Safari jeep

TIPĂREȘTE

Joi 27 august am făcut safari jeep. Am plecat la 8 dimineaţa de la hotel Antaş şi în mai puţin de 30 de minute s-a format caravana de 11 maşini.

Mie mi s-a părut că toată această zi parcă a fost o celebrare a apei. Adică, peste tot unde te duceau erau locuri f frumoase – Yaka Park, Saklikent – Gorge, Patara Beach etc. care aveau ca numitor comun - apa, inclusiv perdelele de apă prin care treceai cu jeep-ul, pompierii, pistoalele de apă ale celor care mai făcuseră jeep safari şi erau pregătiţi pt „bătăliile” ce urmau să vină în aceea zi, continuând cu localnicii, adulţii şi copii care aşteptau caravana să treacă şi să arunce cu apă spre maşini cu cana, furtunul, sticla…

Prima oprire la 8 km sud de Fethiye a fost în satul părăsit, Kayakoy, în care nimeni nu a mai vrut să locuiască după ce s-a făcut schimbul de populaţii dintre Turcia şi Grecia din 1923. Era un sat creştin, grecesc în care biserica este plină de oasele celor care au trăit cândva aici. Exista tradiţia ca la 7 [ani] de când ai murit să te dezgroape, iar dacă nu găseau carne pe oase, luau oasele, le spălau cu vin şi le puneau în biserică şi asta însemna că ai fost un om bun atât timp cât ai trăit. Dacă oasele mai aveau carne pe ele, înseamnă că nu ai fost un om bun şi nu meritai să intri în biserică, drept pt care oasele îţi erau aruncate la animale sălbatice din munţi.

După aceea s-a ajuns la ruinele de la Tlos – centrul religios al Lyciei şi în scurt timp am ajuns la Yaka Park (la 44 km de Fethiye) trecând printr-o perdea de apă. Aici într-o grădină luxuriantă, cu copaci imenşi ca din poveşti, puteai face baie într-un lac mic cu apa f rece, puteai bea un suc, o bere la un bar extrem de original, adică pe tejghea, pe lângă paharul tău înotau păstrăvii care poate erau viitoarea ta masă.

Plecăm iar la drum şi în scurt timp ne oprim să mâncăm păstrăvul care abia îl mângâiasem la Yaka Park. Următoarea oprire a fost la Canionul Saklikent - Gorje. „Şerpaşii” convoiului ne prelucrează cam 20 minute: cine vrea la un rafting mic mai plăteşte ceva şi îl face, cine nu, vizitează canionul. Evident, aleg canionul. Traversez un râu unde erau divane suspendate şi unde se putea bea ceai şi apoi mă aşez la coadă la casă. Plătesc şi intru, stânga munte, dreapta jos râu învolburat, noi pe un pod de lemn lipit de munte, când te uiţi în sus numai stânci. După 30 m ajungi la marea încercare, ca să intri în canion trebuie musai să treci prin râul învolburat, mai lat decât la intrare şi rece ca gheaţa! Ne luăm inima în dinţi şi intrăm până la brâu în apa rece de îţi taie genunchii. Îl trecem şi intrăm într-un loc de basm. Când te uiţi în sus, numai munte, stânci şi un petic de cer albastru, stânga - dreapta stânci, pe jos se merge printr-un râu cu apă la temperatură normală, care de obicei este până la gleznă, dar câteodată ajunge până la brâu. Totul este minunat, dar din păcate trebuie să ne întoarcem, deoarece „şerpaşii” ne dăduseră oră de întoarcere. Evident că drumul de întoarcere prin canion a fost pe repede înainte, s-a dus dracului ceaiul pe care ni-l propusesem să-l bem pe divanele suspendate şi mai mâncăm şi papara de la „şerpaşi” că am întârziat şi că le stricăm programul.

Ne urcăm în jeep şi la drum, dar nu prea mult, pt că ne opresc pe malul unui râu, anost, într-o căldură infernală, cică să facem baie cu nămol. Cam dubios locul, adică groapa cu noroi era cam de 4 mp, cu un noroi gri, te mânjeai cu noroi şi apoi te spălai în râul respectiv care era până la glezne. Îi dau pas şerpaşului, nu mă mozolesc cu chestia aia dubioasă! Stau cu gleznele în râu cu speranţa că nu se mai simte căldura. Englezoii încântaţi de „mud bath”erau negrii ca dracii din cap până în picioare de la noroi, şi mai şi făceau „spirala spre absolut” gen Bivolaru condusă de unul din şerpaş! Din păcate la canion nu am stat mai mult de o oră, iar la prostia asta de nămol o oră şi ceva! Oricum, Techirghiolul nostru din Eforie este de 5 stele în lumea băilor cu nămol. Măcar aici ai nămol şi ai lac….

Gata cu nămolul! Pornim la drum către Patara Beach. După un drum cu localnicii care ne aşteptau cu furtunul să ne ude, ajungem printr-o zonă de deşert şi după nişte tufe, apare vestita Patară! Sălbatică, mare, lată, numai nisip, cu mare caldă şi cu valuri, pustie şi ff frumoasă. Mie mi-a amintit de plaja de la Sf. Gheorghe Deltă de acum 10 ani! Aici stăm cam o oră şi jumătate şi apoi o luăm spre casă.

Plecăm de la Patara Beach şi surpriză! În satul cel mai apropriat cine ne aştepta? Maşina pompierilor care bineînţeles ne-a stropit cu apă din cap până în picioare. Scăpăm şi de acest ultim duş şi ajungem în jurul orei 18 la o benzinărie cu piscină unde stăm o oră şi jumătate ca să-şi spele maşinile! Aici la benzinărie şi la baia cu nămol am simţit că pierdem timpul de pomană! Se putea sta mai mult la Yaka Park sau la canion decât să-l aştept pe turc să-şi spele maşinile….

Concluzie, a fost zi superbă, dar data viitoare când sunt în Oludeniz mă duc singură la Yaka Pak şi la canion că să stau să mă bucur atât cât vreau eu de acele locuri. Am ajuns la Antaş seara la ora 20 obosiţi şi înfometaţi. Costul pt jeep safari a fost de 40 lire/adult, pt copilul de 5 ani 20 lire.

---

VIZUALIZĂRI: 3616 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI