La Hotel Premier Barlad - Sa te rogi sa nu ploua si sa nu fie paranghelie

TIPĂREȘTE

Am petrecut concediul din acest an in Bucovina, baza principala de cazare fiind Pensiunea Casa Vero, pe care o recomandam cu drag (vezi impresii). Pe ruta de intoarcere catre Bucuresti am facut un ocol prin Iasi, unde ne-am cazat la Hotel Zimbru (vezi impresii) si prin Vaslui.

In Bucuvina am vizitat si v-am impartasit impresiile noastre de la mai multe obiective, precum:

-turul manastirilor, intre care: Manstirea Moldovita (vezi impresii), Manastirea Voronet (vezi impresii), Manastirea Putna (vezi impresii), alte manastiri;

-dar si cateva obiective de exceptie precum: Muzeul Arta Lemnului (vezi impresii), Muzeul Oului (vezi impresii) sau

-o excursie in Rarau vezi impresii

Urmatorul popas dupa Iasi ar fi trebuit sa fie orasul Vaslui, unde am facut o rezervare la Motel Ambis situat in giratoriul de la intrarea dinspre Barlad, intr-o benzinarie. Mai fusesem cazati aici cu doi ani in urma si intrucat la marile hoteluri din Vaslui (H. Vaslui si H. Racova) sunt niste preturi aberante cu A mare, am optat pentru o noapte pentru Ambis. Cand am intrat la receptie, am remarcat ca este muzica data tare si am intrebat ce se intampla. Urma sa fie diseara o paranghelie! Desi domnisoara receptionera a insistat sa ramanem ca ne da o camera mai linistita si ca avem rezervare, am fost fermi, simtindu-ne tepuiti de faptul ca nu am fost informati despre acest mic detaliu atat de mare!

Am luat-o “”la vale”” spre Barlad. In drumul spre Barlad ne-am oprit la alte doua pensiuni sa intrebam de cazare; dar ghiciti peste ce am dat: paranghelie!

Si din aproape in aproape intram in Barlad. Chiar pe sensul nostrum de mers, ne-a iesit in cale un hotel aratos, de trei stele, Hotel Premier.

Hotelul este situat pe Bulevardul Republicii la nr. 219. Este o cladire maiestuoasa, veche, cu o arhitectura dominanta.

In drum spre receptie traversam o terasa a hotelului, bine populate cu clienti. La recetie ne intampina o domnisoara care ne divulga ca are camere libere chiar si apartament liber. Fiind doi adulti si doi copii, optam pentru apartament la pretul de 220 RON. Suntem condusi in acesta. Apartamentul situat la etajul 1 era foarte spatios, cu doua camera, un dormitor cu pat matrimonial si o canapea extensibila, baie cu toate utilitatile. Domnisoara se scuza ca nu poate sa ne deschida canapeaua, pentru ca menajerele au plecat (!) si ea nu poate (pentru ca avea o fusta de o palma!). Intindem noi canapeua, ne instalam. Cobor sa intreb daca putem servi si masa la hotel. Domnisoara ma roaga sa achit intai (nu stiu de ce am acceptat!) si imi spune ca se poate servi masa la pizzeria de la demisol.

Plec cu fiul meu ca baietii la o plimbare prin Barlad, fetele (sotia si fiica) au ramas in camera. Admiram Primaria (in fata careia era in desfasurare un protest ref la exploatarea gazelor de sist), Biserica Domneasca, parcul, Muzeul Parvan. Ne-am intalnit pe acest mini traseu cu trei nunti, ca doar trecuse de o saptamana Sfanta Maria si se daduse dezlegare.

Cand ne-am intors in hotel, vedem mai multa agitatie decat am fi dorit sa vedem, cupluri, tineri, copii, in tinute elegante se indreptau prin spatele hotelului catre restaurantul acestuia, unde ghiciti: urma sa inceapa o paranghelie! M-am suparat, dar platisem. O abordez pe domnisoara de la receptie, suparat ca ne-a tepuit prin dezinformare, care se ofera sa dea alt apartament pe cealalta fata a cladirii, spre strada, si situat un etaj mai sus, la ultimul. Acceptam, pentru ca nu avem chef sa inchidem concediul cu scandak si nici energie sa plecam mai departe.

Se repeta ritualul cu prezentarea apartamentului, oarecum la fel ca primul, plasat in oglinda, doar ca tavanul nu era drept ci mansardat fiind la ultimul etaj, dar camera foarte inalta (cred trei metri). Se repeta faza cu canapeaua; asta e acceptam! Ne mutam bagajele si coborim la cina. In tavanul mansardat erau montate doua velux-uri inchise, unul cu oblonul tras, altul pe jumatate. Am cerut sa ni se deschida ambele obloane, dar nu se putea pe motiv ca nu ajungea nimeni la acea inaltime! Asta e, voiam sa admiram la noapte stelele…

Coborim. Pizzeria inchisa! Era clar, nu am inceput bine, nu va continua bine! Cerem sa vorbim cu administratorul. Acesta isi cere scuze si ne invita sa servim masa pe terasa. De fapt mai bine, vremea fiind deosebit de placuta pentru o cina pe terasa. Mergem pe terasa - niciun loc liber! Incredibil, dar adevarat. Ila bordam din nou pe seful, care ne elibereaza o masa (la care cred ca stateau niste amici ai lui si jucam table!).

Comandam, asteptam, asteptam, asteptam, asteptam, in fine servim cina!

Ne retragem dupa o zi cu ghinioane si cu gandul ca maine va fi o noua zi si vom ajunge la apartamentul nostru drag de acasa.

Jos, in restaurant incepuse paranghelia. Se auzea muzica, dar nu foarte tare. Eu, care sunt sensibil la zgomote, nu am adormit, ceilalti insa au reusit. Pe la ora 3 – 4 dimineata, a inceput sa se sparga paranghelia, dar …... unii mai cheflii s-au mutat in strada, pe partea unde aveam geamul, asa ca desi mai ramasesera vreo opt, decibelii produsi de acestia erau mai deranjanti decat zgomotul de petrecere de pana atunci.

Pe la ora 5 se retrag cheflii galagiosi bag si eu capul in perna si adorm. Ma gandeam ca voi dormi mai mult obosit fiind, plus ca nu ne zorea nimeni sa plecam devreme.

Dar, surpriza surprizelor! Pic! Pic! Pic-pic! Cadea cate un strop pe mine in pat. Nu putea fi o gluma de cabana a vreunei membru de familie ca nu facem chestii de astea intre noi!

Deschis ochii; nu visam! Pic-pic! Incerc sa merg cu privirea pe sensul invers al picaturilor. Prin velux-urile se infiltra picatura dupa picatura si conform legii gravitatiei picura drept in jos, adica pe cearceaful cu care eram eu invelit. Afara ploua torential si trebuia sa luam act de aceasta stare intr-un mod original!

Bineinteles ca aici am pus punct noptii. Ne-am trezit cu totii. Dupa ce toata lumea a constinetizat ca e real, am mutat usor canapeaua sa nu mai curga in ea, am luat niste cutii / cartoane care le aveam la indemana si am pozat drumul picaturii. Ne-a iesit si am postat ca sa ne credeti.

Am coborit la micul dejun. Se comanda din lista de meniuri. Nu ne-am mai mirat cand s-a gresit onorarea comenzii si pentru faptul ca a durat, a durat, a durat …...

Poate ar fi fost sufficient sa scriu concis, precum mai jos, dar m-am descarcat de aceasta povestea pe care nu va doresc sa o traiti, chiar daca are sarea si piperul pentru a fi povestita.

CAMERE: Foarte mari, luminoase. Curat.

BAIA:Foarte mare, cu bideu si WC. Robinetii de tip vechi, ca pe vremea regilor, din alama. Curat.

SERVICII RECEPTIE:Execrabile

SERVICII RESTAURANT:Execrabile

Dar pestele de la cap de impute. Asa ca nu angajatii sunt de condamnat, ci administratorul, un tanar penibil, care nu are de a face cu turismul, ci poate cu parangheliile!

Inchei cu … titlul: Sa te rogi sa nu ploua si sa nu fie paranghelie!

Denisa, Emi, Ema si Dan

PS

Ar fi trebuit sa dau nota 2 Pensiunii Ambis din Vaslui mai intai si un ferm “”nu recomanda”” dar nu cred ca e posibil daca nu ai fost cazat efectiv acolo (citeam mai demult un comment al unui webmaster AFA).

---

VIZUALIZĂRI: 7595 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI