Casa Vero – dupa 2 ani

TIPĂREȘTE

Casa Vero reprezinta pentru noi un inceput. Si o stacheta!

De ce inceput? Nu a fost prima pensiune la care ne-am cazat in viata noastra si totusi un inceput….

Pana acum 2 ani citeam pe AFA impresiile Dumneavoastra, ale altor user-i activi, AFA fiind una din sursele noastre de inspiratie in alegerea cazarilor pentru concediile noastre. Noi am pus intotdeauna pret pe parerile celor care au trait diferite experiente, inzecit mai multa valoarea decat pe site-urile de prezentare ale unor uitati de cazare, care bineinteles scot in evidenta cele bune si frumosae, ba chiar uneori prezinta mai mult decat ofera.

Nu ne-a trebuit mult sa decidem ca trebuie reciprocitate intr-o asemenea abordare. Asa cum noi ne inspiram din pareile altor turisti, de ce si alti turisti sa nu ia in considerare, daca vor, parerile si impresiile noastre.

De altfel in aceasta consta una din bogatiile AFA, care trebuie cultivate. Diferenta in decizii o fac uneori detaliile, in special amanuntele critice, dar si reprezentativitatea notelor acordate. Degeaba are o pensiune nota maxima, dar are postat un sinugur review, pt ca voi alege pe cea cu 20 de impresii si cu nota 9.50. Este filosofia noastra, nu trebuie sa o impartasiti neaparat. Oricum reprezentativitatea se formeaza prin cumulul de impresii de la utilizatori cat mai diferiti si cat mai multi.

Si pentru ca….

Acum doi am petrecut Sf. Pasti la Casa Vero din Molid, Vama si am ramas si foarte placut impresionati….

Era clar ca este cel mai bun prilej sa debutam cu impresii la AFA – despre Casa Vero.

De atunci am tot postat (67 review-uri) …. Incet incet am gustat din alte momeli oferite de AFA. Am gasit utilitatea CMR, a raspunsurilor la ecouri, posibilitatea de a defini si urmari prieteni etc.

Pentru ca ne-a placut atat de mult acum 2 ani, am stabilit in subconstientul nostru o stacheta referitor la asteptarile legate de Casa Vero. Cand mai discutam acasa in famile despre care a fost cel mai bun pachet cazare si servicii din cate am trait impreuna, cu totii aveam aceeasi parere: Casa Vero e pe locul 1. Si de aceea ne-am hotarit sa revenim, desi nu e chiar atat de aproape de Bucuresti, unde locuim si d efelul nostru ne place mult sa vizitam si sa descoperim mereu locuri noi.

Casa Vero este si nu mai este aceeasi. De fapt in timp totul se schimba; este firesc. Depinde insa in ce sens. Si mai depinde si de dezvoltarea pietei. Ce mai apare nou pe piata de oferte turistice si daca tii pasul cu noul.

Localizarea

Voi insera exact descrierea de pe site-ul lor, Casa Vero, pentru ca este foarte clara.

La ieşire din satul Molid (pe sensul de mers Gura Humorului - Campulung Moldovenesc), la 150 metri după trecerea la nivel cu calea ferată, imediat după podul peste pârâul Doabra, părăsim drumul european E576 la dreapta (în dreptul cantonului silvic Dobriţa) şi intrăm pe valea Doabrei. După circa 2000 metri, pe partea stângă a drumului întâlnim poarta de intrare în Complexul turistic CASA VERO.

Mai adaug eu ca exista indicator unde se paraseste drumul European, precum si inca unul intermediary cu 250 metri inainte de destinatie. Drumul de acces de la European pana la Casa Vero este neasfaltat, dar foarte bine intretinut de proprietarii celor 2 pensiuni de pe aceasta vale, fiind bine nivelat si acoperit cu pietre mici bine asezate, pe care daca vrei poti circula si cu 40 km/h, desi nu este cazul.

Cazarea

Cazarea se poate face in 2 corpuri de cladire unul la standard de 4 stele, altul de 2 stele. Noi am rezevat un apartament in corpul de 4 stele cu un dormitor cu pat matrimonial, living cu canapea extensibila, baie. Aveam si o iesire suplimentara spre o veranda de unde se putea iesi afara in curte. De altfel aceasta cale de acces era sic ea mai facila si utilizata de noi. In veranda o masa rotunda cu tablie din sticla si scaune unde puteai servi confortabil cafeaua, ceaiul, chiar si masa, daca nu doreai sa folosesti spatiile special destinate in acest sens, adica foisorul, mesele si bancile din curte sau sala de mese din celalalt corp de cladire.

Dotarile

In corpul de 4 stele tot mobilierul era de calitate. De asemenea ornamentele de pe holuri si din aparatament erau alese.

Si inca o mica lacuna: La baie lipsea un pahar.

Altfel, repet cu adevarat remarcabil.

Curatenia

Curatenie remarcabila in cladiri, dar si in curte.

Un minus pentru mocheta cam murdara pentru standardul pe care l-am definit; a nu se intelege insa ca era execrabil de murdara.

Menajul era asigurat ca si acum 2 ani de doamna Maricica, care robotea harnica toata ziulica, schimba prosoape, cearceafuri si tot ce este necesar la acest standard. Se puteau da si rufe la spalat.

Mancarea

Mancarurile gustoase. Am incercat friptura de iepure, tocanita si ciulama de hribi, sarmale, miel, pastrav, snitele si altele. O paleta apetisanta de deserturi va asteapta intre care poale-n brau, prajitura cu visine, tort (noi am serbat si ziua baiatului nostru si am apelat la tortul casei cu ciocolata). O atractie deosebita, un loc dedicate al lor cum veti vedea si in poze, il au sucurile naturale si nectarurile si dulceturile: de capsuni, afine, zmeura, cirese negre, visine, cirese amare, piersici. La bauturi sa nu ii uitam nici pe cei mari amatori de o palnica, zmeurata, afinata, altele (aici nu suntem mari fani si bautori…)

Servirea mesei

Din pacate trebuie sa punctez un regres major fata de acum 2 ani referitor la diversitatea de feluri de mancare disponibila fata de cea prezentata in lista de meniu. Desi am enumerat mai sus atatea bunatati, trebuie precizat ca unele delicatese sunt disponibile doar in anumite zile cand oaspetii sunt intrebati in avans daca doresc de ex friptura de iepure si daca sunt suficienti amatori, atunci se pregateste. DE asemenea se stabileste din timp ce se va servi la masa de pranz sau cina (daca dai comanda pe loc risti sa nu gasesti ce doresti).

Mai amintesc si o nesincronizare in pregatirea si servirea mancarurilor, pe care deasemenea nu am intalnit-o data trecuta. Astfel s-a intamplat sa fim serviti de exemplu cu sarmale reci (au mai fost si alte exemple).

Personalul care se ocupa de servirea meselor, un adult tanar si un copil, erau evident nepregatiti, in special cel mic. Au gresit mai multe comenzi; nu cunosteau reguli elemntare cum ar fi sa existe pe masa pahare, servetele, oliviera. Erau foarte bine intentionati si prietenosi si placuti, dar in spatele comportamentului mieros, erau aceste lipsuri, la care nu ne asteptam. Cu 2 ani in urma era alta echipa de serviciu.

OSPITALITATEA

Ospitalitatea trebuie scrisa la Casa Vero cu litere mari.

Tot personalul stie sa se faca placut prin comporatment si chiar si atunci cand gresesc cu ceva, ti-e greu sa te superi stiind ca nu sunt rau intentionati si ca graiesc atat de dulce in graiul bucovinean dupa principiul “vorba dulce mult aduce”.

Sunt oameni care stiu sa te bage in seama, dar in acelasi timp sa nu te agaseze cu apropierea lor. Este o arta sa stii unde sa pui limita, mai ales ca turistii sunt atat de diferiti. Unii apreciaza ca pot ciocni un paharel cu gazdele, altii ca joaca o tabla cu acestia sau ca pot sta la o poveste cu personalul disponibil. Alti turisti insa doresc sa simta amabilitate, sa vada zambete, dar sa nu intre in povestile locului cu personalul. Pentru toate acestea trebuie sa simti omul si aceasta calitate o au angajatii pensiunii indiferent de sarcinile lor in pensiune.

Am sa ii numesc pe cei pe care i-am cunoscut:

Dna Vero si dl Vivi Postolache – administratorii afacerii; Cristi si Nicusor - care serveau la mese, dna Carmen la bucatarie, dna Maricica la menaj.

Loc de joaca…

Loc de joaca amenajat si spatiu cat cuprinde pentru copii (si adulti). Acesta s-a mai imbogatit cu o casuta din lemn pentru copii mici. Am inteles de la dl. Vivi ca in perspectiva vor achizitiona si o “”topaitoare”” – o trambulina pentru sarituri pentru copii. Masa de ping pong din curte este improvizata, adica placajul nu este original, dar este reusita. Erau la dispozitia turistilor, palete si mingi noi. Poate era mai bine daca masa de ping pong era amplasata la interior pentru ca nu sunt prea dese momentele cand vantul adie sau bate, ca sa nu mai spunem de sezonul rece. Mai exista billiard, in conditii f bune, badminton, si spatiu sa alergi si sa bati mingea

… si de plaja

Loc de plaja pe sezlonguri, banci, in leagane, in stare buna si f buna.

Piscina (pe care acum 2 ani, aprilie fiind, nu am vazut-o montata) este din cele gonflabile si are 1m adancime si scara de acces. Desi noi am stat 10 zile in locatie nu am apucat decat 2 bai, din care una din ambitie, pentru ca apa era rece. Asta in conditiile in care am fost in cea mai calduroasa perioada posibila a anului. Clima fiind racoroasa si apa schimbandu-se regulat nu exista multe momente in care poti beneficia de piscine. Alimentarea facndu-se cu apa rece de izvor iar volumul de apa are nevoie de mai bine de 24 ore si mult mult soare sa se incalzeasca satisfacator.

Curtea

Curtea pensiunii este imensa, este de fapt toata fata muntincelului unde este amplasata pensiunea. Curtea este inierbata, ingrijita. Dan, angajatul simpatic care se ocupa de multe din treburile gospodaresti ce tin ce curte, care socializeaza cu placere cu turistii dornici si copiii lor, avea intre altel, de cosit tot acest piept de munte si de strans fanul. Am dat acest exemplu pentru ca daca erai interesat cum se coseste iarba, puteai pune mana pe coasa sa incerci cu propiile forte si propria indemanare. In zona inierbata sunt asezate mai multe sezlonguri, pentru care poti obtine si saltele de la una din dependintele unde acestea se depoziteaza. La cat de mare este curtea iti poti alege chiar si un coltisor mai intim (de exemplu sus in “”varful curtii”” dupa copac). In partea superioarae mai este amenjat un foisor mai mic, dar si un gratar, desi in principiu nu se agreaza sa iti prgeatesti propriile bucate decat cu titlu de excpetie.

In zona mediana si inferioara a curtii (de la corpul pensiunii superioare in jos) exista alei betonate, amenajate, strajuite de arbori de tuia si seara laminate de felinare. Pe aceste alei poti merge spe foisorul principal unde se serveste de obicei masa cand vremea o permite sau catre corpul inferior al pensiunii unde este sala de mese. In rest, iarba si mult verde, in care copiii si oaspetii pot calca in voie incalcati sau nu.

Microferma

Nu stiu daca am ales termenul potrivit. Copii pot admira in spatii special amenajate si delimitate iepuri, rate, gaste, gaini. In curte mai este si o pisica care da tarcoale la masa, 2 caini imensi si frumosi, dar si 2 bobocei de rata. Le pot si hrani.

Mai este si un mic lac care spre desoebire de data trecuta, era imprejmuit doin motive de siguranta.

Un solar strajuia legumele care se serveau la masa.

Cea mai mare parte a resurselor pentru bucatarie provenea din propria gospodarie si coferea multa incerdere din acest punct de vedere.

Obiective turistice

Pe site-ul pensiunii gasiti enumerate diferite obiective. Noi am fost in situatia de a vizita unele pentru a 2-a oara (cel putin), dar si unele in premiera. Vom reveni cu review-uri despre aceste obiective.

Manastirile din judetul Neamt: Agapia, Neamt, Secu, Sihastria.

Casa lui Ion Creanga de la Humulesti.

Manastirile din Bucovina grupate de noi astfel:

-Solca, Arbore, Putna

-Moldovita

-Voronet, Humor

Muzeul Oualor din Vama – foarte special

Muzeul Arta Lemnului din Campulung Moldovenesc

Manastirea Dragomirna si Biserica Sf. Ioan din Suceava

Linistea

Am vrut sa punctam explicit ca pentru cei care cauta liniste, odihna, relaxare Casa Vero este o optiune reusita. Fiind situata la 2 km de sosea, pe un drum izolat pe care sunt doar cateva locuinte, Casa Vero fiind printre ultimele, de pe drum, pe o vale intre obcinele bucovinene, practice in afara motoarelor masinilor care vin si peaca de la Casa Vero (si care sunt doar cateva pe zi), nu auzi zgomot de masina.

De altfel in perioada de imperechere a pasarilor (primavara), spunea dl Vivi este o placere sa stai si sa asculti trilul lor. Si din nou sa stai si sa asculti si atat. Este cu adevarat deconectant.

Parcarea

Masinile oaspetilor se parcheaza in curtea pensiunii si sunt in totala siguranta.

La 2 km de mers pe drumul forestier, in stanga acestuia, se intra pe o poarta, pe o cale de acces betonata in panta puternica care este calea de acces a turismelor in curtea pensiunii. Exista posibilitati de parcare langa cladirea de jos sau langa cea de sus pe o platform orizontala suficient de generos dimensionata pentru a parca toate masinile si daca pensiunea este full. Pana la parcarea de sus urci o panta abrupta si in curba pentru circa 150 metri distanta si cand ajungi in parcare, practic la baza cladirii de sus de 4 stele, te afli deja undeva sus, deasupra drumului de vale pe care ai venit, de unde….

Peisajul

Ai o priveliste minunata asupra intregii curti a pensiunii, dar mai ales asupra dealurilor ce inconjoara valea, partial impadurite, partial despadurite, cu constructii izolate. De aici e atat de placut sa savurezi apusul soarelui sau rasaritul pentru cine se trezeste devreme, sa vezi uneori ceata, altfel cum se ascunde sau apare soarele, sa admire cerul instelat si luna. A propos noi am prins acea perioada din august cand s-a mediatizat faptul ca se poate admira o “”luna mai mare ca de obicei””, iar la scurt timp au venit acele seri cu abundenta de stele cazatoare.

Fructe de padure, ciuperci

Pe dealurile din jur, in plimbare de voie, poti merge sa culegi fragute, zmeura, afine sau functie de sezon poate alte fructe de padure.

In aceasta perioada era si o abundenta de hribi, culegatori localnici gasind astfel o ocupatie sezoniera suplimentara, hribii fiind aici pe cat de raspanditi pe atat de apreciati si inclusi in meniurile zonei. Si gustosi.

Animale salbatice

Dupa descrierea de pana acum, evident ca in zona convietuiesc si animale salbatice precum lupi, vulpi, ursi, mistreti, asa ca trebuie tratat acest ecosistem asa cum la lasat natura si trebuie respectate regulile ce se impun de altfel in orice zona impadurita, izolata, de munte.

La vanzare

De la Pensiunea Casa Vero puteai cumpara pe parcursul sederii, dar si la plecare, dintr-o paleta larga de dulceturi de casa din capsuni, afine, cirese negre, cirese amare, visine, altele, care de care mai gustoase. Siropurile naturale (de casa) concentrate faceau delciul copiilor si nu numai al lor. Gusturile de brad, capsuni, soc, etc te invitau la o bautura sanatoasa. De mentionat ca acestea puteau fi gasite si la sosea la vanzatori ambulanti, la preturi ceva mai reduse.

Toate aceste produse isi gaseau locul pe un stand de prezentare amenajat la una din intrarile in sala de mese.

La finalul sejurului nostru, doamna Vero ne-a oferit din partea casei doua sticlute cu siropuri, stiindu-ne consumatori din delicatesele lor susmentionate.

Vom mai posta si ceva impresii despre locurile in care am manact peste zi in transit, precum si despre tura noastra ocolitoare de intoarcere via Botosani – Dorohoi – Vaslui – Barlad.

Una peste alta, Casa Vero ramane o locatie de top pe care o recomandam cu drag, dar la care nu am regasit tot ce ne asteptam sa gasim pentru ca asa de bine fusesem rasfatati cu 2 ani in urma, de Pasti.

Denisa, Emi, Ema si Dan

---

VIZUALIZĂRI: 3439 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI