Un colț de rai din munții Buzăului - Bisoca!

TIPĂREȘTE

Pentru că se anunța un sfârșit de săptămână cu vreme frumoasă, weekendul trecut am decis împreună cu soția să vizităm o zonă pitorească din județul Buzău, și anume comuna Bisoca. După ce am citit reviewurile lui Qvadratvus cu privire la zona respectivă, am decis să abordăm două dintre cele mai dificile căi de acces către această minunată zonă (am ales aceste drumuri datorită condițiilor meteo excelente, o simplă aversă putând face drumurile impracticabile).

Căile de acces

Punctul de plecare l-a constituit municipiul Râmnicu Sărat. De aici am urmat drumul județean 203H, care se desprinde către stânga la intrarea în municipiul Râmnicu Sărat, atunci când vii dinspre Buzău pe DN2 – E85. Voi enumera câteva dintre localitățile situate pe drumul parcurs către Bisoca: Topliceni – Buda - Alexandru Odobescu - Dumitrești – Chiojdeni – Jitia - Bisoca. Drumul este într-o stare ceva mai proastă decât anul trecut, atunci când am vizitat pentru o zi zona Vintileasca (impresiile sunt postate pe site). Până în localitatea Buda, drumul se prezintă destul de bine, micile gropi din traseu putând fi evitate cu puțină atenție. Din Buda către Dumitrești, pe o porțiune de 6 -7 kilometri, asfaltul pare bombardat, pe alocuri apărând gropi succesive, ce pot avea și câteva zeci de centimetri adâncime. La intrarea în Dumitrești se traversează râul Râmnicu Sărat pe un pod cu traverse din lemn, peste care s-a turnat piatră (o construcție destul de sigură, care nu trepidează). La Dumitrești asfaltul este acceptabil, urmând ca la ieșirea din această localitate lucrurile să se înrăutățească din nou până la Jitia (pe traseu apar gropi, dar și unele porțiuni unde au avut loc alunecări de teren, ceea ce conduce la apariția unor denivelări bruște).

Din Râmnicu Sărat până la Jitia sunt circa 55 de kilometri, pe care i-am parcurs în aproximativ 90 de minute. Pentru a ajunge la Bisoca din Jitia (7 kilometri, partea cea mai dificilă a traseului nostru – drumul județean 204 C) trebuie urmat indicatorul care anunță faptul că până la Mănăstirea Poiana Mărului mai sunt 3 Kilometri. De aici a început cu adevărat greul – am virat stânga și am traversat râul Râmnicu Sărat prin vad (debitul de apă este foarte scăzut datorită secetei). Apoi am urcat un deal destul de abrupt, iar calitatea drumului forestier a lăsat de dorit, întrucât pietrișul nu era bine tasat, iar mașina pe alocuri a patinat (nu mai vorbesc de ploaia de pietre care se auzea pe dedesubt). Sus, pe culme, peisajele sunt magnifice. Se poate admira valea râului Râmnicu Sărat până departe, de aici poți vedea Pietrele Mâței (pereți verticali de piatră ce însoțesc malul stâng al râului). După o scurtă pauză, am continuat traseul pe drumul forestier către Mănăstirea Poiana Mărului și apoi către Bisoca. Am lăsat în urmă indicatorul care ne-a anunțat că am părăsit comuna Jitia (județul Vrancea) și am intrat în comuna Bisoca (județul Buzău). Drumul șerpuiește prin pădurea de conifere și iese sus pe culmea Bisocăi, unde peisajele sunt de-a dreptul magnifice. Drumul forestier devine ceva mai bun sus pe culme, cu aproximativ un kilometru înainte de a ajunge la Bisoca. Cu mici excepții, unde apar câteva bucăți de drum asfaltat, toată comuna este deservită de drumuri pietruite, dar care sunt practicabile pe timp de vară, atunci când nu plouă.

Drumul către casă – Am ales și de această dată o rută destul de spectaculoasă (zic eu): Bisoca - Sărulești - Valea Salciei - Buda - Râmnicu Sărat. Am urmat DJ 204 C până în localitatea Sărulești. Pornind din centrul comunei Bisoca, drumul este pietruit pe primii 3 kilometri, apoi apare asfaltul, dar calitatea acestuia lasă mult de dorit. Oricum, peisajele compensează acest neajuns. Drumul părăsește culmea și intră în pădure, pe unde coboară în serpentine până în localitatea Sărulești (circa 12-13 kilometri din Bisoca). În Sărulești noi am părăsit acest drum atunci când pe partea stângă cum cobori a apărut un indicator care ne-a arătat direcția către satul Valea Salciei. De aici, pe o porțiune de 6 kilometri până în localitatea Valea Salciei, am urmat un drum de țară destul de îngust care pe primii 4 kilometri a urcat destul de abrupt, iar în apropiere de Valea Salciei a coborât vijelios. Această porțiune este destul de îngustă, pe alocuri neîncăpând decât un vehicol. În condiții de ploaie, drumul va deveni cu siguranță impracticabil pentru mașini. Din Valea Salciei mai sunt 8 kilometri de drum pietruit până în localitatea Buda. Am parcurs rapid această distanță, deoarece am coborât aproape permanent, iar traficul a fost aproape inexistent (am întâlnit o singură mașină de la Sărulești la Buda). La Buda am intrat pe drumul parcurs și la venire – DJ 203 H.

O altă posibilitate de a ajunge la Bisoca, de data aceasta de la Buzău, o reprezintă traseul: Buzău – Mărăcineni – Săpoca – Cernătești – Beceni (DJ 203 K). În apropiere de Vintilă Vodă apare o intersecție, unde se urmează direcția către Sărulești și apoi Bisoca, pe DJ 204 C. Acest traseu este probabil calea cea mai bună de acces către Bisoca, drumul fiind aproape în totalitate asfaltat (mai puțin ultimii 3 kilometri). Personal nu am parcurs acest traseu, așa că nu pot spune decât că de la Sărulești către Bisoca calitatea drumului lasă de dorit.

Localizare, istoric, obiective turistice și posibilități de cazare

Așa cum probabil reiese și din descrierea căilor de acces, comuna Bisoca este situată între munții Buzăului și munții Vrancei, la limita dintre cele două județe. Prima atestare documentară a zonei datează din perioada 1522-1523, localitatea fiind menționată cu denumirea de ”Bisovca”. În prezent comuna are 2732 de locuitori și are în componență următoarele sate: Bisoca, Băltăgari, Lacurile, Lopătăreasa, Pleși, Recea, Șindrila și Sările. Suprafața comunei este de 72,68 km² (aș putea spune că sunt 72,68 km² de peisaje splendide).

La orice pas făcut, natura te încântă și te îmbie la plimbări printre fânețele cosite sau prin pădurile unde coniferele se îmbină în mod plăcut cu pădurea de foioase. Pe lângă plimbările lungi, în zonă pot fi vizitate și câteva obiective turistice:

-Mănăstirea Poiana Mărului; la acest obiectiv se poate ajunge urmând drumul către Jitia, parcurgând aproximativ 4 kilometri din satul Bisoca. Mănăstirea este declarată monument istoric și este construită din bârne de stejar ridicate pe un soclu masiv din piatră. Biserica mare din cadrul acestui lăcaș de cult poartă hramul ”Duminica Tuturor Sfinților”, datează din anul 1810 și este printre puținele lăcașe de cult din lemn pictate la exterior. Noi am vizitat mănăstirea duminică dimineața și am avut plăcerea de a asista la slujba de aici.

-Pădurea ”Lacurile din Bisoca” – este o rezervație mixtă (forestieră, geologică și botanică). În rezervație se poate admira pinul silvestru, precum și două lacuri (Lacul Limpede și Lacul Negru). Noi am fost cazați pentru o noapte la Cabana Lacul Limpede, situată la câțiva metri de lacul cu același nume. În această rezervație se găsește un amfiteatru natural unde este construită o scenă din lemn și piatră, care găzduiește diverse activități folclorice locale.

-La circa 200 de metri de Cabana Lacul Limpede, înainte de intrarea în rezervație, se găsește Biserica purtând hramul ”Sfinții Ioachim și Ana”, o bisericuță construită în stil maramureșean, precum și o clădire cu două nivele cu denumirea ”Campusul Sf. Sava din Bisoca”. Am găsit aici un afiș ce face referire la organizarea de tabere școlare în această locație, însă nu am întâlnit vreo persoană care să ne poată da mai multe relații cu privire la eventuale oportunități de cazare în această clădire. O curiozitate am întâlnit în curtea acestei locații: aici există carcasa unui avion de antrenament într-o stare excelentă.

-Masa lui Bucur – este o stâncă de aproximativ 150 de tone despre care legenda spune că i-a servit drept loc de adăpost și apoi de plecare ciobanului Bucur (sau haiducului, depinde de sursă) care ar fi apucat spre Codrii Vlăsiei, întemeind aici o așezare, care ulterior a devenit Cetatea Bucureștilor. Stânca este situată pe un vârf deasupra satului Pleși, la altitudinea de 1142 de metri. La acest obiectiv nu am ajuns datorită timpului scurt petrecut în zonă.

-Malurile cu sare din satele Pleși și Sările. Nici aici nu am reușit să ajungem, însă am trecut pe lângă Dealul Sării, situat în comuna Jitia. În multe dintre dealurile din zonă se află zăcăminte de sare, ce ies pe alocuri la suprafață. Râul Râmnicu Sărat, care a dat apoi și denumirea orașului aflat pe cursul său, șerpuiește printre aceste dealuri iar apa devine sărată pe măsură ce râul își găsește drumul către câmpie.

-Următoarele obiective nu sunt situate pe raza comunei Bisoca, ci pe raza comunelor învecinate, iar distanța până la acestea nu este foarte mare: Mănăstirea Găvanu din Mânzălești, Platoul Meledic – rezervație naturală mixtă situată pe raza comunei Mânzălești, Zidul Uriașilor din comuna Valea Salciei (un rest al Mării Sarmatice) sau Poiana Muntioru (rezervație naturală de interes botanic de pe raza comunei Vintileasca, loc unde se află situată și Mănăstirea Muntioru).

Posibilitățile de cazare – pentru cei mai puțin pretențioși, cazarea se poate face în gospodăriile localnicilor. Te poți caza fie în casele acestor oameni simpli, dar primitori, fie poți campa în curțile lor, dacă ești bineînțeles pregătit pentru asta. Altă posibilitate de cazare pe raza comunei este Cabana Lacul Limpede, locație ce oferă condiții de cazare bune (camere cu televizor, precum și baie proprie cu duș). Oricum, indiferent pentru ce variantă de cazare vei opta, trebuie avute în vedere câteva aspecte: prognoza meteo pentru următoarele zile, aprovizionarea cu alimente, dar și combustibil suficient în rezervor pentru a evita surprizele neplăcute. Cabana Lacul Limpede dispune de bucătărie aflată la dispoziția turiștilor, dar aprovizionarea se face individual.

Concluzii – Bisoca este o zonă foarte frumoasă, care oferă peisaje de vis pentru cei care doresc să se relaxeze într-o zonă încă nealterată de iureșul specific turismului modern. Principalul obstacol în vizitarea zonei îl reprezintă calitatea foarte slabă a infrastructurii, dar cei care pot trece peste asta vor descoperi un mic colț de rai. Zona este accesibilă pe timp frumos majorității autoturismelor; spre exemplu, noi am parcurs acest traseu cu o Dacia Logan 1.4, străbătând în total 145 de kilometri. În final vă propun să vizionați câteva fotografii făcute pe parcursul plimbării noastre pe plaiurile bisocene...

---

VIZUALIZĂRI: 20980 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI