Am fost și n-am fost la Întâlnirea AmFostAcolo din Bucovina

TIPĂREȘTE

A scrie despre un loc sau – în cazul de față – despre un eveniment cu o largă participare umană așa cum a fost Întâlnirea AmFostAcolo din Bucovina este bine, dar și mai puțin bine. Mai întâi pentru că ai vrea să dai întâietate celor care au fost acolo, dar n-au scris în ultima vreme, apoi pentru că... ce ai mai avea de spus când totul a fost spus? Impresiile tale ar putea părea copiate. De aceea, în intenția de a da cât de cât originalitate articolului meu, eu voi căuta să punctez și alte aspecte, probabil neinteresante pentru mulți.  

De îndată ce a apărut anunțul privind Întâlnirea AmFostAcolo – 2025, m-am bucurat (ca toată lumea), dar am știut că nu voi fi acolo. Era prea departe pentru mine, viața mea luând-o brusc pe o altă traiectorie, pe cât de neașteptată, pe atât de nedorită. Deși Bucovina era (și este) o zonă foarte ofertantă din punct de vedere turistic, deși doream să revăd vechi prieteni AFA și să cunosc oameni noi (aveam mesaje de la persoane care ar fi dorit să ne cunoaștem), nu m-am înscris decât foarte târziu și asta doar în urma unor insistențe ale colegilor care mă știu de mult.  

Am ales varianta transportului cu trenul – cu trenul de noapte pentru că era singurul cu traseu direct, fără schimbare până la Gura Humorului. La început m-am bucurat când am aflat că se intenționează formarea unui grup de bucureșteni care au ales același tren, dar, încet, încet, gașca a rămas cu trei persoane (familia @profesor73 și eu). Am procurat biletele de călătorie dus-întors, la vagon de dormit, cu aproape o lună înainte. Pe peronul gării Gura Humorului Oraș, amabil, ne aștepta soțul colegei noastre @Doinița care ne-a condus până la Hotel Club Bucovina, gazda întâlnirii noastre din acest an. Era puțin după ora 6.00 când am ajuns acolo. Ne-a întâmpinat un domn care ne-a înmânat cheile și ne-a urat odihnă plăcută. Și a și fost o odihnă plăcută, profundă, după tresăltările și interminabilul 'țaca-țaca, țaca-țaca' din tren. La Comitetul de primire (cu simpaticele doamne @Doinița, @mihaelab și @Zoazore) m-am prezentat abia după amiază și după bătăi insistente în ușă. Iertați-mă, dragi prietene, dacă v-am dat emoții! N-am pățit nimic. Am fost doar mai leneșă decât de obicei.

Îmbrățișări și un schimb de cuvinte care nu a mai lăsat loc bomboanelor și cozonacului cu care eram îmbiată. @Zoazore, implicată și sufletistă ca întotdeauna, mi-a înmânat Pașaportul Turistic de Bucovina, broșura "Mănăstirile din Bucovina – pietre de temelie creștină", Programul întâlnirii AFA pe zile și pe ore, precum și ecusonul - elementul esențial în cunoașterea sau recunoașterea noastră.  

Primul eveniment al zilei de vineri a fost focul de tabără. Din camera mea, de la etajul 1, văzusem "focul de tabără la pachet", adică stiva de lemne pregătită pentru a fi aprinsă, la început acoperită cu folie de plastic pentru a nu fi afectată de umezeala atmosferică. Spre norocul general, deși a fost înnegurat, nici o picătură de ploaie nu ne-a stricat bucuria. Fiind un adversar serios al slanei cu ceapă și al băuturilor tari, pentru a-mi simplifica bagajele, eu nu am participat cu nimic la picnicul organizat pe terasă. Știu că au fost acolo bunătăți peste bunătăți, că plăcintele 'poale-n brâu' oferite de hotel au întrecut orice așteptări și că focul de tabără a încălzit inimile tuturor. Și eu am pozat flăcările jucăușe și am degustat – abia acum – o felie din cozonacul Bujor, specialitate bucovineană mult apreciată.   

Masa de seară, vineri, a fost pentru mine o surpriză. Am degustat pentru prima oară faimoasa ciorbă rădăuțeană și pot spune că mi-a plăcut. Într-o atmosferă calmă, cu muzică în surdină, am schimbat impresii de călătorie, am discutat despre proiecte de vacanțe viitoare, am glumit, am râs, am făcut multe poze...

Sâmbătă, în prima parte a zilei, a fost organizată o excursie în grup. Mai fusesem de multe ori pe plaiuri bucovinene, vizitasem renumitele mănăstiri încluse pe Lista Patrimoniului UNESCO, dar a merge în grup, cu oameni cunoscuți, care împărtășesc aceleași preferințe turistice, este cu totul altceva. Nu voi lipsi niciodată de la astfel de activități dacă se vor mai organiza cu ocazia Întâlnirilor AFA.

După îndelungi dezbateri și modificări, fusese stabilit chiar și un traseu. Un traseu circular pentru că așa trebuie să fie un circuit turistic. La urcarea în autocar am primit și un pliant. Mulțumiri @tata123 pentru realizare, deși tu nu ai fost cu noi!

Muzeul Oului a fost pentru mine o noutate. Citisem, auzisem despre muzeul din Vama care pune în valoare oul încondeiat, dar încă nu ajunsesem acolo. Felicitări doamnei Letiția Orșivschi pentru inițiativă și pentru arta sa! Mănăstirea Moldovița - ctitoria lui Petru Rareș, Pasul Ciumârna - trecătoarea din munți încununată de Monumentul Palma ridicat în cinstea constructorilor șoselei, Mănăstirea Sucevița - un alt monument UNESCO, Mănăstirea Bogdana - ridicată de domnitorul Bogdan I, prima construcție religioasă din piatră din Moldova, au fost doar câteva dintre atracțiile circuitului nostru.  

Am făcut un popas la Rădăuți, orașul despre care ne povestise vechiul nostru coleg @TraianS, stabilit în Cipru, acum retras de pe AFA (vi-l mai amintiți?) că este singura localitate din țară cu cimitirul tăiat în două de calea ferată. Motivul principal, în afară de vizita la Mănăstirea Bogdana, a fost masa de prânz care fusese rezervată la Restaurant Național, locație care se laudă a fi obârșia renumitei ciorbe rădăuțene. Bineînțeles, am degustat această specialitate, dar am și ascultat istoricul acestei specialități prezentată de însăși mama ei.

Totul ar fi fost perfect dacă aici, la Restaurant Național din Rădăuți, nu s-ar fi întârziat atât de mult. Acest fapt a pus sub semnul întrebării încadrarea în timpul alocat circuitului. Mănăstirea Voroneț, ultimul obiectiv din programul nostru, se mai putea vizita sau nu? Cam jumătate din participanți au renunțat, autocarul lăsându-i la hotel să-și facă pregătirile pentru seara festivă. Am fost printre cei care au dorit să revadă Mănăstirea Voroneț, ctitoria lui Ștefan cel Mare din 1488, cu biserica ei celebră pentru frescele exterioare și pentru albastrul de Voroneț.

Festivitatea de premiere a avut loc în Sala Izvor, la etajul 1, foarte aproape de camera mea. Un cadru solemn din care nu au lipsit emoțiile, felicitările, lacrimile și glumele prietenești. Pentru prima oară, au fost trei categorii de premii - Tinere speranțe (au fost evidențiați nu doar debutanți, dar și din cei cu state vechi pe site, dar care nu au mai scris de mult), Oldies & Goldies și ALTIUS - greii din Constelația AFA. Pentru a nu știu câta oară, și eu am făcut parte din această ultimă categorie.

Regret că în iureșul evenimentului nu am apucat să-i felicit în mod direct pe marii campioni - @crismis, @nicole33 și @tata123. O fac acum. Felicitări pentru performanțe, dragii mei! Vă dorec noi și noi călătorii frumoase, oriunde în lume!  

La Tombolă nu am participat. A fost primul an în care nu am participat și asta din același motiv - nevoia de a avea un bagaj cât mai restrâns la un drum atât de lung. Pentru câteva momente m-am retras în cameră pentru a-mi felicita telefonic nepotul care taman în acea zi de martie mai adăuga un an la frumoasa lui vârstă.

Nici costumație orientală nu am avut în seara de gală deși Circuitul India – Nepal, ultimul pe care l-am făcut, m-ar fi îndreptățit și chiar obligat în acest sens. I-am admirat și i-am aplaudat din toată inima pe veselii noștri orientali de o seară. Aprecieri deosebite pentru @kelyboy și pentru simpatica sa soție!

S-a dansat și s-a cântat până târziu, în noapte. DJ-ii și muzica lor au fost la înălțime. Mi-a plăcut și m-am simțit bine chiar dacă nu am dansat deloc.

Duminică, după o noapte cam scurtă, după micul dejun, a urmat poza de grup și decernarea Zertificatului de participare la întâlnirea AFA din Bucovina, ultimele mărturii concrete a ceea ce s-a petrecut la Club Bucovina.  

Să mulțumesc? Cui să mulțumesc mai întâi? Lui Cornel – admin AFA fără de care n-ar exista nici AFA și nici întâlnirile noastre? Deși suferind, anul acesta Cornel s-a întrecut pe sine. Mulțumim Cornel pentru tot ceea ce ai făcut și faci pentru noi!

Mulțumim @Doinița și @mihaelab frumoaele noastre bucovinence atât de active în organizarea întâlnirii din acest an! De asemenea soțului Doiniței care a ajutat atât de mult! Nu trebuie uitat tânărul nostru ghid - Alex - debutant în ghidajul turistic, bine pregătit cu atât mai mult cu cât știa că va conduce un grup de turiști profesioniști. Felicitări Alex și succes mai departe!

Mulțumiri și felicitări tuturor participanților care au știut că distracția și călătoriile îi unesc pe oameni!  

Și nu în ultimul rând, mulțumiri și felicitări veteranei noastre de vârstă - @Michi! În pofida vârstei înaintate care a reținut-o acasă, ne-a urmărit și s-a bucurat alături de noi. Doamna Michi, chiar n-ar fi fost pentru dumneavoastră un drum cu trenul până la Gura Humorului! Scările vechilor noastre vagoane de dormit sunt atât de înalte! Chiar și pe noi ne-a ajutat însoțitorul de vagon cu urcatul bagajelor.

Regret că nu am putut da curs ivitației colegei noastre @mihaelavoicu de a ne abate la Vatra Dornei pentru o scurtă vizită până la trenul de întoarcere. Cu bagajele după mine, ar fi fost prea mult. Grație amabilității celor de la Hotel Club Bucovina, am păstrat camera până seara. Am luat masa de prânz la restaurantul hotelului împreună cu @doinafil și @msdn, apoi, cu un taxi, tot împreună cu ei, m-am deplasat la gară. Am avut timp și pentru o scurtă plimbare prin centrul orașului Gura Humorului pe care nu-l văzusem niciodată. Mulțumesc @doinafil și @msdn pentru companie!

P. S. Eu deja mă gândesc ce voi îmbrăca la întâlnirea viitoare. Voi? Numai de-ar fi ceva mai aproape!

---

VIZUALIZĂRI: 66 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI