Manastirea Voronet - cea mai frumoasa din manastirile bucovinene

TIPĂREȘTE

In zi de Sfanta Maria, am hotarit sa vizitam Muzeul Oului din Vama, Voronetul si Humorul.

Am plecat de la Muzeul Oului (vezi impresii) din localitatea Vama am urmat europeanul E576 catre directia Suceava si dupa circa 15 minute am ajuns in Gura Humorului, unde primul indicator catre dreapta ne conduce in cativa km la Manastirea Voronet. Drumul prin localitate este foarte prost, fiind si aglomeratie, si drumul ingustat datorita eroziunii puternice a soselei de la ploi dar si a unor lucrari in desfasurare. Pentru aceia care au vizitat cu cativa ani in urma manastirea trebuie spus ca nu se mai poate avansa cu masina pana aproape de manastire in fosta parcare mare patrata cu tarabe de tot felul. Acum sunt amenajate doua parcari si mai mari unde jos pe malul raului, de unde se merge pe jos catre Manastire. Cum mersul pe jos face piciorul frumos, am pornit. Strada de acces pietonal, fosta auto, era intesata de o parte si de alta de casute frumoase noi, identice si frumos aliniate si tarabe cu jucarii, ii, produse fel de fel, mancare etc.

Am avansat destul de greu prin aglomeratie si am ajuns la impozantul zid al manastirii. Zid robust masiv si gros de piatra pe langa care mai avansam cativa zeci de metri pana la intrarea in curtea manastirii. Un panou explicative prezinta informatiile despre manastire. Patrunderea in curtea manastirii a fost de-a dreptul greoaie datorita haosului creat la intrare datorita aglomeratiei si a faptului ca cei ce intrau si trebuiau sa cumpere bliete se incrucisau cu cei ieseau si vroiau sa cumpere suveniruri. In invalmaseala creata multi intrau fara sa mai cumpere bilete.

Privirea ne-a cazut evident pe frumusetea celebrului albastru de Voronet, pe pictura exterioara a bisericii. Aleea de piatra, destul de lata, marginita de o mica bordura si de un gard viu inalt de trandafiri te poarta jur imprejurul bisericii.

Conform prospectului manastirii:

“” Biserica Sfintei Manastiri Voronet, cu hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, a fost construita in 1488 in numai trei luni si trei saptamani si pictata in interior in 1496... Arhitectura sa este reprezentativa pentru stilul moldovenesc.

Legenda “”originii”” Bisericii uneste pe vecie doua mari personalitati in destinul nostru national: ctitorul Manastirii, slavitul voievod Sfantul Stefan cel Mare si Cuviosul Parinte Daniil, primul staret al Manastirii, unul din cei mai mari Sfinti pe care i-a odraslit pamantul Moldovei, sihastru si duhovnic vestit.

In 1547, mitropolitul Grigorie Rosca a marit biserica adaugandu-I pe latura vestica un pridvor inchis, dupa care a purces la impodobirea intregului lacas cu minunatele fresce exterioare. Tot atunci a pictat si interiorul pridvorului.

In stanga usii de la intrare se afla zugravite chipurile celor doi ctitori ce-si afla odihna sub lespede de piatra in biserica Manastirii; Mitroplitul Grigorie Rosca si Sfantul Daniil Sihastrul.

In 1991 aici aluta fiinta o obste de calugarite.

Culoarea dominant a Manastirii este albastrul.

Fatada de vest devine o imensa scena pe care se desfasoara in culori stralucitoare – Judecata de Apoi -. o uriasa compozitie, unica in arta intregului Orient Crestin.

Este si locul cel mai consacrat pentru poze.

Deasupra usii de intrare in Pronaos se afla, sub inscriptia in piatra, ce atesta numele ctitorului si data inaltarii, o minunata Icoana a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus. In bolta pronaosului straluceste imaginea Fecioarei.

O sfanta candela aprinsa vegheaza mormantul Sfantului Daniil Sihastrul.

Naosul este dominat de cupola centrala in care este pictat Iisus Hristos Pantocrator.

In tabloul votiv, Sfantul Voievod Stefan, protejat de Sfantul Gheorghe, inchina Biserica Mantuitorului. ””

V-am redat aceste extrase din prospectul manastirii pentru ca le-am considerat deosebit de frumos prezentate, ceea ce bineinteles nu as fi reusit cu propriile cuvinte. Mai mult as aprecia ca acest prospect a fost cel mai reusit dintre toate care le-am cumparat in turul manastirilor.

Am stat minute bune sa admiram pictura, sa fotografiem, si sa ne odihnim.

La iesire am fost din nou nevoiti sa traversam stramtoarea de la poarta de acces.

Am cautat apoi destul de mult o pensiune unde sa putem servi masa sis a nu dureze mai mult de o ora asteptarea. Nu voi mai puncta de aceasta data acest aspect, de altfel nu am facut poze relevante la pensiune si la restaurant si nu am retinut nici numele ei.

Dupa ce ne-am pus burtile la cale si fetita s-a jucat la frumosul loc de joaca amenajat din curte, pe maul raului, am pornit spre urmatoarea noastra destinatie – Manastirea Humorului. (vezi impresii).

Denisa, Ema si Dan

---

VIZUALIZĂRI: 2288 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI