Croaziera pe Marea Mediterana cu 'Vaporasul Piratilor' – o experienta de neuitat

TIPĂREȘTE

Oare am putea vorbi de Marea Mediterana fara a ne gandi si la o croaziera care sa ne ajute sa o descoperim si in larg? Ei bine, atunci cand ghida noastra ne-a prezentat excursiile optionale in drumul nostru dinspre aeroportul din Antalya spre hotelul Holiday Park Resort (click aici) in care ne-am cazat in Okurcalar, plimbarile cu vaporasul au fost cele care mi-au atras mai intai atentia, mai ales ca citisem impresii pe site si doream cu nerabdare sa incerc o astfel de experienta, insa variantele oferite erau nu erau in zona in care noi eram interesati, respectiv pe coasta Alanyei, ca sa nu ne indepartam prea mult de hotel, asa ca ne-am decis sa gasim o solutie pe cont propriu.

Intr-una din zilele in care ne aflam in Alanya, acest oras vechi si bogat in istorie, considerat unul dintre cele mai insorite de pe litoralul turcesc, inconjurat de plantatii de bananieri, dupa ce l-am descoperit la pas, plimbandu-ne prin port, ne-au facut cu ochii multe dintre vasele ancorate. Soarele de mai ardea cu putere si facea ca marea sa straluceasca ca niste pietre pretioase adevarate. Avand in vedere ca era trecut de ora patru dupa amiaza si majoritatea vaselor se intorsesera din calatoria lor, capitanii acestora incercau sa atraga clientii curiosi ca noi pentru zilele urmatoare si ne opreau sa ne faca oferte care mai de care mai tentante, in general la pretul de cca 20-25 de euro/adult si cu o reducere de 50% pentru copii.

Portul este superb si o plimbare pe faleza este absolut revigoranta, mai ales dupa o zi intreaga in care am descoperit cele mai importante atractii ale Alanyei.

Vaporasele se chemau sugestiv: Black Pirate 3, Titanik 1, in ideea de a intarata turistul si a il ajuta in alegerea sa. Cel care ne-a atras atentia, nu neaparat prin felul in care arata, fiind destul de modest, ci prin turcul care ni l-a prezentat, a fost « Black Pirate ». Am fost urcati pe vas, ni s-a prezentat cabina si plimbarea ce urma sa fie a doua zi, incepand cu ora 10.00 si terminand la 16.00, cu masa pe vas si o prezentare a pesterilor atat de cunoscute. Turcul a fost atat de convingator si curtenitor, mai ales cu fi-mea, incat sotul meu deja a intrat in defensiva si, imaginandu-si tot felul de scenarii posibile in care noi ne-am fi urcat pe vas si nu am fi stiut unde suntem dusi si ce se poate intampla cu noi, a decis ca nici vorba sa facem o astfel de plimbare.

Noi fetele cam amarate, desi logica lui incepuse sa ne bantuie si pe noi, am plecat cu regret, gandindu-ne ca nu ne vom mai intalni vreodata cu acest oras care ne-a incantat, iar dupa drumul obositor cu dolmsul pana inapoi la hotel, era foarte clar ca numai cu asta vom ramane.

Daca alegeti, totusi, o astfel de varianta, din statia de autobuz din Alanya treceti prin bazar pe una dintre stradutele inguste care duc spre mare, nu inainte de a iesi intr-un bulevard principal care trebuie traversat. De acolo deja se simte briza marii si nu aveti cum sa va incurcati. Insa nu uitati sa fiti dimineata, pana in ora 10, pentru a prinde unul dintre vaporase, poate chiar mai devreme, pentru a alege cea mai buna varianta. Sotul meu spunea ca daca ar fi fost sa alegem si noi solutia asta ar fi urmarit in care vaporas se urca cei mai multi turisti si ar fi ales acel vaporas...

Norocul, insa, ne-a suras, deoarece a doua zi, cautand niste articole de plaja prin bazarul cel mic de langa hotel, am descoperit o agentie turistica chiar in bazar, care ne-a atras prin posterele mari cu o croaziera pe Marea Mediterana. Ei bine, mi-am zis ca poate am noroc sa imi conving sotul, atunci cand cumparam un bilet de la o agentie. Turcul ne-a prezentat foarte frumos excursia si ne-a dat niste amanunte utile, ca sa nu fim dezamagiti, si anume, faptul ca pesterile nu se mai viziteaza, deoarece nu se mai permite acest lucru. Ne-a prezentat vaporasul Arkadas 6 in imagini, care arata mult mai bine decat multe alte vaporase din portul Alanya si ne-a spus ca ne costa... 15 euro/ adult! Iar faptul ca ne lua de la hotel si ne aducea la hotel si imbarcarea nu se facea din Alanya, ci dintr-un port aflat cam la jumatatea distantei dintre hotel si Alanya (cam 15-20 de km), ne-a facut sa alegem aceasta varianta fara a clipi din ochi. Am platit 37 de euro pentru 2 adulti si un copil, ni s-a dat un bilet, ne-au luat numele nostru si al hotelului in care eram cazati si numarul camerei, urmand ca a doua zi sa ne prezentam la ora 8.00 in fata hotelului pentru a purcede la drum.

Eram extrem de fericita ca mi-am atins scopul si ca toti eram incantati!

A doua zi am fost in fata hotelului la ora stabilita si am pornit cu avant spre mini excursia noastra. Un dezavantaj al drumului a fost ca a trebuit sa oprim in dreptul tuturor hotelurilor si sa culegem turisti, ceea ce ne-a lungit drumul pana in port la o ora de mers cu autocarul.

In sfarsit, am ajuns intr-un port mic, dupa Avsallar si ne-am imbarcat pe vapor dupa ce am prezentat biletul care ne-a si fost oprit.

Vaporul ne intampina cu un mesaj de bun venit pe un banner negru pe care erau desenate cu alb cranii si schelete, un inceput promitator, mi-am zis! Iar cand l-am vazut pe unul din staff-ul acestuia, un turc cu basma neagra in cap si cu un cutit la brau... , brrr!

Daca ne gandim insa ca legenda spune ca insusi orasul Alanya ar fi fost fondat de catre un pirat celebru acum vreo 20 de secole, fiind vreme indelungata sub teroarea piratilor, atunci totul incepe sa prinda contur...

Cum am urcat pe vapor, erau mese in stanga si in dreapta, iar in fata era un bar cu plata. Atentie, bautura se plateste si nu este deloc ieftina, prin urmare, va sfatuiesc sa luati la voi cateva sticle de suc si bere, daca doriti sa scapati mai ieftin, pentru ca fara 2-3 euro/paharul nu scapati...

In spatele barului se afla puntea cu saltele de plaja pe care ne-am asezat nu in ideea de a face plaja, ci de a avea o panaorama mai buna asupra marii.

Vremea se anunta si un pic innorata, insa nu am avut parte de ploaie, asa ca excursia noastra a fost una reusita, ba chiar torida.

Dupa ce am inspctat si puntea acoperita de deasupra si ne-am hotarat sa revenim jos, am pornit in mini croaziera noastra pe langa malurile stancoase ale orasului.

Am admirat cerul de un albastru mai frumos ca niciodata, de parca Marea Mediterana si-a propus sa isi reflecte imaginea in el si zidurile Cetatii din Alanya, odinioara cea mai importanta fortareata de pe coasta Turciei, incercandu-ne sa ne imaginam cum a decurs constructia acesteia, plaja Cleopatrei, daruita acesteia ca dar de nunte de Marc Antoniu, dar si celelalte vaporase care curtau pesterile si care faceau popasuri pentru o baie in larg, ceea ce am facut si noi pret de o jumatate de ora. Practic, am dat inconjurul peninsulei stancoase plina de grote si pesteri pe care este Alanya asezata si care separa provinciile antice Cilicia si Pamfilia.

O alta pestera celebra este « Pestera Damlatas », care se spune ca are calitati terapeutice. In momentul in care am vazut Turnul Rosu (Kizil Kule), care sta in picioare da aproape 1000 de ani si din care altadata aruncau arcasii smoala si plumb clocotit asupra atacatorilor, am stiut ca ne apropiem de portul din Alanya si ne intrebam daca numai in acest lucru consta croaziera noastra.

In port am avut program de voie pana la ora 13.30, ora la care eram invitati la masa. Noi care mai fusesem in port cu doua zile inainte, am preferat sa ne plimbam pe plaja, facandu-ne pofta de mancare.

Am ajuns mai devreme decat la ora stabilita si a fost bine, deoarece nu a fost asa de aglomerat la masa si am mancat linistiti, eliberand mesele pentru cei care urmau sa vina dupa noi.

Mancarea nu a fost ceva iesit din comun, insa a fost indestulatoare: spagheti cu carne de pui si sos, alaturi de care era salata de cruditati, un aspect neinteles de mine, nu as fi asociat niciodata macaroanele cu cruditati... , dar a fost ok, la ce foame aveam! Oricum ne mai luasem si una, alta din port, nu va bazati numai pe mancarea oferita pe vas.

Dupa plimbarea facuta din portul de plecare si pana in portul Alanya ma gandeam ca drumul de intoarcere va fi unul similar, insa nu a fost sa fie asa!

Dupa ce am mancat, ne-am asezat iar pe saltele incercand sa ne facem siesta si vaporasul a pornit din port, lasandu-ne nostalgici pentru ca stiam ca nu vom mai reveni in acelasi loc, la cate are Turcia de oferit.

Nici nu ne-am indepartat bine de port ca s-a lasat iar cu o sesiune de inot pentru impatimiti, inclusiv pentru sotul meu care nu pierde nici-un moment ocazia de a intra in apa marii atunci cand marea ii apare in campul vizual... In afara de asta, necesitatea aparea mai mult decat oricand, deoarece tot timpul s-a plans de o stare de disconfort din cauza raului de mare, prin urmare era « viu » numai cand era in apa, altfel spus, pentru el a fost dovada clara ca se poate aventura la o croaziera « adevarata » pe mare.

Nici eu nu pot spune ca eram foarte breaza, insa am suportat cu stoicism si am incercat sa ma bucur cat am putut de splendorile Alanyei vazute din larg.

Dupa ce am plecat iar in larg, am vazut mult mai multe vaporase din care se auzea muzica foarte tare si in care lumea se distra la nebunie, o atmosfera de vacanta genuina. Ei bine, si pentru noi abia atunci incepea distractia, dupa cate am observat, cand unul dintre « pirati » a venit la un moment dat langa noi si s-a urcat pe catarg si a inceput sa ceara ovatii si urale, fara sa imi dau seama ce vrea sa faca. In strigatele celorlati pasageri a sarit in apa in dreptul Pesterii Piratilor (Korsanlar Magarasi), facand o atmosefera de invidiat, in ritmurile muzicii, dupa care s-a pierdut in interiorul stancii.

Noi ne-am continuat drumul cu vaporasul, ocolind stanca cu pricina, pana am ajuns in dreptul aceleiasi pesteri, insa pe partea cealalta. Cand l-am vazut iesit din pestera, toti am aplaudat si apoi, cu un curaj deosebit as putea spune, s-a urcat pe stanca foarte abrupta pana la o inaltime considerabile, facand aceeasi atmosfera in ritmurile muzicii de pe vaporas. Cand a considerat ca este suficient de sus si noi suficient de periculos…, a sarit in apa! Si ce saritura spectaculoasa! Dupa care s-a lasat o liniste deplina... S-a vazut treaba ca saritura a fost de la mare inaltime deoarece aparitia de sub apa s-a lasat asteptata, insa ne-a oferit un spectacol frumos si palpitant, dupa care a inceput o adevarata petrecere pe vaporas.

Am ancorat in larg circa vreo doua ore, timp in care am avut parte de o discoteca spumanta si la propriu si la figurat! La nivelul superior al vaporasului a inceput sa curga spuma in cascade si lumea sa danseze fericita sub soarele ametitor al Mediteranei si in albastrul stralucitor al marii.

Noi care eram jos, nu ne-am dat seama ce se intampla decat cand fiica noastra a venit cu spuma pe picioare, singura din familie care a beneficiat la maximum de aceasta croaziera si pentru care a fost o zi de neuitat.

Ne-am intors la hotelul nostru dupa o excursie de 10 ore, obositi, dar incantati si satisfacuti ca am profitat la maximum de acea zi frumoasa de mai.

Si seara nu se incheiase... Ca doar mai aveam si noi spectacolul nostru la hotel si daca ziua avea mai mult de 24 de ore cu siguranta ca mai incapea si altceva de facut in acea zi!

---

VIZUALIZĂRI: 6890 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI