpede si curata, calma si aproape nemiscata…Ei, dar eu lasata si abandonata, practic furata de frumusetea peisajului, m-am apucat de facut poze si nu am vazut ca aici stateau fara nicio treaba, linistiti, niste turisti tari… nudisti... (voi vedeti ca am o mare pandalime??? Iarasi scriu in rime…lui Thassos o poezie trebuie sa-i fac, pentru a-i fi mereu pe plac. Si poate voi scapa de rime, ca sa pot scrie mai bine…). In timp ce tot luam eu in aparatul de pozat plaja cu marea, absorbita cu totul in maritul peisaj, o vad brusc pe Cris, ca face stanga-mperjur si-mi balmajeste ceva fin pe langa urechile mele pierdute de vraja marii, sa vin repede…adica sa plecam degraba pana cand nu vad si fetele noastre “minunile” si goliciunile “goale”, ce se intindeau nestingherite in bataia soarelui de septembrie, fie pe sezlonguri, fie simplu jos, pe nisipul cald si fin…Eu prima data nu prea i-am inteles nervozitatea si nelinistea adunate cu graba ei, dar cand a venit si Adi, sotul ei si mi-a zis acelasi lucru dar ceva mai tare, atunci m-am dezmortit de-a binelea din extazul privirilor mele asupra peisajului… Nu, nu al celor despuiati…ca, ah, ce-am pierdut!... un tablou autentic cu Adami si Eve la prajit…ci peisajul luat de mine in obiectivul aparatului…Am reusit sa trag doar un ochi pe marea fuga... si acela deranjat de stralucirea puternica a soarelui. A venit si fii-mea repede sa facem o poza acolo cu marea si o stanca din apropiere, i-am soptit grabita sa-mi faca si mie una ca trebuie sa plecam degraba. Asta doar ca sa o pun cu spatele la plaja. Fata la inceput a fost si ea cam nedumerita de graba noastra. Dar manevra mea a esuat cu brio ca fiimea facuse deja constatarea; si-a dat seama de ce atata graba de a parasi acel loc. Zambind timida, saracuta, mi-a soptit la ureche... va dati si voi seama ce… Iar Cristina facuse deja stanga-mprejur de mana cu fiica sa de doar 9 ani, care si ea buimaca nu si-a dat seama de ce plecam asa de grabiti cu totii. Mai bine…. Printre rasete si pasi grabiti am parasit acest paradis si iata-ne din nou la drum spre alte plaje minunate…

Si am tot coborat spre sud si am ajuns la o alta perla de plaja frumoasa, pe care eu cu fiimea o vedeam a doua oara: golful si plaja de la Aliki. Am lasat masina undeva sus, langa soseaua principala si am coborat cele cateva (cam multe) scari groase din piatra. Era deja foarte cald si de-abia asteptam cu totii sa ne racorim in mare. Aici Egeeoaica mea avea iarasi mai multe culori... ah, ce schimbatoare esti tu, draga mare…cu ochii tai de ape albastre sau verzi de smarald…dar esti si atat de frumoasa, de limpede si de curata…Ceilalti au fost super incantati atat de micul golf, asezat ca intr-o palma mult arcuita ca un cauc, cat si de plaja cu nisipul alb si fierbinte…dar si cu pietricele mai mici sau mai mari. Si in apa sunt pietre, in unele locuri chiar pietre mari, dar doar pe marginile golfului. Cristina n-a contenit sa faca multe, multe poze dar si o baie binemeritata de dupa-amiaza. Si am asistat acolo la acostarea destul de aproape de tarm a trei ambarcatiuni pline cu turisti ce faceam turul insulei pe mare, dintre care una si-a lasat calatorii fie sa inoate pana la tarm fie altii au fost adusi cu o barca cu motor. Si aici, intregul peisaj s-a “lipit” perfect pe sufletele noastre fericite pentru inca o zi superba de vacanta greceasca. Aici pe plaja de la Aliki este si un bar cu o taverna unde se poate servi masa undeva la racoare, feriti de soarele care isi intrase din nou “in paine” si incepuse tare de tot sa ne infierbinte pe toti…

De aici am ajuns relativ repede la Manastirea Arhanghelul Mihail, cocotata pe o stanca, pe drumul principal, intre Astris si Aliki. Dar ghinion, biserica era inchisa si se permitea doar vizitarea anexelor. Eu cu fiica mea mai fusesem acolo in 2008 si am vizitat si manastirea care la intrarea pe partea dreapta detine o parte din cuiul din mana dreapta cu care Iisus a fost rastignit. La intrarea in complexul monahal, am fost cu totii “garnisiti” cu fuste si pelerine pentru umeri, cu imprimeuri de ultima moda iar lui Adi i s-au dat pantaloni ultimul traznet dar si o camasa in ton; el a fost cel mai trendy asortat…Manastirea este de maicute si acolo este o curatenie si o liniste cu adevarat dumnezeiasca…La intrarea in mica si vechea bisericuta era un castron plin cu un rahat atat de proaspat si de gustos ca n-am putut rezista de a ne infrupta de mai multe ori cu cateva bucatele variate de diferite arome si culori. Doamne, Tu in marinimia Ta, sper ca ne-ai iertat marea noastra pofta de mancare…ca eram totusi nemancati de dimineata…

Si acum ca si atunci in 2008, manastirea era imprejmuita o parte cu schele si se tot lucra la ea. Acum, noi am intrat mai mult doar pentru a admira si a face poze cu superba si unica panorama ce se intinde jos; se vede un mic golf adancit mult in muntele de piatra cu ceva smocuri de vegetatie, la poalele caruia este o plaja salbatica. Iar marea se vede de acolo, de sus, in multe nuante de albastru si verde, al carui amestec formeaza acel smarald unic caracteristic doar acestei insule…Ce piatra pretioasa este insula Thassos!! …Atarna cu mare greutate la gatul atat de lung, de elegant si de perfect al batranei Grecii…Minunat!!! Totul este minunat aici…

De la manastire am luat repede drumul catre o alta plaja din acest paradis insular si anume am ajuns foarte repede la Psili Amos. O alta plaja deosebita, dupa parerea mea. Nici aceasta nu este prea lata si nici prea lunga, de vreo 250 m, dar frumoasa. Mi s-a parut mai speciala pentru ca este strajuita de o parte si de alta de grupuri mari si lungi de pietre, de fapt de stanci cu forme care mai de care mai interesante. Aceste stanci intra practic in mare si sunt scaldate usor de valurile aproape inexistente in acea zi cand am fost noi acolo. Si aici erau sezlonguri cu umbrelute, fie din material textil, fie din lemn impletit. Aici era destula lume care deja la acea ora cand am ajuns noi, acaparasera toate umbrelele de pe plaja. Dar eu am “ginit” repede o umbrela din lemn undeva mai sus, pe niste stanci si am propus sa ne asezam acolo tabara, la umbra pentru ca aveam sa ne luam cel mai inedit si special pranz din Thassos. Da, da, cea mai tare masa din “parcarea” de pe stancile din Psili Amos: din “traista ciobanilor” de noi, romanii veniti acolo cu “converse”, vorba lui Adi, (sotul Cristinei) spusa bineinteles la gluma. Si uite-ne si pe noi asa, la “umbra umbrelei” batrane (sa zic sa fiu in ton cu nucul...), am pus noi o masa “campeneasca” romaneasca la malul Egeeoaicei mele mult iubite... Pranz de mare criza: conserve de pate si de peste in sos tomat... ha ha ha!!! Stai, ca am mai avut si niste iaurt si ceva rontaieli cu apa plata si ceva sucuri. Hi hi hi!!! Deci sortimente diverse, care nu ne-au cazut prea greu la stomac…ca mai doream sa ne si balacim serios in apa. Ufff!... Bine ca nu am avut spectatori prin jurul nostru. Nu de alta, dar le faceam si lor pofta, ca provizii mai erau; doar suntem un popor foarte ospitalier si dam din putinul nostru si la altii. Vai de noi... Ne-am pus foamea la adapost cat de cat si dupa putina plaja tot pe stanci, inedit pentru noi, pentru ca niciunul nu mai folosise acest fel de plaja "tare" la spinare, (sau pe burta, numai daca-i supta) am facut si baie. Si aici intrarea este lina si cu nisip fin si o apa linistita, fiind si aici adapostita intr-un golfulet. Super si aici ne-a placut foarte mult. Bine, bine, ma intreb eu: unde nu ne-ar place pe aceasta insula de smarald, Thassos, prima mea iubire insulara greceasca... si cu siguranta acum si a Cristinei? !...

Dupa poze si iar poze, am parasit si acest colt de paradis terestru amestecat cu apele marii si ne-am indreptat cu pasi vertiginosi spre Potos ca vroiam sa cucerim si aceasta “reduta” de statiune si de plaja. Dar ne-am dat seama ca este destul de tarziu si ne-am continuat drumul spre Theologos, ultima destinatie pe acea zi. Si dupa destui km de sosea spre inima insulei iata-ne ajunsi parca intr-o alta lume, in satul cel mai vechi al insulei, fosta capitala a sa. Ei, si aici a urmat ce-a urmat... e o alta poveste... care este…poate la o data viitoare... ca este destul de mare…

Si v-am povestit toate acestea, pentru ca, precum multi altii, si eu AmFostAcolo!!!

Cu mult drag pentru voi, in speranta ca v-am fost de folos,

Ileana

(poze voi atasa spre seara cand sper sa am mai mult timp, ca multe mai sunt...)

---

VIZUALIZĂRI: 5395 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI