Santorini, dar nu oricum!

TIPĂREȘTE

Am hotarit sa inghesui in sfirsitul de an dupa alte fugi prin lume, o Santorini. O mai vazusem, pe centru la Thira si usor prin preajma. Am luat sejur intr-una din cele doua extremitati, Akrotiri. Hotel Adamastos, 3 stele, modest, ieftin, izolat cu localitate cu tot.

Seamana mai degraba cu-o pensiune. E administrata de-o familie, mama, tata, fiica. Amabili oameni, dar fac si ei ce e cu putinta.

Peisajul de la aeroport spre locatie nu te lasa fara grai. Coline, Caldera pe-o parte, localitati identice pe cealalta.

Primirea amabila si utila. Prima repartitie de camera am declinat-o. Era plina de paturi cu muchii. Normal, dar umpleau camera. Nu vreau sa stiu cite vinatai isi procura cei ce-o accepta. Am schimbat, mi-a mai venit inima la loc. Nu din mari si semnificative pricini, ci doar pentru faptul ca avea acel unic pat si-mi lasa loc sa ma misc in jur. In rest, o mobila uzata, veche, dar corect intretinuta, o baie cu dus, un balcon. Se poate imprumuta - free - uscator de par de la receptie si se poate apela la seiful lor din receptie, tot free. Prin amabilitate.

Balconul, cu masa si doua scaune, dadea in... cimp. Arid si fara vita de vie, prezenta prin alte locuri. Ar fi inverzit locul. Poate sezonul pe sfirsite, poate altceva... Ma rog ! In zare 2 vile risipite si in plan secund o culme deluroasa dupa care aparea luna, mare, plina luminoasa, in fiecare seara. Asta a fost o recompensa in sine.

Micul dejun promitea sa fie convenabil, daca nu chiar generos, pina ce-a fost servit. Lipsea predicatul de pe tava. Nu tu un salam, un cascaval, de ou nu mai zic... Am platit sa-mi fiarba 2 oua. In jumate de ora ! Ma si gindeam ce voi face cu ele cind le va aduce... Nu le-a adus, m-am dus sa impulsionez fierberea si-am aflat ca... acolo... pe acele meleaguri, asa se fierb. Temeinic. Culmea n-au fost pe masura timpului de coacere. Au fost comestibile, dar scumpe. Deh, serviciile suplimentare ! Lipsa unui mic dejun complet se datora, am inteles din explicatiile primite la cerere, faptului ca intrasem in luna octombrie (ghinion) si procedurile fusesera schimbate in zori. De-acasa insa ele existau pe factura. Am inteles, mi-am completat de la... alimentara ce-am crezut de cuviinta.

In rest, iaurt grecesc cu dulceata, unt, 2 maxim 3 felii de paine, cafea, ceai (la alegere), suc de portocale. Bune si-alea!

Mi-am zis ca voi avea bafta la prinz si seara cind as fi mincat pe banii mei. Da, dar unde ?!! Sunt 4 bodegi, una mai modesta in oferta ca cealalta. ''Specializate'' pentru cine se prinde. Pe sandwich-uri, gustari eventual si alte chestii decongelate la servire. Noroc cu alimentara, altfel faceam o foame, sora cu dieta de slabit ! Intr-o oarecare masura m-a salvat, dar fara excese. Si cu excursia la Oia, unde-am ras tot ce-am prins. Nu c-as fi avut vreo bafta anume, dar n-am mai ales, n-am mai cules, pentru ca chiar imi era foame... Voi tine minte acest sejur mai putin prin frumusetea Calderei, proximitatea cu Nea Kameni, craterul latent, asfintitul de la Oia (departe de asteptari), ci prin infometarea de care am ''beneficiat''.

Hotelul are piscina exterioara, cu apa rece-sloi, o camera prevazuta cu dus, chiuveta si wc, iar dus inainte de intrarea in piscina nu face nimeni desi e obligatoriu... Mai are multa liniste, o mica terasa la intrare unde se ia micul dejun (nu se ofera celelalte mese).

La vreo 2,5 km de mers, pe jos in cazul meu, se afla Red Beach, un loc frumos, unde pe versantul dealului din roca rosie, se regasesc urmele dezastrului ultimului cutremur care-a afectat insula. Tot acolo, direct de pe plaja se pot lua catamarane sau alte ambarcatiuni care, contra cost, navigheaza spre White si Black Beach, nume date de culoarea stratului din care este formata plaja. Baie n-am observat sa se poata face, wc sunt dezafectate, iar unii, in plina zi, incercau sa rezolve anumite probleme dupa cite un paravan din tabla, de inaltime mica, lucru ce facea ca doar barbatii sa-ncerce a-l utiliza. Altfel, desi astfel ''amenajata'', plaja avea sunbeds si umbrellas, la 5 euros setul. Citeva bodegi nu foarte atractive la intoarcerea pe drumul de costisa ce ducea inapoi la hotel, pe sosea. Exista sit-ul Akrotiri tot acolo, se trece pe linga intrarea in el - 5 euros (pare o obsesie !), foarte cunoscut, dar mai putin vizitat, intins pe arie larga, dar soarele naucitor iti muta intentiile rapid.

Oia este pitoreasca, dar tratata cu lipsa de interes, Caldera se vede minunat de pe culmea cu aglomerari de magazinase cu suveniruri, citeva localuri unde nu stiu ce se minca, multime de turisti veniti special pentru fascinantul apus de soare. Care s-a lasat mult asteptat (am mincat pe-o terasa batuta de vinturi, unde ceaiul destinat incalzirii sufletului a intepenit brusc si unde mincarea, daca s-a putut numi asa, era si ea aproape sloi), iar asta a prelungit dureros intimpinarea momentului. Spuneam deci ca, soarele s-a filtrat zgircit printre nori citeva minute dupa care nori grosi, negri, au acoperit bresa. Ne-a lasat cu ochii-n bezna. Se facuse deja seara. Drumul de intoarcere in partea cealalta a insulei n-a oferit nimic spectaculos. De data asta, nici Caldera nu era vizibila.

Prima calatorie acolo a fost o croaziera din Creta. Fiind vorba doar de citeva ceasuri in Thira, mi-a lasat sentimentul insuficientei si banuiala ca s-ar mai ascunde si alte splendori. M-am linistit. Nu mai era nimic in plus si puteam pastra impresia originala asa cum s-a imprimat in amintiri, fara regrete.

Altfel, nevizitata vreodata, Santorini ramine insula indragostitilor - multe nunti au loc in Oia, se calca miresele pe rochii pentru a intra la ceremonie - imaginea craterului, roca de culoare rosie, neagra, alba pe alocuri, chiar si asfintiturile ce se lasa asteptate, pot lasa impresii de neuitat.

Vacante minunate ! Traim vremuri istorice in anumite sensuri, iar grecii - printre altii -sunt afectati, din nefericire.

Webmaster, atasati va rog, acest link https://youtu. be/-5pDGH9ktNo

---

VIZUALIZĂRI: 2874 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI