Iliaxtida Studios din Ponti-Vasiliki

TIPĂREȘTE

De la bun început doresc să menţionez că am ajuns la Iliaxtida Studios din Ponti-Vasiliki din pură întâmplare. N-am făcut eu alegerea şi nici rezervarea, deşi numele îmi figurează pe rezervarea online. Nepotul meu care mergea cu familia în vacanţă pe însoritele şi mult mediatizatele ţărmuri din Lefkada, având un loc liber în maşină, mi-a făcut această surpriză. Despre cele 10 zile minunate petrecute împreună sper să găsesc timp să scriu detaliat, deocamdată mă voi limita la a spune câteva cuvinte despre Iliaxtida Studios - lăcaşul nostru de odihnă şi relaxare.

Amplasat în Ponti-Vasiliki, la numai 100 de metri de plajă, Iliaxtida Studios este o afacere de familie. Proprietarii locuiesc într-una dintre cele două clădiri în care se află spaţiile de închiriat.

Clădirea veche, cu camerele dispuse pe ambele părţi ale aceluiaşi coridor, seamănă mai mult cu un hotel şi - conform afirmaţiilor celei care îl administrează, doamna Dimitra Hrisovitsanou - are dotari nu dintre cele mai moderne. La parterul acesteia există un magazin cu produse alimentare şi obiecte pentru plajă, precum şi un magazin de unde, pe lângă suveniruri, se pot achiziţiona hărţi şi publicaţii în mai multe limbi despre Lefkada. De asemenea, tot aici se află un loc de joacă pentru copii.

Clădirea nouă, nefinalizată încă, la fel ca multe alte construcţii din insulă, are doar parterul gata să primească oaspeţi, dar asta nu înseamnă că la nivelul superior este şantier în lucru. Recunosc, acest aspect mi-a dat fiori la început. Mă temeam că nu voi găsi odihna mult aşteptată, dar aveam să constat că lucrările sunt sistate pe perioada verii, că nu sunt materiale de construcţie înşirate peste tot, iar curtea este curată, cu spaţiu verde, amenajată pentru turişti.

Nu ştiu cu exactitate câte camere sunt disponibile în clădirea veche, dar pot afirma că noua locaţie, cea în care am avut noi rezervarea, aflată în imediata apropiere a celei vechi, are doar patru camere date în folosinţă. Pentru că erau libere toate atunci când am făcut cazarea (era luni, înainte de ora 12), ne-au fost prezentate pe rând, urmând ca noi să facem alegerea. Două camere, cu câte 2 paturi, au vedere la stradă, iar altele două, cu câte 3 paturi, au vedere în lateral, spre munte. Pentru că în grupul nostru exista şi o fetiţă de 3 ani, gazda noastră a oferit tinerei familii o cameră cu trei paturi, al treilea ca bonus pentru "Little Sara" cum obşnuia doamna Dimitra să-mi numească nepoţica.

Prin cele două intrări - din lateral şi din spate - se pătrunde într-un hol mare amenajat ca o recepţie, care este bine luminat, dotat cu frigider, măsuţă şi câteva fotolii.

Curtea şi parcarea

În spate, curtea interioară ţine loc şi de parcare şi are un grătar sub care am găsit un sac cu cărbuni probabil rămas de la vizitatorii anteriori. Acolo am lăsat şi noi ceea ce a prisosit după ce ne-am făcut grătarele. Pe două laturi ale curţii era un pârâiaş năpădit cu vegetaţie de baltă în care am descoperit o familie de broaşte ţestoase, unele mai mici, altele de mărime medie. Din cauza apei cam stătute am crezut că vom fi agresaţi de ţânţari, dar n-au existat probleme în acest sens.

Aici sunt plantaţi pomi, dar sunt mici şi încă nu sunt umbroşi, de aceea parcarea maşinilor se face numai sub soare, lucru nu tocmai agreabil din punctul meu de vedere. Aleea şi extremitatea curţii din spate sunt luminate toată noaptea. Dinspre curte şi parcare, accesul în clădire se poate face şi pe o rampă destinată persoanelor cu dizabilităţi.

În partea din faţă a clădirii este o mică porţiune acoperită cu gazon bine îngrijit, despărţită de stradă şi trotuar printr-un gărduţ. Mă aşteptam să găsesc mai multe flori şi arbuşti ornamentali. În a doua jumătate a lunii iunie staţiunea era verde şi inundată de flori, dar în zonele foarte noi vegetaţia încă n-a avut timp să se dezvolte.

Studioul

Camera noastră era una dintre cele cu vedere spre mare, de fapt spre stradă dincolo de care - după un rând de clădiri - se vede marea şi plaja cu iarbă şi nisip. Pe stradă treceau adesea scutere şi motociclete uneori cam ambreiate, dar cu uşa de la balcon închisă, nu era perceptibil nici un zgomot. Ieşirea în balcon - foarte practică, uşor de mânuit, cu izolaţie fonică bună - este de termopan alb, cu obloane gri şi este prevăzută cu plase contra ţînţarilor.

Din forma pătratică a camerei lipseşte un dreptunghi, cel alocat băii. Imediat după intrare, în dreapta, se află chicineta cu dotările aferente.

Mobilierul camerei este modern, nou. Paturile, destul de mari, sunt lipite unul de celălalt, au o tăblie capitonată comună şi la nevoie pot fi depărtate şi aranjate altfel. Aşternuturile erau curate, iar pe fiecare pat, la un capăt, erau aşezate câte două prosoape (mare şi mic). Pernele au fost bune, dar am folosit-o şi pe a treia - cea de rezervă - pe care am găsit-o proaspăt înfăţată în şifonier. Cele două noptiere aşezate de o parte şi de alta a patului nu aveau veioze, iluminatul nocturn făcându-se numai de la lustra din tavan. De menţionat că în încăpere existau multiple întrerupătoare şi prize.

O comodă cu două sertare aşezată sub oglinda fixată în perete, luminată special, servea drept masă de toaletă, birou sau spaţiu temporar de depozitare. Lângă comodă se aflau un scaun cu spătar şi un taburet, ambele comode, capitonate, iar sus, pe perete, un TV foarte mic la care am recepţionat doar două posturi greceşti.

Şifonierul cu două uşi, înghesuit în colţul încăperii, lângă ieşirea pe balcon, avea o bară cu 3 umeraşe şi un singur raft pe care am găsit o pernă curată. Partea de sus - tot cu două uşi, era atât de sus poziţionată încât nu am ajuns la ea, nu am folosit-o şi deci nu ştiu daca era ceva depozitat acolo.

Aparatul de aer condiţionat amplasat deasupra ieşirii în balcon, a fost utilizat din plin, uneori şi în cursul nopţii, fără o plată suplimentară.

Mai trebuie să menţionez că în cameră, pe jos, era tot gresie. Curăţenia se făcea zilnic, schimbarea lenjeriei de pat şi a prosoapelor la trei zile, iar suplimentarea consumabilelor de la baie doar atunci când era necesar.

Chicineta

Nu este pentru prima oară când am stat în Grecia în camere dotate cu chicinetă, dar este pentru prima oară când am şi făcut uz de ea. Sora mea care este o gospodină desăvârşită, mai întâi de toate a inspectat chicineta. Observaţiile care urmează îi aparţin în primul rând ei.

Aflată imediat lângă intrare, în dreapta, într-un spaţiu restâns, chicineta este destul de bine utilată.

O chiuvetă din inox, permanent cu apă caldă şi rece, este prevăzută cu suport pentru scurs vasele spălate şi are alături o plită electrică cu 2 ochiuri.

Dulapul ascunde în partea inferioară un frigider cu congelator, separeul pentru coşul destinat resturilor menajere şi câteva sertare. În segmentul superior, ceva mai îngust, am observat hota de unde se putea suplimenta şi iluminatul electric în timpul gătitului, precum şi mai multe rafturi pe care aştepta vesela: farfurii de diferite dimensiuni, 2 pahare, 2 ceşti mici cu farfurioare, un ibric minuscul, o oală de inox cu capac, o tigaie de Teflon zgâriată şi tacâmuri de tot felul.

Aici intervin observaţiile surorii mele. Pentru ca totul să fie perfect, ar fi trebuit ca în dotarea micii bucătării de vacanţă să existe şi prosop de hârtie, puţin detergent şi un bureţel pentru vase, precum şi un desfăcător pentru sticlele de bere. Dar cum ştie că nu prea le găseşte pe toate în deplasare, ea are grijă să şi le aducă de acasă.

Subscriu la necesitatea unei spatule acolo unde există o tigaie de Teflon. Cu siguranţă tigăile n-ar fi fost atât de zgâriate, improprii pentru utilizare.

De asemenea, o singură oală (de 3 l) nu mi se pare suficientă. Cum e să fierbi două ouă într-o oală atât de mare? Şi cum să te descurci cu un ibric cu adevărat minuscul când noi bem cafeaua cu cana? Norocul ne-a surâs când am descoperit în dotarea camerei tinerilor un aparat pentru cafea. Transferat la noi, acesta a rezolvat problema preparării optime a cafelei pentru toată lumea.

Baia

Destul de mică, pardosită cu gresie şi decorată cu faianţă în două nuanţe, baia la Iliaxtida Studios din Ponti-Vasiliki are cabină de duş modernă, oglindă cu etajeră, pahar pentru periuţe de dinţi, suport pentru săpun, precum şi bare pentru prosoape. WC-ul amplasat, cam înghesuit, între peretele cu intrarea şi cabina de duş, are în imediata apropiere o perie şi un coş mic de inox.

Pe chiuvetă, în afară de un singur săpunel tip turist, nu am găsit alte consumabile cosmetice. Acesta era înlocuit când era aproape terminat, dar niciodată nu au fost puse două, câte unul pentru fiecare ocupant al camerei.

Deşi în rezervarea online era specificat faptul că vom beneficia de uscător de păr, acesta nu exista şi în camera noastră. Am sesizat acest lucru de teamă de a nu ne fi imputată lipsa lui la sfârşitul sejurului, dar gazda - crezând că avem nevoie de uscător - a vrut să ne aducă unul.

Menţionez că aerisirea băii se făcea printr-un gemuleţ mic, permanent întredeschis, că pe jos era un covoraş special pentru baie, iar hârtia igienică - de bună calitate - era suplimentată înainte de a se termina.

Balconul

Mi-a plăcut foarte mult balconul camerei noastre de la Iliaxtida Studios. Era de dimensiuni mari şi avea în dotare două scaune confortabile şi o masa rotundă, de sticlă, pe care trona o scrumieră cu harta insulei. Un uscător pentru rufe (înzestrat cu cârlige) care putea fi plasat spre interior sau spre exterior, s-a dovedit un accesoriu deosebit de util pentru noi, cei aflaţi în vacanţă la mare.

Dispus spre zona verde din faţa clădirii, cu vedere la stradă şi chiar la mare dacă priveam printre clădirile de vis-à-vis, în timpul amiezei balconul era apărat de soare de o copertină cu sistem de reglare. Balconul a fost locul ideal pentru servirea cafelei de dimineaţă sau a berii de seară, când se stabileau detaliile planului pentru ziua următoare.

Terasa

În afară de balcon care era identic cu cel al camerei noastre, camera tinerilor - cea cu trei paturi - mai avea o ieşire la o terasă. Era singura cameră care avea acces la această terasă. Deşi tavanul nu era finalizat, terasa era luminată electric, era pardosită cu gresie, avea parapeţii proaspăt vopsiţi în alb şi dispunea de acelaşi tip de masă mare, rotundă, de sticlă şi de patru scaune. Sinceră să fiu, nu ştiu dacă în final aici va fi tot terasă sau, închisă, va deveni a doua cameră a unui apartament. Cert e că în starea în care ne-a fost pusă nouă la dispoziţie, plus orientarea către curtea interioară şi spre grătar, ne-a făcut să organizăm acolo câteva mese cu fripturi proaspete, cu bere şi multă veselie.

Concluzie

Cei care nu sunt prea pretenţioşi se vor simţi foarte bine la Iliaxtida Studios din Ponti-Vasiliki. Chiar dacă pe ici pe colo se mai poate cârcoti, părerea mea este că cel plecat în vacanţă pentru a se relaxa şi a se simţi bine, aici va găşi linişte şi o atmosferă de familie. Nu cred că ar fi fost la fel de intim în vechea clădire, cea structurată ca un hotel. Aici am fost ca în propria casă, doar din când în când intersectându-ne cu vecinii noştri sosiţi mai târziu: un cuplu de români cazaţi lângă noi şi o familie cu un copil mărişor, bulgari, cazaţi în cealaltă cameră cu 3 paturi.

Deşi eu nu am fost interesată de acest aspect (plec întotdeauna în vacanţă fără să mă preocupe internetul), informez pe cei interesaţi că la Iliaxtida Studios din Ponti-Vasiliki există internet Wi-Fi gratuit. Nepotul meu care a stat conectat destul de mult, nu s-a plâns niciodată.

Să mai amintesc faptul că gazdele au fost nişte persoane foarte agreabile, atente fără a ne deranja de loc? Mai mult decât atât, "Little Sara" a beneficiat în două rânduri de atenţii din partea doamnei Dimitra care i-a oferit ouă proaspete şi legume de la ferma mamei sale.

---

VIZUALIZĂRI: 3638 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI