Dezamagire partiala

TIPĂREȘTE

Dupa minisejurul din Muntenegru, care a fost planificat din Romania, am plecat spre Croatia, o alta tara pe care n-o mai vazusem pana atunci dar despre care auzisem si citisem lucruri frumoase. Ne-am propus sa vizitam aceasta tara din doua bucati - o oprire in Dalmatia si alta in Istria.

Neavand nimic aranjat in privinta cazarii, am cautat pe booking.com o locatie pe coasta Dalmatiei de Sud sau Centrale adica in Dubrovnik, Makarska, Split sau Trogir.

Fiind in plin sezon estival nu am gasit nimic convenabil asa ca ne-am orientat spre o locatie amplasata mai la nord si mai departe de litoral, cat mai aproape de principalul obiectiv pe care vroiam sa-l vizitam - Parcul National Krka.

Kaja House

Asa am ajuns la Kaja House, o pensiune cotata la 3 stele amplasata la cca 2 km de Lozovac, o localitate situate la intrarea in parcul Krka, loc unde ne-a adus gps-ul iar de acolo, in urma unui telefon, ne-a preluat proprietarul care a sosit in cca 7-8 min cu o masina condusa de un nepot de-al sau.

Am avut o mica retinere cand am parasit soseaua ce leaga Sibenik de Knin si am intrat pe un drum ingust situat pe un camp din apropierea parcului iar dupa vreo 500 m am ajuns la destinatie.

Era singura locuinta din zona si semana mai degraba cu o ferma daca nu exista cladirea cu etaj la parterul careia am fost cazati, chiar in primele doua camera de la intrarea in curtea generoasa unde am parcat si masina - deci a fost foarte comod in privinta bagajelor.

Proprietarii erau doi batranei care nu vorbeau alta limba decat a lor, pareau destul de amabili si care, in acea zi, fiind duminica, aveau niste musafiri despre care initial am crezut ca sunt turisti ca si noi - de fapt era nepotul cu masina si inca o familie apropiata a acestuia. Partea buna a fost ca acest nepot vorbea destul de bine engleza si astfel ne-am pus de acord mai repede in privinta sederii noastre, moment in care am avut si prima surpriza neplacuta si anume ca nu puteau sa ne ofere mic-dejun pentru a doua zi dimineata cu toate ca in oferta era specificat contra cost ce-I drept.

Pensiunea nu era foarte mare avand la parter patru camere duble si camerele proprietarilor iar sus alte camere pentru familii unde erau cazati musafirii batranilor - nu am urcat sa vedem configuratia nici macar a doua zi cand se eliberase deoarece nu ne-a interesat.

Cladirea pensiunii arata ca o moara in mijlocul campului, fara sa aiba o arhitectura cat de cat placuta, parea cam veche datorita faptului ca nu era intretinuta dar se vedea ca fusese facuta in scopul cazarii turistilor dupa structurarea spatiilor de locuit.

Curtea pensiunii era imensa dar avea acelasi aspect de neingrijit ca si cladirea si gaseai in ea diverse zarzavaturi, pomi, vita-de-vie, pasari si animale semanand mai degraba cu o gospodarie mai acatarii de pe la noi de la tara.

In afara de curte, proprietarii mai aveau cateva hectare pe campul din imediata vecinatate cultivate cu diverse cereale dar se pare ca era prea mult pentru puterea lor de munca chiar daca erau destul de dotati in privinta utilajelor agricole din cate am vazut - a doua zi dimineata nu am vazut pe cineva care sa-I ajute nici la muncile din curte nici la menajul pensiunii.

Poate ca le-am creat imaginea unor batranei neputinciosi pana acum dar nu era deloc asa - erau in putere, energici si plini de viata; dealtfel a doua zi pana sa plecam in parcul Krka l-am “cinstit” pe “mosu” cu o afinata iar seara m-a invitat la un “snaps” (un fel de rachiu de-al lor) dar pentru faptul ca l-am refuzat (am plecat cu masina la Sibenik) mi-a pus la pachet o sticla (pe care nu am gustat-o inca!).

Camerele erau destul de mari, prevazute cu pat suplimentar, aveau mobilier simplu, din material de proasta calitate dar parea destul de nou, parchetul laminat deasemenea, un televizor minuscule intr-un colt al camerei, un frigider destul de mare dar cu un miros ingrozitor in interior (probabil nu mai fusese folosit demult si atunci l-am pus in functiune), un aragaz, un spalator iar deasupra acestora niste dulapuri suspendate cu cele trebuincioase pentru pregatirea mesei.

Lenjeriile erau insa curate iar camerele aratau zugravite relative recent.

Inafara de frigider pe care l-au dezinfectat in prima seara, nu am folosit nimic din dotarile asa-zisei chicinete deoarece nu ne-au inspirat incredere - am preferat sa servim masa (inclusive micul dejun) la restaurantul aflat la intersectia soselei Sibenik-Knin cu drumul ce duce la Lozovac, intersectie unde se mai afla un supermarket destul de dotat. Cina de a 2-a seara am servit-o in Sibenik ocazie cu care ne-am plimbat pe superba faleza a orasului.

Camerele sunt dotate cu aer conditionat dar au dezavantajul ca se afla orientate spre sud iar soarele bate direct in ele, nu beneficiaza de un hol la intrare (se intra direct din curtea pensiunii sau mai exact dintr-un simulacru de terasa).

Baile sunt micute prevazute cu o cadita de dus dotata cu o perdea, fara cine stie ce consumabile si cu niste prosoape probabil de aceeasi varsta cu pensiunea (noroc ca aveam prosoape de acasa).

Wi-fi numai afara pe terasa dar te mancau tantarii.

A doua seara copii au gasit in baia lor un mare paianjen pe care insa nu l-am reclamat la proprietari deoarece luasem deja hotararea sa plecam ziua urmatoare - initial rezervasem camerele pentru 3 nopti deoarece vroiam sa vizitam si statiunile de pe coasta Dalmatiei dar am renuntat datorita conditiilor precare oferite de pensiune.

Singurul plus al acestei pensiuni este amplasamentul fata de Lozovac principala poarta de intrare in parcul Krka (cca 2 km), cea mai impresionanta frumusete naturala a nordului Dalmatiei (dalmatii o considera mai impresionanta decat Lacurile Plitvice din centrul Croatiei) frumusete despre care am scris cateva randuri la vremea respectiva (vezi impresii) dar care nu se poate descrie in cuvinte asa ca va invit sa o vizitati.

Am spus principala poarta de intrare in parc deoarece vizitarea acestuia se mai poate face pe apa din micuta localitate Skradin dar, din cate am inteles, aceasta din urma nu prea este agreata de autoritatile locale deoarece localnicii care fac curse cu barcile din ora in ora mai “dribleaza” taxele de intrare.

In Lozovac se parcheaza masinile sau autobuzele intr-o parcare imensa neasfaltata, printre pomi iar dupa ce se plateste intrarea (cca 100 kuna - cam 14 euro) turistii sunt imbarcati in niste autobuze care, dupa un drum serpuit de cca 4 km te lasa in apropierea celei mai frumoase portiuni din parc - cascada Skradinski But.

Daca va hotarati sa vizitati aceasta frumoasa zona a Dalmatiei de Nord va sfatuiesc sa faceti rezervare din timp, ideal in Sibenik (13 km distanta de Krka) dar se poate si mai la sud in Trogir si Split de unde puteti lua autobuze regulate spre parcul Krka, localitati pe care merita macar sa le treceti in revista pentru obiectivele istorice (in special Split-ul, al 2-lea oras ca marime al Croatiei dupa Zagreb) ca dealtfel si orasul Zadar situat in nordul regiunii.

Daca preferati zona de nord, dintre Sibenik si Zadar atunci nu trebuie sa ratati insulele Kornati, alta frumusete naturala a Croatiei.

Cei care vor inot si relaxare pot alege statiunea Primosten situate la 30 km sud de Sibenik.

Dealtfel baie se poate face si in parcul Krka, in apropiere de Skradinski But, o impresionanta cadere de apa formata din 17 cascade, loc unde beneficiati de restaurant cu mese printre pomi, chiosk cu suveniruri si spatii pt plaja.

Cei care pleaca mai de dimineata (va sfatuiesc sa faceti asta!) au posibilitatea sa viziteze cu barca, in susul apei, manastirea Visovac situate in mijlocul lacului Visovacko precum si Roski Slap, o alta cascada impresionanta.

Daca va opriti doar pentru vizitarea parcului Krka puteti opta si pentru cazare in Skradin si in Lozovac (unde am vazut cateva locatii dragute) dar in perioada in care am fost noi nu erau disponibile, cel putin pe booking.com.

Am facut aceasta paranteza, cu posibilitatile de cazare din zona deoarece locatia aleasa de noi nu v-o recomand din cauza raportului calitate - pret care lasa de dorit (50 euro / noapte o camera)

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 2822 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI