La plimbare pe meleaguri buzoiene; cascada Cașoca și lacul de acumulare de la Siriu

TIPĂREȘTE

În multe dintre articolele pe care le-am postat pe AFA în ultimii ani v-am tot povestit despre ceea ce puteți vizita în județul Buzău. Chiar dacă nu sunt promovate prea mult, meleagurile buzoiene pot reprezenta oricând o alternativă bună pentru a petrece câteva zile într-un cadru natural deosebit, departe de forfota specifică altor destinații turistice mai cunoscute.

Despre obiectivele turistice ce aș putea să vă mai spun?! Există în județul Buzău mănăstiri vechi (cum ar fi mănăstirea Poiana Mărului sau mănăstirea Cârnu), tabere de sculptură în aer liber (cea de la Măgura sau alta mai puțin cunoscută aflată la Năeni), un muzeu al chihlimbarului în localitatea Colți, mai multe vestigii rupestre (aș aminti aici pe cele aflate în zona localității Nucu, dar și biserica de la Aluniș, obiectiv pe care l-am vizitat și noi în urmă cu ceva vreme) sau lacuri de o frumusețe deosebită (Mocearu sau Meledic). Nu voi omite nici platoul de sare de la Meledic sau focul viu de la Terca (atenție, este bine să mergeți acolo doar dacă vremea este a fost bună în ultimele zile), trovanții de la Bozioru (nu am ajuns încă, dar destinația este o prioritate pentru vara viitoare) sau celebrii vulcani noroioși, care au fost promovați mai mult, prin intermediul unor documentare, filme sau chiar videoclipuri. Tot pe meleagurile buzoiene a fost descoperit tezaurul ”Cloșca cu puii de aur”, o comoară ce a născut în jurul ei multe controverse și ale cărei piese care au mai putut fi recuperate pot fi admirate de Muzeul Național de Istorie a României. Iar dacă este vară, puteți merge la Sărata-Monteoru pentru a vizita cele câteva obiective din stațiune sau pentru o bălăceală zdravănă la ștrandul cu apă sărată. În acest județ este amenajată Casa Memorială ”Vasile Voiculescu” (în localitatea Pârscov), iar în municipiul Râmnicu-Sărat se află un interesant Complex Brâncovenesc.

Chiar dacă nu le-am vizitat personal, aș mai putea aminti alte obiective precum Crucea Manafului, Satul dacic, chilia lui Ambrozie (le-a prezentat adri-nico în această vară și m-a determinat să le trec pe listă) sau lacul Vulturilor. Nu am reușit să vizităm chiar tot, nici nu am menționat toate obiectivele în această prezentare, cert este că m-am născut și am crescut în județul Buzău și consider că zona merită să fie mai bine promovată!

Ca principale rute de acces spre multe dintre aceste obiective pot fi amintite DN2/E85, dar și DN 10, șoseaua care leagă Muntenia de zona Ardealui și care străbate o zonă foarte frumoasă. Mai trebuie totuși spus că multe dintre drumurile secundare nu arată grozav și că este nevoie uneori de multă răbdare pentru a ajunge la obiectivul stabilit, în unele zone indicatoarele turistice lipsind cu desăvârșire.

Cam atât cu introducerea, că deja risc să nu mai citească nimeni până la capăt! :) După cum probabil că v-ați dat seama, în prezentul articol voi continua prezentarea obiectivelor de pe meleagurile buzoiene. Și nu degeaba am făcut referire la DN 10, căci aceasta este calea de acces atât către barajul Siriu, cât și către cascada Cașoca. Noi am trecut pe acolo de mai multe ori în ultimii ani, însă de fiecare dată am fost în tranzit și am oprit pentru câteva minute pentru fotografii în zona barajului. Ei bine, în această toamnă, la începutul lunii septembrie, am fost acolo și am rămas în zonă câteva ore pentru una dintre ultimele ieșiri în natură din 2016. Am profitat de o zi liberă și ne-am hotărât că este timpul pentru un picnic; deoarece soția nu fusese până atunci la cascada Cașoca, aceea a fost destinația noastră pentru ziua respectivă.

Cam pe la ora 09.00 am ajuns în municipiul Buzău, de unde am început să urcăm pe valea Buzăului; după ceva mai mult de o oră am trecut de localitatea Nehoiu și am intrat pe raza comunei Siriu, apropiindu-ne de cunoscutul baraj realizat acolo. Chiar înainte a a începe urcarea la baraj, din DN 10 se desprinde spre dreapta un drum secundar pe valea pârâului Cașoca, afluent al Buzăului (până la cascadă mai sunt 6 kilometri). Există acolo o locație de cazare care poate fi considerată punct de reper pentru cei care vor să ajungă la cascadă – este vorba despre pensiunea Elena, aflată chiar la intersecția DN 10 cu drumul spre cascadă. Tot acolo există și un indicator spre cabana 14 Scaune, până la care mai sunt de parcurs cam 4 kilometri.

Drumul secundar pe valea pârâului Cașoca (trecut pe hărțile rutiere ca DC 64) este asfaltat pe aproximativ un kilometru și jumătate, după aceea drumul fiind pietruit, însă suficient de lat pentru a nu avea probleme la întâlnirea cu un vehicol din sens opus. Din loc în loc, drumul este mărginit de poienițe aflate pe marginea pârâului (locuri de picnic destul de căutate în zilele toride de vară). Am făcut și noi câteva scurte popasuri, stabilind ca după ce vom vizita cascada să rămânem într-una din acele poienițe pentru picnic. Mai trebuie adăugat că pârâul are albia amenajată, din loc în loc apărând praguri de piatră ce formează mici cascade.

Am trecut pe lângă cabana 14 Scaune și am continuat să urcăm, drumul fiind acum mărginit în stânga de un perete abrupt de stâncă, iar în dreapta de valea pârâului care se tot adâncește. După alte câteva minute am ajuns în locul de unde se coboară din drum spre cascadă. Există acolo un alt drum spre dreapta și un indicator de lemn pe care este notat cu roșu cuvântul ”Cascadă”. Am lăsat mașina pe marginea drumului și am pornit către obiectivul nostru, nu înainte de a lua cu noi aparatul fotografic. Am coborât pe o scară cu trepte și balustrade de lemn până în albia pârâului și de acolo am mai avansat cam o sută de metri, după câțiva pași zgomotul surd al căderii de apă fiind completat de imaginea cascadei care ni s-a arătat privirilor.

Cascada Cașoca (sau Pruncea, după cum mai este denumită) reprezintă o cădere de apă de aproximativ 10 metri și -la momentul vizitei noastre- pârâul avea suficient de multă apă pentru a ne bucura pe deplin de priveliște. Am zăbovit acolo aproximativ un sfert de oră, țopăind de pe o piatră pe alta în căutarea unei fotografii cât mai reușite. Chiar era să mă ud zdravăn la un moment dat, pentru că pietrele sunt alunecoase și mi-am pierdut pentru o clipă echilibrul!

La câțiva metri de cascadă, în stânga perdelei de apă, se află o mică deschizătură în stâncă, loc despre care există o legendă; se spune că, pe vremuri, acolo era ascunzătoarea haiducului Gheorghilaș, fost pandur în oastea lui Tudor Vladimirescu. Acest haiduc se ascundea la cascadă împreună cu ceata sa și ieșea din când în când, atacându-i pe boierii din zonă. O mare parte din ceea ce prăda de la aceștia împărțea oamenilor sărmani, mai ales celor care aveau mulți copii. Anual, pe la începutul verii, în comuna Gura Teghii are loc serbarea folclorică ”Pe urme de baladă” dedicată legendei haiducului Gheorghilaș. Nu am participat până în prezent, însă acest festival a fost relatat pe AFA în urmă cu vreo câțiva ani.

Așa cum am mai spus, această cascadă a constituit o noutate pentru soția și pentru fiul meu, întrucât eu am mai ajuns acolo în urmă cu aproximativ șase ani. Printre schimbările pe care le-am observat, pot fi amintite scara de lemn pe care se coboară în albia pârâului (înainte se cobora pe o cărare destul de abruptă) și o masă de lemn cu două băncuțe amplasate chiar pe marginea apei. Din păcate, se pare că nesimțirea unora a ajuns și pe acele meleaguri, deoarece lângă acea măsuță erau abandonate mai multe gunoaie... :(

Referitor la drumul către cascada Cașoca, ar mai fi de precizat că, din dreptul cabanei 14 Scaune, traseul este marcat printr-un cerc albastru cu marginea albă. Tot din acel loc începe traseul către vârful Podu Calului, estimat a putea fi parcurs pe jos cam în 4 ore și 30 de minute (marcajul – un triunghi roșu cu marginile albe).

După cum ne propusesem de acasă, am oprit într-o poieniță aflată mai jos pe marginea pârâului Cașoca; am instalat o măsuță de picnic pe care o purtăm vara prin portbagaj și am petrecut aproximativ două ore în acel cadru natural frumos. Cel mai mult ne-a plăcut că a fost liniște... au trecut pe acolo doar vreo trei mașini, în rest doar zgomotul pârâului și foșnetul vântului printre frunze! Mi-e dor deja de astfel de clipe! Uff! Mai e mult până la primăvară!

După ce am plecat de pe valea Cașocăi, ne-am îndreptat către barajul și lacul de acumulare de la Siriu. Barajul a fost realizat din pământ între masivul Siriu și masivul Podu Calului, fiind alcătuit din rocă, steril și un miez de argilă. După ce barajul a fost realizat (a fost terminat în decembrie 1994), DN 10 și-a schimbat ruta, ocolind lacul de acumulare pe linia sa de contur. (Informații preluate de pe wikipedia; alte detalii tehnice nu voi mai prezenta, ele putând fi consultate prin diverse surse de pe internet)

Ca de fiecare dată când am ajuns în zonă, am oprit în mai multe locuri pentru a face fotografii. Există și zone unde sunt frecvente căderi de pietre de pe versanți, astfel că este indicat să opriți în locuri mai largi pentru a nu avea surprize neplăcute. Ca în majoritatea zonelor turistice de la noi, există un loc unde se află câțiva vânzători de suveniruri; am oprit acolo, însă nu ne-a făcut nimic cu ochiul – în mare parte sunt aceleași chinezării pe care le-am întâlnit peste tot.

După ce am mai parcurs vreo doi kilometri, am ajuns la Monumentul Eroilor din comuna Siriu. Acesta este amenajat pe partea dreaptă a drumului (pe direcția de mers către județul Covasna). Am urcat mai multe trepte până pe o terasă unde se află cimitirul eroilor, apoi am mers spre dreapta, printre brazii care formează o frumoasă perdea vegetală. Am ajuns în dreptul unui monument care aduce un omagiu ”eroilor din Regimentul 3 Vânători și Divizia 6, celor care au luptat în 1916-1918 pe aceste meleaguri (...) ”.

De acolo, am mai continuat vreo câțiva kilometri până către coada barajului, încercând să surprindem din cât mai multe unghiuri frumusețea întinderii de apă aflată între munții Buzăului.

Pe drumul de întoarcere am oprit la Buzău și am mâncat la restaurantul Bistro Junior (de data asta nu am mai făcut poze, l-am prezentat cu altă ocazie și părerea noastră a rămas neschimbată – recomandăm!).

Ajuns la final de articol, vă recomand să vizitați județul Buzău! Voi atașa mai multe fotografii din ultima noastră plimbare pe meleaguri buzoiene în sprijinul acestei recomandări!

Acestea fiind spuse, vă doresc călătorii plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 3039 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI