Capitolul 3 - Muntele Olimp și Insula Skiathos

TIPĂREȘTE

Am promis că revin cu încă 2 capitole dar având în vedere că aş lungi această poveste prea mult şi ar deveni plictisitoare, încerc să rezum în acest ultim capitol totul.

După cum vă ziceam o zi aveam relax în Platamonas, o zi mergeam în excursii.

Pe data de 07.08.2009 am plecat în excursie cu destinaţia Muntele Olimp şi împrejurimile acestuia. Excursia a costat vreo 25 de euro de adult iar pentru fetiţa am plătit 20. Ca să ajungi pe acest munte trebuie să ajungi în Litochoro – o veche aşezare grecească aflată la poalele Olimpului. Litochoro înseamnă oraşul de piatră. Este o localitate micuţă, drăguţă cu până la 10000 de locuitori, aflată la gura defileului Enipea, cu străzi inguste pavate cu piatră, străzi pe care de abia încape o maşină. Orăşelul constituie şi punct de plecare pentru împătimiţi spre diferitele trasee montane de pe muntele Olimp, Vf. Skala (2866 m) şi Vf. Mytikas (2918 m). Mai mult am urcat prin acest orăşel decât pe munte. De ce? Păi pentru simplul motiv că traseul turistic pe munte se face pe un „trotuar” ingust cu balustradă, aflat pe marginea muntelui. Traseul nu este cu dificultate, este mai degrabă plictisitor, dar dacă începi să îţi aduci aminte ce înseamnă muntele Olimp, însemnătatea acestuia în istoria veche iar dacă visător fiind mai încerci să te teleportezi în acele vremuri, atunci senzaţia este alta. Şi când te gândeşti şi ce zei se spune că au trăit pe aici (Zeus-regele zeilor cu soţia sa Hera, Hade şi Poseidon - fraţii lui Zeus, copii lui Zeus, etc. ) parcă îţi revii. Punctul final al călătoriei pe munte l-a constituit Cazile lui Zeus locul unde se spune că acesta se scălda cu nimfele lui. Mă aşteptam sincer la ceva mai spectaculos să văd, dar în final m-am mulţumit cu peisajul şi cu aceste căzi.

De acolo am mers să vizităm mănăstirea Dyonissos, o mănăstire aflată la aproximativ 20 km de Litochoro, o mănăstire asemănătoare cu multe mănăstiri de-ale noastre din nordul Moldovei. Liniştită, frumoasă, plină de încărcătură spirituală. În interior găsiţi un mic magazin în care puteţi cumpăra suveniruri dar şi dulceaţă. Da, aţi citit bine, dulceaţă. O dulceaţă naturală făcută de călugării de acolo din fructe naturale.

Pe un drum super îngust şi plin de curbe în ac de păr (mulţi nu aveau curaj să se uite pe geam la locurile pe unde treceam) am vizitat apoi Platoul lui Stavros locul de unde se vede Şaua lui Zeus. Datorită ceţii de la acea oră se vedea foarte puţin și am făcut apel mai mult la imaginaţie pentru a o întipări în minte.

Paleo Pantelimonas pot spune fără să greşesc este cel mai frumos loc vizitat din această zi. Aceasta este o localitate cu o panoramă deosebită asupra golfului Termaik şi a autostrăzii ce străbate Grecia de-a lungul ţărmului Mării Egee. Un peisaj mirific şi un sătuc frumos. Vechi de peste 500 de ani sătucul a fost reconstruit după dezastrul din anii 60. Se pot observa casele vechi, temelii peste care se reconstruiesc noile locuinţe. Sătucul îl străbaţi de sus în jos de la locul de parcare printr-o alee veche, îngustă şi pietruită. Partea turistică a sătucului îl constituie aşa zisul centru unde găseşti magazine de suveniruri, restaurante (vreo două am văzut), o mică bisericuţă şi vechea şcoală transformată în cofetărie. Un loc mic unde nu-ţi trebuie mult să vezi totul. Bineînţeles că pe căldura aceea noi ne-am dus la cofetărie unde am servit îngheţată. Şi nu orice fel de îngheţată găseşti acolo, ci specifică fructului în care este servit. Îngheţata de cacao este servită în coaja fructului de cacao, îngheţata de ananas în coaja fructului de ananas, la fel și cele de mango, portocale, etc., în coaja fructului respectiv. Cam scumpuţe preţurile acestora: cea de ananas – 5,60 euro, cea de cacao – 5,30, în general preţuri cuprinse între 4 şi 6 euro/îngheţata. Ca amintire mi-am păstrat coaja fructului de cacao pe care la ajungerea acasă, am transformat-o într-un obiect decorativ pe care-l ţin în colţul destinat Greciei, alături de un bol de sticlă în care am aşezat nisip şi pietre cu forme deosebite şi stranii de pe ambele plaje din Platamonas, frunze de dafin, creangă de măslin, precum şi alături de un coş de nuiele micuţ cu scoici de diferite mărimi, forme şi culori. Eu pe unde mă duc dacă sunt lucruri interesante le cumpăr sau le adun şi fac un mic colţ al locului vizitat. Bineînţeles nu iert nici un fel de magnet de pus pe frigider, cu locul vizitat cum vă spuneam în capitolele celelalte. Ah şi să nu uit: în centrul sătucului, în mijlocul restaurantului aflat lângă cofetărie se află un platan vechi de 1000 de ani. Impresionant ce mare este!

Am încercat să fiu scurt şi să nu fac monografii ale locurilor ci doar de a arăta cum am trăit locurile respective şi cele mai importante atracţii ale acestora, urmând a acorda un spaţiu mai mare pentru...

Croaziera în Insula Skiathos

1. Platamonas – Volos - Skiathos

Superbă! Merită toţi banii! Am plătit 40 de euro de adult şi 35 de copil. Traducerea mot a mot a denumirii insulii de destinație este „în umbra lui Athos”. Pentru a pleca în această croazieră a trebuit să ne trezim foarte devreme: la ora 6.00 serveam deja micul dejun şi cafeaua, am primit un pacheţel pentru drum şi am plecat la drum. Plecarea în croazieră se face din portul Volos, până la care am făcut cu autocarul aproximativ 2,5 ore (nu ştiu exact distanţa). Odată ajunşi în port, vapoarele cu care trebuiam să plecăm erau pregătite de plecare astfel că nu am avut de aşteptat prea mult. Spre deosebire de trecerea cu feriboat-ul din Turcia, acum eram pregătiţi pentru o călătorie de o zi întreagă. Şi nu orice călătorie... o să vedeţi de ce.

Încă de la ridicarea ancorei, s-a trecut la a face cunoştinţă unii cu alţii, adică a gazdelor noastre pentru această zi pe o parte şi noi turiştii pe de altă parte. Prezentările fiind făcute, încă de la început am fost invitaţi să facem fotografii în cabina căpitanului alături de acesta. Vă imaginaţi ce coadă s-a format... dar în final toată lumea de la cei mai mici la cei mai mari a reuşit să-şi imortalizeze digital momentul.

Nici bine nu am plecat din port că am şi avut „bodyguarzi” – delfinii. Aceştia ne-au însoţit pe o lungă porţiune. Săreau şi făceau acrobaţii de-a lungul şi latul vaporului. Acesta a fost alt moment pe care toată lumea a dorit să şi-l imortalizeze pe camerele foto şi video. Personal am nişte momente superbe pe DVD cu aceşti delfini alături de noi în croazieră. Cei drept aceştia nu se îndepărtează prea mult de port, astfel că după ce aceste atracţii nu au mai fost, ne-am pus pe aşteptat trecerea timpului. Dar nu a fost aşa. După puţin timp se anunţa un spectacol în toată regula specific grecesc alături de soţia căpitanului Kostas (Elisabeth – o englezoaică trecută de prima tinereţe şi după numele căreia au fost botezate vasele de croazieră) şi copii acestora (doar 2 – un baiat şi o fată, celălalt baiat şi cealaltă fată se aflau pe celălalt vapor Tarzan sau Elisabeth I cum spuneau unii, noi aflându-ne pe vasul Elisabeth II) la care eram invitaţi să participăm. Invitaţi impropriu spus pentru că devenea cumva gen voluntar-obligatoriu, pentru că de o parte nu aveai cum să stai deoparte, pe de altă parte atât soţia cât şi copiii te luau vrei nu vrei la dans pentru a învăţa dansurile zorba și sirtaki. La început aceştia au făcut o demonstaţie a cum se dansează apoi ne-au invitat să facem şi noi paşii. Într-un cerc mare cât ţine perimetrul destinat distracţiei s-a trecut la repetarea paşilor de dans încetul cu încetul, având tot timpul grijă să ne amintească că dacă dansăm bine primim Metaxa, dacă nu, „bye bye Metaxa”, apa şi nu oricare apa, ci „apa de mare” (pronunţate de ei chiar în româneşte). Da, de vorbit s-a vorbit o amestecătură între romană şi engleză (când dădea indicaţii în limba engleză, când în română), o amestecătură haioasă de altfel în acele momente de distracţie. Bineînţeles că tangajul vasului pe de o parte şi dexteritatea noastră pe de alta, au făcut din aceste momente, adevărate clipe de distraţie şi de momente comice. Copiii erau daţi naibii, dansau super şi pe deasupra în momentul în care greşeam veneau cu un fel de băţ la noi şi ne atenţionau că nu e bine.

Despre copii ce să vă zic, deci 2 fete şi 2 băieţi, fetele fiind gemene, băieţii cu 1 an sau doi diferenţă între ei dar semănau leit unul cu celălalt, iniţial nici n-am zis că nu sunt gemeni şi ei. Super prietenoşi cu toată lumea erau, treceau pe la fiecare, ne arătau paşii corecţi, dansau cu fiecare şi astfel într-un final am reuşit cât de cât să dansăm ce trebuia şi să ne primim porţia de Metaxa promisă, turnată direct din stică cu robinetul ataşat acesteia (o astfel de sticlă pentru cei interesaţi costă în Grecia aprox. 68-70 de euro/sticla de 2 litri). Oricum vorba copiilor, în multe momente eram „catastrophe”, Romania – catastrophe (nu ştiau ei ce spun, dar aveau mare dreptate... sau poate doar ne avertizau a ceea ce urma să vină? ), pe acest vas fiind doar români, pe celălalt fiind nemţi, polonezi şi nişte români veniţi pe cont propriu. Au urmat momente de „luptă” între cele două vase de croazieră, constând ăn bătăi cu baloane umplute cu apă, scene de ameninţări desprinse din filmele cu piraţi, stropirea de pe cele două vase cu furtunul de apă a celorlalţi şi uite aşa nu ne-am dat seama când am ajuns în insula Skiathos şi când au trecut cele aproximativ 3 ore de mers.

2. Skiathos – Insula Plaja Koukounaries - Volos - Platamonas

Cum ne apropiam de insulă, mă simţeam ca un VIP (parcă eram din cei de pe acele vase de croazieră înalte cât două blocuri, care sosea pe o insulă ca-n filme). VIP nu eram în mod cert (mi-am adus aminte repede că sunt român), dar insula chiar arăta ca-n filme. Păşind pe aceasta, turiştii cu care veniserăm s-au regrupat fiecare la ghidul său, am primit explicaţiile de rigoare a ceea ce puteam vizita atât individual cât şi cu grupul, a ceea ce puteam şi unde manca la prânz pe acea insulă (atât din punct de vedere al preţului, al condiţiilor cât şi al distanţei de vas). Inceputul cum era de aşteptat l-am făcut urcând la biserica cu hramul Sf. Nicolae, pe nişte „şosele” extrem de înguste (încăpeau cred 2 scutere unul pe lângă celălalt), trecând pe lângă ferestrele oamenilor care-şi vedeau liniştit de-ale lor prin casă sau prin bucătărie fără să le pese că „deh, noi românii” ne uităm în casele şi cratiţele lor de mâncare. După vizitarea bisericii, au urmat imortalizarea peisajului oferit la aceea înălţime (era cred locul cel mai înalt din punct de vedere turistic de pe insulă), socându-ne un lucru la această insulă: toate casele şi acoperişurile acestora erau colorate la fel (nu ca la noi una verde, alta bleu...), pereţii caselor de culoare albă, acoperişurile cum era de aşteptat maro. Deci se poate să fie consens. Altă mentalitate oricum au acei oameni... Am coborât străzile înapoi pe acelaşi drum, mergând pe o peninsulă aflată exact lîngă locul unde acostasem. Şi acolo peisaj superb, verdeaţă cât încape, apă limpede de vedeai de sus fundul mării, aloe şi alte plante pe care personal nu le cunosc denumirea, cât încape. De acolo aveai o panoramă deosebită asupra aeroportului de pe insulă şi chiar am avut parte de aterizarea a vreo 2 avioane de linie (dar de mai mici dimensiuni, aeroportul fiind ca mărime, capacitate de transport şi aterizare, mai mic decât cele obişnuite). După plimbările făcute pe insulă, ni s-a făcut cum era și normal foame. Am mers să mâncăm la un restaurant din apropiere – El Greco se numește – unde ne-am comandat calamar. Bineînțeles am primit cartofii prăjiți și apa în preț. Din ce imi aduc aminte porția a costat 7 euro dar vreau să vă zic că ne-am forțat să terminăm porțiile, fiind foarte mari (deh, Grecia...). Pe insulă mulți englezi (se spune că este destinația lor preferată din Grecia) de aceea prețurile inclusiv la suveniruri erau mai mari decât pe continent. Era normal pe de o parte, dar ceea ce ma interesa pe mine acolo, tigările erau tot 3 euro pachetul de 25 de țigarete. Partida de shopping a fost mai scurtă ca de obicei, trebuia să plecăm la o oră fixă, altfel riscam să scot cam multișor din buzunare pentru o noapte de cazare.

Drumul de întoarcere a fost aproximativ la fel, distracție și dans cu căpitanul Kostas de data aceasta (am uitat să spun, la întoarcere cele două vapoare au făcut schimb de pasageri, noi ajungând așadar pe vasul Tarzan), împreună cu ceilalți doi copii (o fată și un băiat). La întoarcere chipurile căpitanul ne-a verificat ce ne-a învățat soția lui. Bineînțeles noi bâtă. Au urmat iminentele ”măguliri” cu „catastrophe”, Romania – catastrophe, dar scopul nostru de a bea Metaxa a fost atins în final. Nu vă gândiți că i-am secat sticla, nu, aveau ei grijă să-ți dea cât trebuie. Pe acest drum de întoarcere am oprit pentru 2 ore și pe insula Plaja Koukounaries sau insula plaja cu pini, asta deoarece vegetația de pe plajă era constituită din pini (găseai ace și în slipi la sfârșit). Plaja de la Koukounaries este printre primele 10 plaje din lume (!!!). Zice-se că este cea mai cunoscuta plaja a insulei, dar si cea mai aglomerata. Este mică (1 km lungime) dar are un nisip superb, fin și deschis la culoare (spre alb). Am stat puțin aici dar am avut timp de puțină plajă, baie în mare și de stăbătut cu pasul malul apei. Are multe taverne, restaurante, scumpuțe cei drept și acolo (un șezlong de închiriat era 10 euro). La această insulă plaja am văzut acostate foarte multe taxiuri nautice (salupe de mare viteză care te duceau în orice colț doreai la prețuri bineînțeles... de excepție... Plecarea de pe insulă plaja s-a făcut la fel ca din Skiathos, continuându-ne distracția începută. Ajungerea în portul Volos s-a petrecut în jurul orei 19.00, la hotel ajungând seara la orele 22.00.

Aceasta a fost ultima excursie a noastră din Grecia (adevărul că este îndeajuns, cei mult, strică) și mai trebuia să facem și plajă și să ne și odihnim. Una peste alta consider o reușită experiență concediul în Grecia, merită să mergeți (părerea mea și numai a mea – nu săriți pe mine) căutați să mergeți într-o stațiune liniștită (evit să dau nume de stațiuni, gen Mamaia) și de unde să aveți acces la cât mai multe locuri de vizitat. Excursiile acestea datorită distanțelor mari pe care trebuie să le parcurgeți și informațiilor de care aveți nevoie, e recomandat să le faceți ori cu agenția de turism cu care mergeți ori cu una locală. Singuri, cu mașina personală nu cred că veți ajunge mai ieftin dar cine vrea poate să încerce.

Eu unul vă mulțumesc că ați avut răbdare până la capăt să-mi citiți review-urile, dacă v-am fost de folos mă bucur, dacă vă mai pot oferi și alte detalii vă stau la dispoziție oricând.

Respectele mele!

---

VIZUALIZĂRI: 6402 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI