Sultanhani - cel mai mare caravanserai Seljuk

TIPĂREȘTE

Drumul Mătăsii nu este un simplu drum, ci o întreagă rețea de rute comerciale interconectate care, pornind din China, traversând Asia de sud, apoi Siria, Turcia și alte zone ale Asiei Mici, ajungea în bazinul Mării Mediterane și de acolo mai departe. De-a lungul celor aprox. 10.000 km, caravanele negustorilor transportau nu doar mătase, ci și pietre prețioase și semiprețioase, porțelanuri, țesături de lână sau de in, ambră, fildeș, mirodenii, coral, metale prețioase și chiar arme. Rareori o caravană pleca din China străbătând întreaga cale până în Persia, de exemplu. Cel mai adesea caravanele nu parcurgeau distanțe transfrontaliere. Negustorii cumpărau, apoi transportau mărfurile în piețele orașelor mai importante unde le revindeau la un preț care să-i avantajeze. Vândute popoarelor vecine la graniță, mărfurile erau transportate mai departe și revândute profitabil ajungând în cele din urmă și în piețele europene.

Desigur, toată această deplasare a prețioaselor mărfuri orientale nu era lipsită de riscuri, caravanele fiind adesea atacate și prădate. Pentru siguranța caravanelor și a călătorilor, de-a lungul acestei rute comerciale, la distanțe de o zi de mers (cam 30-40 km) au fost construite caravanseraiuri care asigurau locuri de odihnă și hrană pentru oameni și pentru animale. Nu lipseau nici micile lăcașuri de rugăciune și nici hammam-urile.

În Turcia, la Sultanhani - un orășel din provincia Aksaray - am vizitat și noi celebrul caravanserai Sultanhani, cel care a dat și numele localității. Situat între Aksaray și Konya (la numai 44 km de Aksaray), orășelul cu puțin peste 10.000 de locuitori, nu se află în prezent pe una dintre principalele autostrăzi ale Turciei, dar în Evul Mediu era unul dintre cele mai importante locuri de popas pe Drumul Mătăsii.

Sultanhani - orașul cunoscut astăzi în principal pentru atelierele de țesut covoare și de restaurare a valoroaselor covoare vechi, are trecută în istoria sa Bătălia de la Sultanhani (numită și Bătălia de la Aksaray) din 1256, când o armată mongolă i-a învins pe selgiucizi - o dinastie musulmană condusă de Seljuk ibn Dudak. Desigur, istoria locală menționează și construirea în 1229, în timpul domniei sultanului Seljuk Alaattin Kayqubad I, a hanului ajuns faimos în Evul Mediu și care - transformat în obiectiv turistic - atrage astăzi tot mai mulți vizitatori.

Întins pe o suprafață de 4.866 m², Sultanhani comandat de sultanul Seljuk Alaattin Kayqubad I (1220-1237), proiectat de arhitectul sirian Amele Muhammad ibn Khalwan al-Dimashqi (adică din Damasc), edificiul înălțat pe ruta comercială Uzun Yolu care duce de la Konya la Aksaray și continuă spre Persia, este o structură fortificată, una dintre acelea care s-au păstrat foarte bine până în zilele noastre. Construit în 1229, distrus parțial de un incendiu, restaurat și extins în 1278 de guvernatorul Seraceddin Ahmed Kerimeddin bin El Hasan în timpul domniei sultanului Kaykhusraw III, monumentalul caravanserai - cel mai mare din Turcia - este în același timp unul dintre cele mai bune exemple de arhitectură otomană datând din perioada Seljuk. Când dinastia selgiucizilor a apus, când și alte drumuri comerciale au apărut pe harta lumii, Sultanhani și-a pierdut din importanță, s-a ruinat, dar ulterior a fost reabilitat și exploatat turistic. Și în zilele noastre la Sultanhani au loc lucrări de refacere și de înfrumusețare.

Ajuns în fața monumentalului caravanserai, nu poți să nu fii uimit de măreția zidurilor placate cu marmură și de aspectul de cetate al construcției. Istoria povestește că Sultanhani a servit ca refugiu în timpul unor conflicte armate și chiar a rezistat unor asedii.

Portalul de la intrare, înalt de 13 m, realizat din marmură, are înscris numele arhitectului - Amele Muhammad ibn Khalwan al-Dimashqi și străpunge peretele solid, lung de 50 m, pe care astăzi sunt arborate două mari steaguri turcești. Portalul se evidențiază prin arcul ogival de deasupra intrării, prin decorurile migăloase ale acestuia și prin formele geometrice care se succed pe toată înălțimea. De ambele părți ale arcului se remarcă două medalioane hexagonale.

Portalul monumental, artistic lucrat, dă într-o vastă curte mărginită la stânga de camere care adăposteau odinioară oaspeții de vază, de un hammam și de depozite pentru mărfuri. În prezent acestea sunt transformate în ateliere de lucru pentru artizanii locali.

Adăposturile pentru animale, grajdurile, se aflau pe latura din dreapta a incintei. Nu am vizitat și aceste spații, astăzi ele aflându-se într-un amplu proces de transformare. Intrările arcuite au fost închise cu geamuri, iar în interioare se lucrează, spațiile fiind probabil destinate turismului.

În mijlocul curții se află o mică moschee, puțin înaltă, cu patru arcade. O scară exterioară, cu siguranță o construcție de dată mai recentă, duce în cămăruța de la etaj. Mica sală de rugăciune a moscheii are un mihrab bogat ornamentat. Bineînțeles, nu lipsește marcajul direcției către Mecca. Încăperea este luminată de două ferestre. Despre această mică moschee se spune că este cel mai frumos exemplu de artă ornamentală datând din perioada Seljuk și totodată cel mai vechi loc de rugăciune din Turcia. În jurul moscheii se pot vedea mai multe fragmente de marmură sculptată, culese dintre ruinele vechii construcții.

Dincolo de curtea descrisă, spațiul folosit pentru găzduirea caravanelor pe timp de vară, există un alt portal aproape identic cu cel de la intrarea principală. Decorat la fel de bogat, cu nișe la dreapta și la stânga, cu medalioane și cu inscripții pe arcadă, acest portal permite accesul în marea sală închisă, acoperită, folosită pe timp de iarnă. Imensa sală cu acoperiș boltit, sprijinit de coloane solide, este împărțită în cinci zone. Zona centrală este mai lată și mai înaltă decât celelalte, având totodată și o cupolă cu patru ferestre. Aceste ferestre sunt singurele care permit luminii să pătrundă în imensa hală acoperită.

Pentru că am spus că Sultanhani este cel mai mare caravanserai din Turcia, se cuvine să argumentez. Un material documentar pe care l-am cumpărat din Cappadocia informează că lunginea secțiunilor de vară și de iarnă luate la un loc este de 116,90 m. Zona de vară a Sultanhani are dimensiunile 49,35 x 61,75 m, iar zona de iarnă 32,90 x 55,15 m.

Nu am rămas prea mult la Sultanhani. Doar atât cât să dăm o tură peste tot, să admirăm robustețea zidurilor și delicatețea decorurilor de marmură, să urcăm în mica sală de rugăciune a moscheii și să ne plimbăm printre solidele coloane ale zonei acoperite. Am intrat și în fostele camere de oaspeți, astăzi transformate în ateliere de lucru pentru meșterii locali. Și intrările în aceste camere imită, în miniatură, decorurile geometrice ale arcelor ogivale ale celor două portaluri.

Trebuie să mai menționez că atât curtea interioară, spațiul destinat găzduirii caravanelor pe timp de vară, cât și hala acoperită sunt pardosite cu dale mari de piatră.

În final vreau să mai adaug faptul că ceea ce am văzut noi la Sultanhani în această toamnă este o fază intermediară a ceea ce se dorește a fi acolo. Lucrări de reconstrucție s-au mai făcut (se cunoaște după nuanța blocurilor de piatră sau a plăcilor de marmură) și încă se mai fac. Am avut ocazia să privesc un meșter pietrar la lucru. Cocoțat pe o schelă, incomod așezat pe un scaun, completa decorul de marmură al portalului de la intrarea principală. E de așteptat ca vizitatorii anului viitor să găsească Sultanhani - cel mai mare caravanserai al perioadei Seljuk - mult înfrumusețat.

---

VIZUALIZĂRI: 2537 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI