Mănăstirea Poiana Mărului [Bisoca] - istorie și spiritualitate buzoiană

TIPĂREȘTE

La granița județului Buzău cu județul Vrancea, pe coasta unui deal împădurit, în mijlocul unei poieni, se înalță mândră Mănăstirea Poiana Mărului. Lăcașul de cult se află situat pe teritoriul comunei Bisoca (județul Buzău), la marginea unui drum pitoresc, dar dificil pentru majoritatea autoturismelor.

Căile de acces

O cale de acces pentru a ajunge la această mănăstire are ca punct de plecare municipiul Buzău. Se poate urma ruta: Buzău – Mărăcineni – Săpoca – Cernătești – Beceni (DJ 203 K). În apropiere de Vintilă Vodă apare o intersecție, unde se urmează direcția către Sărulești și apoi Bisoca, pe DJ 204 C. Acest traseu este probabil calea cea mai bună de acces către Bisoca și apoi Mănăstirea Poiana Mărului, drumul fiind aproape în totalitate asfaltat. Personal nu am parcurs acest traseu în totalitate, așa că nu pot spune decât că de la Sărulești către Bisoca calitatea drumului lasă de dorit. Cu aproximativ 3 kilometri înainte de a intra în localitatea Bisoca asfaltul dispare în totalitate, lăsând loc unui drum forestier destul de bine întreținut. Drumul forestier devine mai dificil pe ultimii 4 kilometri, respectiv din Bisoca până la Mănăstirea Poiana Mărului.

Altă posibilitate de a ajunge la această mănăstire are ca punct de plecare municipiul Râmnicu Sărat. Se poate urma ruta: Topliceni – Buda - Alexandru Odobescu - Dumitrești – Chiojdeni – Jitia – Mănăstirea Poiana Mărului. Am urmat această rută și pot spune că drumul acesta poate fi parcurs doar în condiții de vreme bună, deoarece la Jitia trebuie traversat râul Râmnicu Sărat direct prin vad, iar ultimii trei kilometri până la Mănăstirea Poiana Mărului (DJ 204 C) se urcă destul de abrupt pe un drum forestier slab întreținut (am descris pe larg această rută aici). Celor care doresc să meargă la această mănăstire le recomand să ajungă aici pe un traseu având ca punct de plecare municipiul Buzău. Oricum, indiferent de ruta aleasă, frumusețea peisajelor și a lăcașului de cult va compensa slaba calitate a infrastructurii.

Prezentarea Mănăstirii Poiana Mărului

Noi am vizitat această mănăstire într-o duminică la începutul lunii septembrie. Am ajuns aici în jurul orei 11.00 și am avut plăcerea de a asista la ultima parte a slujbei oficiată de părintele Dionisie. În afară de duhovnicul Dionisie care slujește la Poiana Mărului, lăcașul de cult adăpostește în prezent cinci maici.

Intrarea în curtea mănăstirii se face pe o poartă din lemn înnegrit de vreme, care oferă vizitatorului accesul către o alee ce face legătura între lumea exterioară și curtea mănăstirii. Aleea aceasta este împrejmuită de garduri iar dincolo de aceste garduri observăm fânețele și pomii fructiferi din preajma mănăstirii. Aleea este străjuită de brazi falnici, iar mirosul de rășină este amețitor. La capătul aleii este o altă poartă de acces, pe sub clopotniță, care permite intrarea în curtea propriu-zisă a mănăstirii. Imediat privirea îți este atrasă de Biserica mare a mănăstirii, având hramul ”Duminica Tuturor Sfinților”. Aceasta este construită din bârne de stejar, având la bază un soclu masiv din piatră. După cum se poate citi în pisanie, aceasta datează din anul 1810. Apropiindu-ne de impunătoarea clădire observăm frumoasele picturi exterioare pe lemn, care totuși poartă și ele amprenta neiertătoare a trecerii timpului. În interiorul bisericii picturile sunt o continuare a celor exterioare. Sunt cunoscute numele a doi pictori care au lucrat la pictura bisericii: Ioasaf, de la 1826 și Atanasie Anghel din ”oraș Ploiești”, de la 1859.

Rotindu-ne privirile prin curtea mănăstirii observăm în partea dreaptă Paraclisul acestui așezământ monahal, având hramul ”Sfântul Prooroc Ilie”, ce a fost finalizat în anul 1994. Într-o grădiniță din apropierea Paraclisului se poate observa o alee ce facilitează accesul către Biserica veche a așezământului monahal, cu hramul ”Nașterea Maicii Domnului”. Această bisericuță a fost construită după ce primul lăcaș de cult ridicat aici a pierit într-un incendiu în anul 1771. Și această construcție este realizată din bârne de stejar, fără a fi pictată la interior. La fel ca Biserica mare a mănăstirii, Biserica veche cu hramul ”Nașterea Maicii Domnului” este declarată monument istoric.

În curtea mănăstirii sunt amenajate câteva brazde cu flori, iar împrejurul curții se găsesc chiliile acestui lăcaș de cult. Din loc în loc sunt construite băncuțe unde te poți odihni. Pe scurt, Mănăstirea Poiana Mărului poate fi descrisă astfel: simplitate și bun gust. Acest lăcaș de cult a fost descris astfel de către Alexandru Vlahuță în volumul ”România pitorească”: ”schit ascuns în mijlocul pădurii ce îmbracă până jos malul drept al Râmnicului”.

Scurt istoric

Schitul Poiana Mărului își are începuturile în anul 1730, în timpul Cuviosului Stareț Vasile, care anterior fusese stareț la Schitul Dălhăuți din ținutul Putnei. Acesta a întemeiat noul schit de la Poiana Mărului și apoi a trăit aici tot restul vieții, respectiv până în 25 aprilie 1767. Pe locul unde Sfântul Cuvios Vasile a pus bazele Schitului Poiana Mărului se pare că a existat un alt schit mult mai vechi, dar începuturile acestui așezământ monahal nu pot fi exact determinate, întrucât nu se cunoaște încă un document scris care să ateste cu siguranță data înființării acestuia, cu atât mai mult cu cât prima biserică construită aici a ars complet împreună cu toate anexele în incendiul din 14 aprilie 1771. Nu se cunoaște exact cauza acestui incendiu devastator, dar se afirmă că turcii au fost cei care au ars lăcașul de cult.

Despre modalitatea de înființare a Mănăstirii Poiana Mărului localnicii cunosc și o legendă: se spune că prin secolul XV, în locul unde astăzi este construită mănăstirea, se afla o poiană largă, străjuită de un măr scorburos. Poiana era adăpost pentru o stână de oi și ciobanii acesteia. În fiecare seară ciobanii vedeau o lumină în scorbura mărului, însă niciunul nu a avut curaj să caute acolo, mai ales că ziua nu se observa nimic. Într-o zi, pe cărarea din acea poiană a trecut un călugăr care, fiind mai curios din fire, a căutat în scorbura mărului și a descoperit acolo o icoană înfățișând-o pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus în brațe. Icoana avea înscripționat anul în care a fost pictată, respectiv 1110. Au privit apoi și alți călugări respectiva icoană și se spune că au încercat un sentiment de iluminare, acesta fiind punctul de plecare pentru ca acolo să fie ulterior ridicat un schit.

Inițial, Sfântul Cuvios Vasile hotărâse ca la Poiana Mărului să viețuiască o obște de numai 12 monahi (numărul de viețuitori să fie cel mult egal cu numărul Apostolilor), însă după decesul acestuia obștea de călugări se va mări, ajungând ca în anul 1834 să locuiască aici 112 călugări.

De-a lungul timpului, lăcașul de cult de la Poiana Mărului a devenit un centru spiritual deosebit și a avut numeroase metocuri. Astfel, sub povățuirea duhovnicească a acestui lăcaș au fost: Schitul Valea Neagră (1764), Schitul Ciolanu (redeschis de către Cuviosul Vasile la 12 februarie 1767), Schitul Bonțești (schit de călugărițe, reorganizat de Cuviosul Vasile) sau Schitul Cotești din fostul ținut al Putnei. Perioadele de înflorire spirituală ale acestui lăcaș de cult au alternat cu perioade foarte dificile: astfel, în anul 1860, lăcașul de cult a fost desființat ca schit de către Alexandru Ioan Cuza și, pentru a supraviețui ca așezământ monahal, devine metoc al Episcopiei Buzăului. În anul 1893, așezământul monahal este desființat din lipsă de personal. În anul 1938, lăcașul de cult de la Poiana Mărului se reorganizează ca schit de călugărițe, dar în 1959 este desființat de regimul comunist. Până în anul 1990, aici viețuiește o singură călugăriță, care va purta de grijă așezământului monahal.

În anul 1990, lăcașul de cult va fi reactivat întâi ca așezământ monahal de călugărițe, apoi, din 1991, ca mănăstire de călugări. Până în 2010, starețul Mănăstirii Poiana Mărului a fost Părintele Macarie Beșliu, an în care lăcașul de cult a devenit mănăstire de maici, iar Părintele Macarie a fost mutat la Mănăstirea Muntioru din comuna Vintileasca.

Voi termina aici review-ul privind Mănăstirea Poiana Mărului, iar în continuare voi atașa câteva fotografii făcute cu ocazia vizitei noastre la acest pitoresc lăcaș de cult de pe meleagurile buzoiene.

---

VIZUALIZĂRI: 16342 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI