AFA – cu emoţie şi drag la prima întâlnire
TIPĂREȘTECălătoresc de când mă ştiu.
La început călătorii – gând, când, copil fiind şi locuind la ţară, mă duceau ai mei la treburile câmpului şi eu, pe fondul unor cărţi de aventuri citite din biblioteca, sărăcăcioasă la acea vreme, a comunei, îmi imaginam din formele norilor de pe cer (cerşind în gând o ploaie care să ne ducă înapoi acasă, departe de câmp) ţinuturi misterioase pe care eram chemată să le explorez.
A urmat şcoala generală, liceul şi facultatea, departe de casă, când am călătorit cu tot ce vă trece prin minte: cu autobuzul (cel mai mult), cu căruţa, cu motoreta tatei (da, da, motoreta nu motocicleta), cu o motocicletă ceva mai târziu, cu un om de bine din sat, într-o încercare disperată de a prinde trenul Fălticeni – Dolhasca – Iaşi (pentru că autobuzul care trebuia să ne ducă la Fălticeni era atât de aglomerat încât nici nu a mai oprit la noi în sat), cu sania, într-o iarnă care a închis drumul satului şi a trebuit să merg în satul vecin care avea drumul deschis, cu trenul…. ooooo ce fascinante au fost călătoriile cu trenul, cu sau fără bilet, nu mai spun pe jos de câte ori am mers, ultimii 2-3 km până acasă pt că rămăsesem cu bani doar până în satul vecin (caz în care dacă nu trecea nici o căruţă să mă ia dar aveam norocul să mă depăşească vreo bicicletă, trimiteam vorbă către ai mei, care trimiteau pe fratele meu cu bicicleta să mă scape măcar de bagaje…), cu maşina de câteva ori.
Evident că a venit momentul să călătoresc şi altfel: cu maşina personală, cu avionul, trenul, ferryboat….
Ei bine, marea mea bucurie, a noastră de fapt, a mea şi a soţului meu (ocazional şi copiii şi părinţii noştri) a fost să spunem, ori de câte ori urmăream un film, un documentar sau o emisiune ce prezenta unul din locurile în care am călătorit, că şi noi am fost acolo.
Vă imaginaţi surpriza şi bucuria când, anul trecut, căutând informaţii despre o destinaţie în Elveţia, am descoperit comunitatea amfostacolo.
Am citit impresii, am văzut fotografii şi, când în ianuarie am primit invitaţia de a participa la întâlnirea anuală a comunităţii AFA am spus, fără un moment de ezitare (de obicei îţi faci probleme de timp, de bani, de compatibilitate) că vom participa, şi întreg programul pentru luna martie l-am construit în jurul acestei întâlniri.
Am citit, din ce în ce mai prinsă de eveniment, mesajele de pe firul de discuţii, contrariată cumva de imensa bucurie cu care era aşteptată întâlnirea, dar şi amuzată de umorul debordant din unele mesaje (mi l-am închipuit realmente pe @icata, venitul tocmai din Anglia - şi pentru asta jos pălăria – alergând cu limba scoasă, ca în desenele animate, poftind, la deja celebrul, berbecuţ).
Am plecat la drum către Slănic fără să spunem la multă lume scopul acestei călătorii, fără obligaţii, de nebuni… adică razna.
Emoţii? Oho, ho, ho…... Cât încape!!!
La început am gândit weekendul la Slănic ca pe orice călătorie: telefoane la copii să ştim că sunt ok acolo unde este fiecare, bagaje, casa să rămână curată, mâncare, apă, nisip pentru pisici – 2 birmaneze şi o norvegiană -, bilet cu instrucţiuni pentru doamna care avea să aibă grijă de casă pe timpul deplasării.
Şi … am pornit.
De fiecare dată când plec în vacanţe, mai lungi sau mai scurte, mă încearcă un sentiment de incredibilă libertate, e momentul când fac ce vreau şi ce îmi place, nu mai trebuie să am grijă de treburi casnice sau profesionale, ceea ce trebuie să fac este să mă simt bine şi să raportez, în calitate de copilot, ce se mai întâmplă de-o parte sau alta a şoselei sau alte sarcini… de copilot.
Pe drum am stabilit o întâlnire la Dobru cu @CATAAS, fiind din aceeaşi localitate şi am transmis pe firul de discuţii că am plecat la drum (asta ca nu cumva cineva să ne fure…. hi, hi, hi, … identitatea… prietenii ştiu de ce), la care draga de @elviramvio mi-a răspuns, urându-mi drum bun, ca unei bune prietene.
Am avut emoţii când am urcat dealul spre recepţia la Dobru … plină parcarea de maşini şi sus şi la baza dealului, oameni cu ecusoane la intrare, afară şi înăuntru, şi mi-am zis, oooops, mihaelab, treaba e chiar reală.
Vă jur, sunt femeie în toată firea, cu suficientă experienţă încât să nu mă joc cu cuvintele, în momentul în care am dat ochii de fetele de la recepţie: zoazore, elviramvio, roth, mishu, maria55 cred că şi adri-nico, pe care le citisem în diverse mesaje, emoţia s-a transformat într-o mare, mare bucurie, ei bine, fetele astea nu-mi erau străine, le ştiam, le recunoşteam chipurile, vocile, îmbrăţişarea lor a fost familiară, era bucuria reîntâlnirii, nicidecum emoţia unei prime întâlniri.
Ce a urmat ştim cu toţii… foc de tabără, tombolă, premii, petrecere fără limite şi, peste toate, bucuria, bucuria de a fi, pur şi simplu, acolo, împreună.
Am rămas, evident, cu semne: în suflet, dorindu-mi prieteni la fel de buni şi devotaţi ca ai mariei55 şi pe haină, un găurici de la miile de scântei ale focului de tabără.
Sunt multe de spus…. am trăit emoţii în diverse culori dar concluzionez: a fost o întâlnire de suflet, fără fiţe sau orgolii, aşa cel puţin am perceput-o eu.
Şi, cum a spus maria55 în speech... spiritul AFA chiar există... l-am simţit cu voi, îl simt şi acum când scriu.
AFA a devenit o ancoră sau un ţărm, într-o lume nebună, la care ne adaptăm fiind normali, într-un fel cam… razna (întelegeţi ce vreau să spun!?)
Încă simt emoţiile şi bucuria întâlnirii cu voi, dragii mei prieteni de peste tot, iar casa noastră, dacă suntem acasă, vă este deschisă oricând.
Mă pot lăuda, asadar, că amfostacolo, cu cei de la amfostacolo căci, zic eu, trebuia săfiuacolo.
Multumesc AFA, multumesc pentru noii prieteni... numesc pe cei cu care am interacţionat direct: CATAAS, doiniţa, lenţi, costică67, marimag, roxxie, (de fapt, dacă mă gândesc bine, ar trebui să adaug întreaga listă), mulţumesc pentru spiritul tău.
Aştept cu nerăbdare şi drag următoarea întâlnire, oriunde ar fi….
A voastră prietenă, pentru totdeauna, mihaelab
Trimis de mihaelab* in 22.03.17 12:28:07
22 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ECOURI la acest articol
22 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Un lucru e cert:. De fapt câteva - că-s mai multe:
- nu-ți „rupi degetele” scriind 
- ba chiar o faci fooarte fluent, plăcut etc șamd.
- nu ești timidă - se vede atât în scris, s-a văzut și live, la Slănic
- nu pari genul care-și face vacanțele... zugrăvind casa, ori doar pe la neamuri / „bunici”...
Omule bun, unde ai fost, până acum???
Și (2) ai idee câte ai de recuperat, de-acuma că te-ai „deconspirat” și ne-ai creat asemenea așteptări???!!
--
Cald bun venit - cu adevărat - în comunitatea AFA!
Rog așteptați...
@mihaelab: Draga mea, acum ma prind cu adevarat emotiile si lacrimile isi fac drum (ce bine ca nu mi s-a intamplat asta la Slanic), ai vorbit atat de frumos si de cald ca imi vine sa-mi dau palme ca am stat departe de AFA atatia ani, insa pana la urma este bine ca totusi am descoperit-o.
Aceasta comunitate formata din oameni deosebiti ar trebui prezentata ca pe o bijuterie de pret, iar eu nu scap nici un prilej de vorbi de ea, si lumea mai imi spune cateodata "Aaa, am fost si eu inscrisa acolo", "Am auzit si eu de acest site" sau destul de des "Cand imi planific o plecare citesc acolo".
Recunosc cinstit ca ma uit pe Tripadvisor pentru recomandari, insa aici pe AFA le traiesc.
Multu succes in continuare si gata, da-i bice la povesti si ca sa inchei asa cum s-a obisnuit lumea cu mine, Felicitari, votat cu mare drag.
@mihaelab:
M-a emotionat mult articolul tau, practic ti-ai pus sufletul pe tastatura si a iesit ce am citit. Sper sa te bucuri si sa ne bucuram mereu de aceasta comunitate in care se simt liberi si frumosi toti cei cu sufletul curat si tu asa esti. Dupa ce-ti trec emotiile - si va mai dura asta un timp - astept povesti din calatoriile tale. Si poze cu gratiile acelea blanoase, sunt mare iubitoare de patrupede.
Sa ne revedem cu bine!
@mihaelab: Mai fata'ai, si tu? Doar mi s-or uscat ochii si iar bocesc!
Da, AFA e formata din oameni calzi, sensibili, saritori si unii (io adica) RAZNA!
Bine-ai venit, suflet bun ca un cozonac bucovinesc si curat ca aerul padurii!
@mihaelab: de exceptie! Bun venit intre prietenii de suflet pe care ti-i doresti si pe care deja ii ai!
Bine că n-ai pomenit de incurcătura cu ecusonul! Tu mă ierti pt asta si eu te iert pentru cozonac????????????????????????????
Web, multă deptate ai când ai scris „Omule bun, unde ai fost până acum”
Bine ai venit pe AFA Mihelab.
Tare, tare mult mi-a plăcut reviewul tău. L-ai scris din suflet iar mie tot la suflet mi-a mers.
Rămâi cu noi și eu te apreciez pentru sinceritate și acuratețe în idei și scriere.
Îmi place că ai ieșit din limbajul „de lemn” gen hotel ultra all inclusiv, cu mâncare din belșug, cu „n” scobitori pe masă la M. D. cu valet care să-ți pună papaucii în picioare dimineța, când cobori din pat, expersii care afișează opulența ș. a. m. d.
Rămâi cu noi, așa NATURALĂ cum ești, aceasta dă farmec viitoarelor tale reviewuri.
Mă bucur că ai răsărit pe AFA.
@mihaelab: Bun venit în frăția AFA!
Și ai venit nu oricum ci cu un articol care mi-a mers și mie la suflet, pentru că scriind tu acolo cum ai venit la întâlnire, cum le-ai cunoscut pe colegele noastre de la primiri și despre tot ce a urmat, m-am revăzut pe mine cel ce a încercat aceleași emoții venind la prima petrecere cu prietenii AFA.
Și încă ceva, am mai spus într-un ecou, îmi pare rău că am ratat cozonacul bucovinean, pe care înțeleg că l-ai adus, însă nu-i timpul trecut, dacă ajungem prin zona ta anul acesta, îți batem în ușă ca să ne dai cozonac.
Marie, daca tot ai pomenit de cozonac, cum am vazut reviewul, m-am dus fuga la frigider si am taiat o felie. Abia am trecut de jumate...
Draga Mihaela, sa stii ca si radacinile mele sint prin Moldova, am bunicii pe linga Pascani (de fapt doar bunicul mai e, da-i-ar Dumnezeu viata mai lunga decit cei 95 de ani pe care ii are acum).
Stii cu ce am ramas din copilarie? Cu descoperitul imaginilor in nori! In drum spre Slanic ii spuneam sotului " uite-acolo un elefantel, mai incolo e un curcan... " Ca le vede si el sau nu, nu stiu, dar da din cap ca si cum le-ar fi vazut si el.
Ce copilarie frumoasa am avut noi!
@adri-nico: Sa stii ca imagini in nori vedeam si eu la Bucuresti, nu conteaza, imaginatie sa fie
Bine ai venit. Mi-am inghitit lacrimile citind cele de mai sus. Imi pare rau ca nu am interactionat la Slanic si sper sa recuperam data viitoare.
Recunosc ca m-am uitat si eu dupa cozonac dar nu l-am zarit. Data viitoare voi fi mai vigilenta.
@stefan_cristina: hahahaaaaaaa, asta a fost cea mai tare gluma! a fost pe mijlocul mesei!
@adri-nico: Pai la cat de mignona era normal ca nu l-a vazut, eu insa te-am vazut de cand ai venit cu el victorioasa si mi-am zis ca data viitoare impart eu diplomele 
@mishu: n-ai cum! o sa te tii de stilp sa nu lesini de la corsetul la care o sa te string eu. 
@adri-nico: Atunci o sa sa am si eu un mijlocel tras ca prin inel... de butoi
@mihaelab: Jos palaria! Pentru forma, pentru fond si mai ales pentru omul care se ghiceste in spatele acestora! Si mie imi pare rau ca n-am interactionat mai mult cu tine la Slanic, mai ales ca stateam in acelasi hotel, dar daca m-ai cunoaste, ai sti ca nu sunt fitoasa, ci o timida fara leac (incerc eu sa ma tratez, dar uneori nu-mi iese 
.
Cuvintele tale mi-au amintit de prima intalnire afa la care am participat, acum 2 ani, la Predeal, cand, ajunsa in parcarea din fata hotelului, m-a cuprins panica: "Unde ma duc eu?! Ce sa caut aici, unde nu cunosc pe nimeni?! Bine, pe multi ii cunosc virtual, dar nu in carne si oase! " Imi venea sa-i zic sotului meu sa intoarca masina si sa mergem acasa. Dar... mi-am reprimat acest impuls, m-am lasat imbratisata de Maria si de Camelia (roth) si pe urma totul a venit de la sine... In aceasta comunitate ma simt acasa si stiu ca asa va fi mereu! Bun-venit si tie, prietena draga!
@mihaelab:
Mihaela si eu am mers de multe ori cu trenul pe ruta oarecum vecina veresti - bucecea - leorda - dorohoi, dar si altele din zona. Nu iti spun ca locul favorit de joaca era langa sina sau la bariere sau in gara.
Dar am deraiat!
Felicitari pentru articol!
La urmatoarea intalnire din capatul opus de tara sper (pt tine) e cazul sa recuperez ca am interactionat mult prea putin zilele trecute.
Numai de bine!
Minunat review. Ma regăsesc intru totul in emoțiile tale, le-am încercat si eu la prima participare la o întâlnire AFA. Scrii superb, cu multa simțire, si aștept cu nerăbdare poveștile tale de călătorii.
@mihaelab: Felicitari pentru acest prim articol! Sper ca vor mai urma altele, la fel de interesante! Te pup! Cat despre mine personal, abia astept sa iti cunosc cele 3 pisici!
Măi, „cozonăcel”, de ce n-am știut și eu c-o să vii la întâlnire? Aș fi făcut eu cumva o scamatorie, ceva gen Harry Potter, și te-aș fi oprit din drum ca să-ți fur bunătatea și să te împart cu al meu consort, @msnd. Dar lui nu i-aș fi dat prea mult (deh, puțin puțin diabet, peste limită!), așa că mi-ar fi revenit mie mai mult, mie care nuuuu poooot să renunț la dulciuri, chiar dacă este mare nevoie.
Mi-ai amintit, cu ce-ai scris mai sus, de inceputul meu la AFA, în nov. 2015, și ți-am dat mare dreptate cînd ai scris că
” fetele astea nu-mi erau străine, le ştiam, le recunoşteam chipurile, vocile, îmbrăţişarea lor a fost familiară, era bucuria reîntâlnirii, nicidecum emoţia unei prime întâlniri.
Așa este!!! Suntem o familie numeroasă, frumoasă, fără fițe, în sânul căreia-ți spun și eu „bine ai (re) venit! ”
Aștept cu nerăbdare să-ți citesc review-urile. Îmi place tare mult cum scri și la anu* poate ne vom cunoaște mai bine „face to face”! (ce vrei, dragă, ne-am englezit cu toții de când cu computerele astea!)
Până atunci îți urez să faci călătorii reușite, ca să ai ce ne povesti!
@mishu: si in cazul asta nici de cozonac nu mai e nevoie, cu un corset atat de strans nici firmituri de cozonac nu mai incap.
Mihaela, iti multumesc ca ai scris si pentru mine, ca ai descris atat de frumos emotiile traite la prima intalnire AFA, fiind prima si pt. mine! Am trait ca si tine aceiasi emotie si in acelasi timp acel sentiment de revedere a unor buni prieteni. Review-ul tau e plin de emotii si de bucuria intrarii intr-o mare familie, familia AFA! Nu mi-am inchipuit ca oameni pe care nu i-ai vazut in viata ta, pe care ii stiiai doar virtual, iti pot deveni atat de cunoscuti si de dragi din prima clipa. Cu totii sunteti minunati cu totii formam o familie, iar familia trebuie sa se reuneasca mereu! Astept cu nerabdare sa ne revedem, iar daca tu, Mihaela, ai inceput deja sa ne incanti cu scrisul tau, atunci continua! Astept sa -ti citesc impresiile din calatoriile de vis pe care le-ai facut dar si din cele pe care urmeaza sa le faci...
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2017 Și eu AmFostAcolo la Slănic Moldova — scris în 09.04.17 de Mitica49 din BRăILA - RECOMANDĂ
- Mar.2017 Și eu AmFostAcolo la Slănic Moldova — scris în 07.04.17 de Mitica49 din BRăILA
- Mar.2017 O escapada super — scris în 26.03.17 de aurora56 din TULCEA - RECOMANDĂ
- Mar.2017 S-a întâmplat cu adevărat: fenomenul întâlnirii AFA de la Slănic — scris în 25.03.17 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Mar.2017 Impresiile unui junior participant la prima intalnire AFA — scris în 23.03.17 de profesor73 din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Mar.2017 A fost bine, bine! Ba nu, a fost foarte bine! — scris în 23.03.17 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Mar.2017 Ne place, ne place, ne place, place, place! — scris în 22.03.17 de Zoazore din BRăILA - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată