Garachico și Piscinele naturale "El Caletón"

TIPĂREȘTE

În nord-vestul Insulei Tenerife, de la Icod de los Vinos spre Buenavista del Norte, drumul (TF-42) trece prin Garachico, aproape de țărm. Orășelul cu o populație de 4936 locuitori (în 2023) și o suprafață de 29,28 km² este situat la 13 m deasupra nivelului mării.  

Numele provine de la o insulă mică, mai degrabă o stâncă aflată aproape de coastă pe care vechii locuitori ai zonei - guanșii - au numit-o Garachico. Orașul cu portul său a fost fondat de genovezul Cristóbal de Ponte îndată după cucerirea insulei de castilieni, în 1496. În sec. XVI-XVII Garachico devenise un centru comercial înfloritor, cu cel mai important port din Tenerife, de unde plecau mărfuri (în special vin și zahăr) spre America și spre Europa. În această perioadă de prosperitate, în oraș au apărut multe clădiri frumoase, demne de personalitățile notabile care locuiau acolo.

Dar, în 1706, erupția vulcanului Trevejo a pus capăt acestei perioade de bunăstare îngropând sub lavă o bună parte din oraș și aproape tot portul. După acest dezastru, Puerto de la Cruz a căpătat o mai mare importanță, comerțul internațional transferându-se acolo. Garachico a rămas doar un mic port de pescuit, această diminuare a activității portuare aducând cu sine declinul economic al orașului.  

Astăzi, Garachico - declarat bun de interes cultural în 1994 la categoria Sit istoric - are un port de agrement, iar centrul istoric (unul dintre cele mai reprezentative și mai bine conservate centre istorico-artistice ale arhipelagului) oferă vizitatorilor un bogat patrimoniu arhitectural datând din sec. XVI-XVII.

În trecere către alte obiective, în cadrul primului tur al insulei, am poposit foarte puțin în oraș. Doar atât cât să vedem și să fotografiem Castillo San Miguel, un edificiu medieval, cu rol defensiv, ridicat în 1577, despre care ni s-a spus că a supravieţuit erupţiei vulcanice, dar a avut de suferit ulterior, în urma unui incendiu. Astăzi, refăcut, găzduiește un muzeu de istorie naturală. Construcția masivă, din piatră, are formă pătratică. În partea superioară este crenelat și are un bastion vopsit în alb, terminat cu o clopotniță.

Am ajuns și în Plaza de la Libertad umbrită de palmieri, având în centru Kiosko Plaza La Libertad, un loc plăcut, unde poți poposi pentru o cafea sau pentru o băutură răcoritoare. La sud-vest de piață, pe Calle Julio Rosquet Garcia, privirile ne sunt atrase de Parroquia de Santa Ana pe care am găsit-o închisă, dar am aflat din panoul informativ că a fost înălțată în 1520, a fost grav afectată de erupția vulcanică, apoi refăcută în 1714-1721. Restaurată prin anii ’90, în prezent este una dintre cele mai frumoase biserici de pe insulă.

Harta turistică a orașului ne arată că în jurul pieței mai sunt și alte clădiri istorice, datând din sec. XVI-XVII - Convento de San Francisco, Iglesia de Nuestra Señora de los Ángeles, Casa del Marqués de la Quinta Roja, Casa Palaciega de los Condes de La Gomera (Casa de Piedra) , precum și Ayuntamiento de la Villa y Puerto de Garachico - Primăria, o construcție de dată mai recentă (sec. XIX). Nu am avut prea mult timp pentru a le contempla pentru că eram nerăbdători să ajungem la piscine.

Dar, înainte de a relata despre acestea, câteva cuvinte despre erupția vulcanică, cea căreia i se datorează apariția acestor piscine.

Erupția Vulcanului Trevejo - numit și Montaña Negra sau Arenas Negras - care a avut loc la 5 mai 1706, a fost cea care a pus capăt perioadei de maximă prosperitate a orașului. A fost una dintre cele cinci erupții istorice care au avut loc pe insulă și este considerată a fi fenomenul vulcanic cu cel mai mare impact socio-economic asupra insulei. Se spune că la primele ore ale dimineții, râurile de lavă au început să coboare de pe deal, distrugând și îngropând o mare parte a orașului și în special portul.

Nu au existat victime, populația reușind să se retragă din calea naturii dezlănțuite, dar pagubele materiale au fost imense. Erupția care a durat patruzeci de zile, a provocat distrugeri nu doar în Garachico, ci și în localitățile învecinate - El Tanque, San Pedro de Daute... Fluxul de lavă a ajuns în apele oceanului formând câteva bazine cunoscute astăzi sub numele de El Caletón. Cercetătorul Pedro Tarquis Rodríguez din Tenerife, referindu-se la această erupție și la urmările ei, a denumit fenomenul "Pompeiul Canarian".

În studiile lor, specialiștii au descris erupția din 1706 în fel și chip. Am citit și eu fragmente din descrierile unora dintre ei, dar cel mai mult m-au impresionat cuvintele scriitoarei Olivia Stone, care - în călătoria sa din 1883 în Insulele Canare, informându-se despre erupție - a spus: "Sunete răgușite au fost auzite în subteran, iar marea a început să se retragă de pe țărm. Vârful a fost acoperit de foc, aerul a fost umplut cu gaze sulfuroase care au sufocat animalele nefericite, iar apa a fost transformată în abur, ca și cum ar fi fost un izvor fierbinte. Deodată, pământul s-a cutremurat și a crăpat. Sus, la unsprezece mile nord-vest de vârf, râuri de lavă au erupt dintr-un crater și s-au răspândit peste câmpia de dedesubt. Orașul Garachico, acoperit de lavă, a dispărut complet. Marea s-a întors la țărmuri, acoperind resturile, iar cenușa a acoperit ceea ce fusese odată Garachico. "

Se pare însă că autoarea a exagerat puțin, erupția nedistrugând total orașul. În tot acest dezastru, optimiștii văd și partea plină a paharului - fluxurile de lavă ajungând în apele oceanului, au făcut ca municipalitatea să câștige un pic de teritoriu. Și - aș completa eu - prin crearea de bazine naturale, să câștige un loc turistic atât de atrăgător, El Caletón.

Piscinele naturale "El Caletón"

Piscinele naturale de la Garachico sunt dovada puterii naturii de a face să apară din mijlocul unui dezastru un loc atât de frumos. O înșiruire de ochiuri de apă, unele comunicând între ele, alimentate de valuri în permanenta lor zbatere. Apele înspumate se lovesc necontenit de pereții negri, zgrunțuroși, ai rocii vulcanice creând un adevărat spectacol pentru cei veniți aici să le admire. Locul este bine amenajat turistic. Sunt alei (inclusiv dotate cu rampe), sunt scări metalice care facilitează intrarea în piscină a celor care doresc să se scalde, de asemenea sunt mici porțiuni amenajate între pietre pe care te poți așeza la plajă. Nu se punea problema ca noi să facem mai mult decât să admirăm și să fotografiem acest loc deosebit. Chiar dacă am fi avut timp, personal, n-aș fi avut nici o plăcere să deranjez crabii mari și roșii care se mișcau alene pe stâncile expuse la soare.

Roque de Garachico este o mică insulă situată în larg, în dreptul orașului. Are o suprafață de aprox. 5 ha și este declarată monument natural de interes național din 1994. Pe hartă este trecută cu denumirea de Monumento Natural de Garachico. Este o formațiune geologică vulcanică izolată datorită retragerii coastei din cauza eroziunii marine. Are vegetație săracă, dar pereții ei stâncoși oferă bune locuri de cuibărit și de refugiu pentru diferite specii de păsări migratoare.

Bineînțeles, ca mai toate frumusețile naturale ale insulei, și acestea pot fi admirate de la înălțime, de la un punct de belvedere. Pentru o imagine fantastică asupra zonei, chiar vă recomand să nu ratați o oprire la Mirador de Garachico.

---

VIZUALIZĂRI: 213 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI