Efharisto, Ellada... (3)

TIPĂREȘTE

continuare de aici

MARTI: zi dedicata Lindos-ului. Dupa un pic de invirtit pe loc pina gasit drumul spre Acropole, apoi cautat loc de parcare (parking1-plina, parking 2-plina) gasim un ceva unde scria free, asta e de noi... Nu mi-o luati in nume de rau, dar partea cu multe hoteluri, multi turisti, multa inghesuiala mi-a amintit de Mamaia noastra, noroc cu CELALALT Lindos. Cine a zis ca pamintu' e plat? EU. Lindos-oras-cetate, deci totul e la orizontala. Grava eroare! Alt urcus plus o multime de copilarime tirita pe scarile alea, jelete, plinsete, vreau in brate (asta pe romaneste),

cred ca or sa aiba cosmaruri bietii copii cind o sa mai auda de Grecia. Cu deplina responsabilitate recunosc ca odata ajuns sus, incepi sa umbli ca o gaina cu capu' taiat, nestiind ce sa pozezi mai intii, asa ca mergi pe foc automat, pina te lasa bateriile, descoperind ca fiecare poza facuta are cel putin 4-5 dubluri, pe care nu te induri sa le delete. Iar daca te mai uiti printre creneluri in jos, la casele facute parca din zahar si la marea aia mai albastra ca ochii lui Paul Newman, incepi sa intelegi si firea grecilor. Cu atita frumusete in jur cum sa nu fii mai calm, poate si putin mai nepasator, sa nu te grabesti... A incercat cineva magarusii? Nu stiu cine era mai pedepsit: clientul, caruia in aia 5 euro trebuia sa i se dea si un cleste de nas sau urechiatii obligati sa ia drumul pieptis. Dupa aspect nu pareau contemporani cu castelul, dar dupa miros... Ne despartim cu regret de castel si hoinarim prin oras, cumparind suveniruri si cascind gura. Teapaaaaa, a doua zi in Rodos gasim aceleasi lucruri mai ieftine.

MIERCURI: conform obiceiului stabilit parcam masina linga stadion si o luam catre old town. Auzisem ca este singura cetate medievala locuita, dar n-am inteles efectiv ce inseamna asta. Gasim o poarta si intram. Pe linga noi, scutere, biciclete, masini... uite si la nesimtitii astia cum merg, nu le pasa de turisti, ia sa fii incercat sa intri si tu cu masina, sigur nu se putea, da' ei... de, sunt la ei acasa, se poate si bla bla bla marunt din buze, mai in gind mai cu voce tare (eu) ne pierdem pe stradutele alea inguste si intortocheate, uite o usa deschisa, bag capu'... ooooppppsssssss! o masa cu doua scaune, o canapeluta, un mic frigider, un aragaz si o batrina care matura!!! Atunci am realizat: AICI LOCUIESC OAMENI, AICI E CASA LOR, multi sunt, probabil urmasii cruciatilor! Asta m-a turtit complet!!! Daca era dupa mine, putea sa ma lase acolo si sa ma ia a doua zi, nu m-as fii suparat, ca sa iau fiecare straduta in parte. Am pozat tot ce mi-a iesit in cale: flori, case, usi, ferestre, guri de canal (or fii alea originale?), ciini, pisici, tot-tot, pina mi-am luat seama ca mai era si palatul Marelui Maestru. Aici am incurcat-o: unii supraveghetori au fost mai ingaduitori, dar altii no photo, please! NO PHOTO, PLEASE!!! de ce oare? ce aveau ai acolo de vinzare, poze, ghiduri, oricum nu cuprindeau tot ce e de vazut si toti eram turisti, in fine... Vezi filme la tv. despre razboaie, cruciade, cavaleri, calugari dar d-abia aici iti dai seama de puterea, materiala sau politica, de influenta, de intrigile lor... parca ma asteptam sa-i vad inaintind tacuti, in rasele lor aspre, legate cu sfoara, smeriti in fata Domnului, dar neinduratori cu pacatosii... Daca as mai petrece un concediu un Rodos, n-as vrea altceva decit sa colind straduta cu straduta orasul vechi si sa intru dimineata in palatul Marelui Maestru si sa ies seara.

JOI: nu vreauuuuuuuuuuuuuuu sa plec miine acasa! mai tineti-ma aici, pliz... pliz...

Dar fiindca nu se poate, am zis sa incheiem apoteotic: Fanes-Soroni-Arhangelos-Lindos-Genadi-PRASONISI-Mandrika-Fanes. Cu mici opriri pe ici-pe colo ajungem la Prasonisi. Incercam Mediterana, Egeeana, nu, ca era cam suparata de vreo doua zile. Dupa numarul de rulote de pe plaja, am dedus noi ca e un fel de Vama dublata de un fel de Mamaie, dupa numarul de surfisto-parapantisti sau cum s-or numi aia, care ii inteleg ca le place adrenalina da' io am o virsta si sa ma trezesc cu sforile zmeielor alea, iar consortu' meu cu parasuta lor (a PARAPANTELOR, nu va mai ginditi la prostii!!!) in cap, ne creste doar tensiunea, altminteri de ce vii sa faci sportul asta daca nu-l stii? Asa ca ne-am luat la revedere de la cele 2 mari surate s-am plecat pe drumu' nostru ca sa nu mai patim alt conflict.

Daca n-o sa primesc vreo admonestare ca prea m-am intins ca o placinta greceasca, as vrea sa continui cu o ultima parte, putin mai serioasa, la care ma veti ajuta, sper, sa-mi clarific multele nedumeriri adunate si din Creta si din Rodos.

---

VIZUALIZĂRI: 2448 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI