Am ajuns în Gallipoli disperați că or să închidă ăștia cârciumile și-o să rămânem nemâncați, cum am mai pățit în trecut; copiii nu ne-ar fi iertat ever! Piața de pește, de care ne-am împiedicat imediat ce am coborât din mașină, a ieșit din discuție, deși eu și cu Tati am fi fost mari amatori de ronțăit ceva la botul calului (și poate aș fi avut, în sfârșit, curajul să încerc și stridiile, la cât de bine arătau), dar „bebelușii” nici n-au vrut să [...] — citește