In vizita la printesa Sisi (Palatul Achillion)

TIPĂREȘTE

Din Moraitica unde aveam noi cazare si pana in capitala insulei – Kerkira, observasem o multime de indicatoare la sosea, care te indrumau catre Palatul Achiliion. In cea de-a treia zi, dupa ce am vizitat Muzeul Scoicilor din Benitses, ne-am hotarat sa vizitam si noi acest palat, care a apartinut Imparateasei Elisabeta (Sisi) a Austriei.

Palatul se afla in localiatatea Gastouri, la cativa km de la soseaua ce leaga statiunile din sud, de capitala, undeva catre centrul insulei Ca sa ajungem acolo trebuia sa traversam cateva sate frumoase, apoi sa urcam. Soseaua era foarte buna, doar indicatoarele cam lipseau si era neceasar sa mai oprim pe la cate o statie de benzina sa mai cerem informatii. La un moment dat circulatia era oprita, din cauza unui incendiu, dar in scurt timp traficul a reintrat in normal. Daca am fi venit direct din capitala, ar fi fost doar 6 km, dar noi am iesit de pe sosea din Benitses, luand -o spre stanga.

Palatul Achillion este inclus de obicei, ca obiectiv turistic si in excursiile ‘’Marele tur al insulei Corfu cu autocarul’’, pentru cei care nu vin in insula cu masina.

Noi am plecat cu masina, eram 5 persoane, iar baiatul in spatele nostru, pe un scuter. Am reusit sa ajungem in Gastouri, fiind un sat cam izolat. Ne-am dat seama ca am ajuns, fara sa fi vazut vreun indicator de intrare in localitate, ci observand numarul mare de autocare cu turisti, care ocupau pe unul din sensuri strada principala.

Eram la vreo 200 de metri altitudine, deasupra marii! Am reusit, cu greu sa gasim si noi un loc de parcare si iata-ne in fata intrarii la palat! In apropierea intrarii sunt, cum ne si asteptam, o multime de magazine cu suveniruri, iar tema inspiratiei lor fiind, bineinteles, printesa Sisi.

Am achitat la intrare 7 euro pentru un bilet. Cine dorea audio-ghid, biletul ar fi costat 10 euro. Baiatul prietenilor nostri si-a luat si din cand si cand ne mai oferea si noua cate o informatie tradusa din limba engleza.

Palatul Achillion a fost construit la sfarsitul secolului al XX lea, de catre un architect italian, cu scopul de a fi resedinta de vara pentru Sisi, care a ales sa vina aici pentru ca era atrasa de clima calda, de frumusetea peisajului, de bunatatea oamenilor, dar si cu scopul de a mai scapa un pic de intrigile de la Curtea vieneza. Si in ziua de astazi, palatul este intr-o stare foarte buna.

Pe atunci, gradina palatului ajungea chiar pana la mare. Si astazi mai exista acolo un mic ponton din piatra, pentru ca imparatesei ii placea zilnic sa innoate in apa albastra si limpede a Marii Ionice.

Sisi era o impatimita a mitologiei grecesti. Numele palatului provine de la Achille-eroul legendar din Razboiul troian. De fapt, moartea lui Achille este tema construirii acestui palat. Prima data am ales sa vizitam palatul, apoi curtea si gradina.

Palatul –astazi este muzeu. O adevarata colectie de arta! Va vezi convinge, sper, din fotografiile pe care intentionez sa le atasez. Era permisa fotografierea! Adaposteste o multime de opera de arta ale multor artisti din toata lumea. Este construit in stil neo-clasic.

La intrare, in partea stanga este o frumoasa statuie din marmura alba a printesei Sisi, pe un piedestal. In partea opusa se afla statuia celor doua muze, tot din marmura de culoare alba. Intram, curiosi sa vedem toate aceste frumuseti care i-au bucurat ochii printesei Sisi. Suntem ‘’obligati’’ sa facem o intoarcere in timp. Sa descoperim un coltisor macar din acel loc de relaxare si alinare sufleteasca ales de ea.

Am vizitat mai intai parterul, apoi am urcat pana la etaj, unde am admirat scarile deosebit de frumoase si picturile de pe tavane, ilustrand multe scene din Razboiul troian. Peste tot este evidenta dragostea printesei pentru lux si arta. La etaj sunt apartamentele printesei, care nu se pot vizita.

In salonul principal am putut remarca picturi cu scene din Achille invingator. Tot la parter este un fel de camera de rugaciuni, care atrage atentia vizitatorilor prin frumusetea si numarul mare de icoane, dar si prin picturile cu chipuri de sfinti. Apoi o multime de fotografii ale ei si familiei sale, scrisori si diferite manuscrise. Urmeaza sala de mese, sala de fumat, sala de receptie si sala oglinzilor (acolo unde ea era imbracata) . Toate foarte elegante, cu sculpturi, picturi si mobile din vremea respectiva. Un adevarat monument! Aici si-a purtat pasii cea mai frumoasa printesa din lume. Asa era considerata Elisabeta Austriei, in vremea aceea, faima frumusetii sale ajungand pana in Orient.

Palatul era in totalitate creat doar pentru ea. Intr-un colt, pat mic, de-o singura persoana. Totul aici avea amprenta feminina, de la bijuterii, obiecte personale si alte obiecte de arta. Doar scaunul in forma de sa era amintire de la Imparatul Germaniei, Wilhelm al II lea, care era un mare iubitor al echitatiei si care a cumparat acest palat, de la fiica printesei, cand aceasta a incetat din viata, cativa ani mai tarziu.

Dupa al II lea Razboi Mondial, Palatul Achilion a trecut in proprietatea statului grec.

In partea dreapta a palatului era terasa artelor, cu o priveliste superba, care facea legatura intre saloanele palatului si gradina. Pe terasa cu marmura erau multe coloane sculptate si o multime de statui. Aici se dadeau uneori spectacolede muzica si poezie, pentru ca printesa era preocupata de aceste arte.

Curtea-in fata erau o multime de steaguri ale Greciei si ale UE si chiparosi foarte inalti. Pe niste scari impodobite si ele cu statuete se facea legatura intre gradina, din spatele palatului si cu zona pe unde se putea cobora la mare si la un restaurant. Vegetatia mediteraneana era prezenta din abundenta, palatul pe alocuri fiind acoperit de plante sau arbusti.

Gradina – aici…imi doream sa ma ratacesc, deadevaratelea! Pentru cine nu a fost acolo si nu e mare fan palate, muzee, etc, recomand macar o ora sa va petreceti aici, la aer curat, daca pasii va vor purta pe urmele celor ai printesei Sisi, adica a sotiei lui Franz Josef al Austriei.

Este foarte mare gradina si in vremea aceea se intindea, cum va spuneam, pana la mare. Si gradina a fost proiectata pe mai multe nivele, cu multe locuri de odihna, un fel de mici pavilioane, iar de jur imprejur este protejata cu o balustrade din piatra. Pe alocuri este si un gard inalt din piatra. Legatura intre nivelurile gradinii se face pe niste scari. Peste tot palmieri foarte inalti, magnolia, yuka, chiparosi, cactusi, aloe si o multime de leandri infloriti.

Daca nu vroiai sa te plimbi sub caldura soarelui, puteai alege o alee mai umbroasa. Chiar am vazut un fel de bolta mai inalta cu plante cataratoare, amintindu-mi de un model identic, remarcat in Viena, in gardina Palatului Schonbrunn. Peste tot gradina este decorata cu statui. Aleile sunt cu pavaj din piatra veche, in stare buna.

Cele mai importante sunt cele care il reprezinta pe Achille simbol al frumusetii locale, in doua ipostaze. Cea din mijlocul gradinii, ridicata din ordinul printesei era cu intruchiparea lui Achille muribund, cum incerca sa-si scoata sageata din calcai.

In spatele gradinii, printre palmieri, iti atrage privirea prin inaltimea mare, statuia lui Achille victorios, asezata pe un piedestal. Aceasta a fost ridicata dupa moartea printesei de catre Imparatul Germaniei, cel care a cumparat acest palat, dupa moartea timpurie a printesei.

In rest, te poti bucura de aer curat si de o priveliste extraordinara asupra marii si a tarmului vestic al Greciei, care nu e prea departe de aici. Sisi, o mare iubitoare a naturii, prefera sa vina aici, deoarece la Viena se simtea sufocata, fiind o femeie depresiva si nefericita.

Erau multi turisti, dar aglomerat era doar in interior. Intr-un colt se faceau si fotografii la minut, din acelea speciale si scumpe, care au ca o rama pe marginea careia erau imagini din palat si gradina acestuia.

Noi ne-am indreptat pasii catre un loc placut si umbros, mai exact catre Restaurantul Bella Vista. Asezat fix deasupra tarmului marii, la cativa zeci de metri inaltime, acest restaurant beneficiaza de o priveliste fantastica asupra gradinii si asupra marii. Pe timpul rece, cand turistii nu mai pot sta afara, restaurantul dispune de o salon foarte incapator si elegant.

Cum afara temperatura de iulie ne cam uscase gaturile, am comandat fiecare ceva de baut si cate un profiterol. Servire buna si rapida, preturi un pic mai mari ca in alte locuri, dar merita pe deplin, intr-un astfel de loc, cu o astfel de priveliste. Am facut si aici o groaza de fotografii. Pentru cine doreste sa ia masa, aici se poate servi pranzul intre orele 12-16, iar cina intre orele 19,30 si 23.

Cu greu ne-a venit sa ne mai ridicam de pe scaune si sa ne mai dezlipim ochii de la albastrul curat al marii, dar a trebuit! Iesirea din palat se facea pe o alta usa, nu pe cea pe care am intrat dimineata. Nu mai retin daca am platit sau cat am platit parcarea.

Deci, concluzia este ca sunt foarte fericita ca am reusit sa ajung si aici. Anul trecut am avut ocazia sa ajung la resedinta de vara a familiei ei - Palatul Schonbrunn, din Viena si acum aici. Si pot spune ca in ambele locuri se simtea prezenta frumoasei cu sange albastru, care, parca, te urmarea.

Recomand o vizita la Palatul Achillion celor care sunt dornici sa primeasca o lectie de istorie, dar si acelora care sunt mari iubitori de natura si frumos, in general!

---

VIZUALIZĂRI: 22306 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI