Canakkale - poarta de intrare spre alt continent

TIPĂREȘTE

(Rog fara PMA)

Continuare de aici vezi impresii

Marturisesc ca pentru mine aceasta ,,poarta ''spre Asia s-a deschis pentru prima data anul trecut - vezi impresii - cand, lasand Europa in urma noastra, am coborat de pe vapor la Canakkale cu oarecare emotii. Eram atunci pentru prima data pe acest taram plin de mister, pe acest nou continent-Asia, un taram necunoscut si nemaivazut de mine decat din fotografii. Cu fiecare pas vedeam ca eram acum intr-o alta lume, o lume noua, cu altfel de oameni, cu alte traditii, obiceiuri, care se imbracau diferit, mai ales femeile, cu multe alte lucruri diferite si necunoscute de mine pana atunci.

Canakkale ramane in sufletul meu ca un oras de poveste, un oras modern dar in acelasi timp un oras incarcat de istorie, de traditii, obiceiuri si chiar un simplu turist care nu-i cunoaste istoria o poate vedea la orice pas. Asta deoarece in orice loc ai privi, pe tarmul marii, prin oras sau chiar in zare, strabatand cu ochii marea (care acolo la Stramtoarea Dardanele este mai ingusta), siluteta cetatii Kilitbahir razbate in zare.

Drumul pana la Canakkale strabate peninsula Gallipoli tot pe malul marii si poti vedea cand si cand vapoarele cum plutesc pe marea cea albastra.

Poate daca nu era asezat langa mare acest oras nu ar fi avut atata farmec, dar asa marea la Canakkale este o poezie, ale carei versuri sunt pescarusii, ale carei strofe sunt toate vapoarele si barcutele pescaresti pe care le poti vedea doar plimbandu-te pe faleza acolo, la Canakkale.

M-am gandit in sinea mea, oare de unde are orasul acest nume (a se pronunta Cianacale) si informandu-ma si eu am aflat ca demult, in secolele 18-19 orasul a fost renumit pentru ceramica sa si de aici i-a provenit si numele de Canak Kalesi (in traducere ,,Fortareala Oala”). Interesanta mi s-a parut si denumirea bizantina a orasului- ,,Dardanellia’’.

Cu gandul la frumusetile acestor locuri am visat inca de acasa la tot ce puteam vedea si numai gandul ca peste putina vreme voi ajunge iar aici, la Canakkale, m-a facut sa caut cu ardoare-ce am putea vedea noi, intr-o seara si intr-o dimineata la Canakkale?

Amintiri:

Si cum anul trecut am ajuns in acest frumos orasel f. tarziu, dupa orele 21 ce sa mai poti vedea? Ce mai pui ca eram si obositi si morti de foame si era si intuneric afara si eram suparati pe GPS, bata-l norocul, ca ne-a purtat pe unde a vrut el prin Bulgaria, prin gropile cele mai mari iar in Grecia numai spre turci nu ne-a dirijat….

Dupa ce ne-am cazat stiu ca am mancat tarziu la un restaurant aproape de port. Se terminase pt. noi o zi f. obositoare.

Apoi a doua zi dimineata, dupa o noapte destul de agitata pt. mine din cauza orologiului de la Turnul cu Ceas (eram cazati la hotel Anzac) si dupa ce am luat micul dejun, am vizitat putin faleza si ne-am plimbat pe strazile de langa mare, pline de terase de tot felul. Ne-am plimbat atat cat am reusit noi inaintea plecarii spre mai departe.

Asa am ajuns la Muzeul Militar-Fortul (Cetatea) Cimenlik, care se afla in partea dreapta cum coborati de pe vapor, aproape de faleza. Este un muzeu in aer liber. In curtea interioara a muzeului se pot vedea expuse mai multe tunuri, proiectile si banuiesc ca si in interiorul muzeului exista si alte exponate tot care sa aiba legatura cu Batalia de la Gelibolu din anul 1915. Dealtfel si tunul care se afla intr-un parculet in fata hotelului Helen, aproape de mare, sta marturie peste ani. Noi muzeul nu l-am mai vizitat dar am citit pe internet si va spun pentru cei interesati de armament, tunuri, etc. ca pretul de intrare este de 3 Lire, programul este zilnic 9-17, cu pauza de masa intre orele 12-13,30. Nu stiu daca este deschis luni. Pe mare aproape de muzeu este ancorata si o superba nava militara, care este o piesa de muzeu si langa ea este un binoclu care functioneaza cu fise de 1 Lira si prin care vezi Cetatea Kilitbahir de pe celalalt mal european ca ar fi aproape de tine.

Nu intru in istorie dar va spun ca din cate am aflat, cetatile Cimenlik de pe malul asiatic si cetatea Kilitbahir de pe malul european au fost construite in anul 1445 de catre sultanul Mehmet II, cu scopul de a controla traficul maritim intre Marea Egee si Marea Marmara. Mai tarziu sultanul a fost declarat cuceritorul Istambulului.

De la acel muzeu ne-am reintors spre hotelul Anzac pe niste stradute paralele cu marea si am cascat ochii la cateva vitrine ale unor magazine care din pacate inainte de ora 9 erau toate inchise. Pe una dintre acele stradute se ajunge la moscheea Tavil Ahmet Vakfi, iar vocea muezinului de aici m-a facut sa simt pt. prima data in viata ca sunt pe pamant turcesc.

In plimbarea mea am putut observa numarul mare de frizerii, erau la tot pasul. Sa nu va imaginati ca aveau conditii grozave, nu, erau mai degraba niste incaperi f. modeste in care cam toti frizerii din ce am vazut erau la a treia varsta, aveau deci ceva ani de munca. Unii dintre ei isi uscau prosoapele afara in strada.

Cel mai mult anul trecut stiu ca mi-am dorit sa vad acel Cal Troian. Si m-am plimbat pe langa acel muzeu (cetatea Cimenlik) si nu stiam atunci ca ma plimb exact in directia opusa. Tocmai de aceea am plecat atunci din Canakkale oarecum cu acest vis neimplinit.

Iata ca dupa mai bine de un an am revenit la Canakkale si fiindca pornisem devreme de acasa tocmai cu acest gand, de a avea cat mai mult timp liber sa vedem orasul, imediat dupa ce ne-am cazat am purces la plimbare.

In acea zi frumoasa de 27 aug. 2012 era cald afara, soarele stiu ca ardea cu putere si briza marii era cand si cand pentru noi o bucatica de racoare. Imediat cum am iesit din hotelul Helen am ajuns la piata unde se afla Turnul cu Ceas, (Clock Tower Square) un alt loc frumos de langa mare. Este chiar in fata hotelului Anzac. Am observat ca fata de anul trecut parcul este mai frumos, cu mai multe plante, mai multe ghivece din acelea mari si rotunde, mai multe banci si flori.

Dar prima noastra dorinta a fost sa vedem Calul Troian, asa ca am pornit direct spre el. Am avut ca de obicei grija la traversarea intersectiei prin fata portului si a intrarii la ferry, deoarece in Canakkale se circula haotic, este o mare nebunie si chiar ma intreb cum si-or fi luat unii carnetul? pe zebra trebuie sa fii cu ochii in patru cand traversezi, asta daca nu vrei sa ai probleme.

Calul Troian reprezinta simbolul orasului si il puteti vedea in partea stanga cum coborati de pe vapor. Este chiar pe malul marii. Acest simbol este legat si de orasul Troia, aflat la mica distanta, doar 25 km de la Canakkale. Calul Troian, cei mai multi dintre voi l-ati putut vedea in filmul Troia din anul 2004, film in care a jucat si actorul Brad Pitt. Dupa filmari am inteles ca acest cal a fost donat orasului. Cine doreste mai multe informatii despre Calul Troian poate citi aici

google.ro/url?sa=t&rct=j& ... 4UPW_9w&cad=rja

La cal ajungeti daca din port mergeti pe faleza cca 200 m. Fiindca este ingradit, Calul

Troian nu se poate atinge, dar a fost o mare bucurie pt. noi sa fim acolo. Am vazut ca este facut complet din bucati de lemn si sta pe roti. Anul trecut cand am vizitat Troia am vazut si acolo un alt cal troian, care difera de acesta de la Canakkale prin f. ca are pe spinare o casuta cu 2 ferestre, unde se poate ajunge urcand pe niste scari. Si acest cal este tot f. mare.

Langa Calul Troian de la Canakkale am putut vedea o piramida din sticla in care era reprezentat ,,Atacul Troiei’’. Intr-o alta vitrina mult mai mare dar tot din sticla era o frumoasa reconstituire in miniatura a orasului Troia. Tot acolo pe malul marii am vazut ca se afla un mic teren de baschet, cateva artefacte descoperite la Troia si un sundial (ceas care masoara orele in f. de pozitia soarelui. Acesta a fost folosit in antichitate de egipteni, chinezi, greci si romani). Pe sundial am vazut reprezentate cele 12 zodii.

Vreau sa amintesc ca tot aici este un monument inchinat capitanului Piri Reis, mare geograf si cartograf, faimos in primul rand pentru harta sa, celebra ,,Harta a lui Piri Reis’’, o harta a lumii desenata pe piele de gazela. ro.wikipedia.org/wiki/Har ... a_lui_Piri_Reis.

Aici pe jos era o copie facuta din placute de marmura, cred.

Ne-am plimbat ce ne-am plimbat si cand nu am mai putut de sete si de cald ne-am oprit la una dintre terase la inghetata. Inghetata turceasca nu mai are nevoie de nicio prezentare. Si cum eu si de fapt toata familia mea suntem mari amatori de aceasta dulce placere racoritoare a verii, ne-am luat fiecare cate o portie dupa pofta inimii. O portie a 3 cupe a costat 4 Lire si sunt diverse sortimente care iti fac insistent cu ochiul. Ce mai pui ca si cornetele acelea se faceau tot acolo pe loc, in fata ta. Era o adevarata arta. Cu inghetata in mana ne-am retras la umbra pe una dintre multele bancute de pe faleza, de unde am privit golful si barcutele pescaresti. Erau atat de frumoase. Am vazut un pescar care cobora de pe barca cu o galeata de peste si imediat a fost inconjurat de cumparatori. Daca si-a vandut marfa? Intr-o clipita. Altii se chinuiau de zor sa duca o barca la apa, am surprins si acel moment.

Ce m-a impresionat pe mine f. mult de fiecare data este patriotismul turcilor, cum isi etaleaza ei mandri drapelul turcesc peste tot. Acea semiluna cu o stea pe fond rosu, drapelul lor, acel rosu aprins semnificand sangele varsat in lupte, il poti vedea in marimi uriase pe varfurile dealurilor, dar si in diverse marimi atarnand mandru la balcoane, in magazine, la case, etc. Si la hotelurile din statiuni, mai ales cand este ,,Seara Turceasca’’ drapelul turcesc este nelipsit. Nu mai vorbesc de souveniruri diverse-tricouri, sepci, magneti, etc.

Aproape de cofetaria cu inghetata este un parc destul de mare cu multa umbra, masute, diverse plante. Langa acel parc frumos, pe malul marii se afla si hotelul Akol. Chiar la intrare in parc este o tasnitoare draguta unde ne-am putut racori. In parc erau toate varstele, cei ajunsi deja la varsta a treia stateau linistiti la mese si jucau rummy, table, astfel ca zarurile se auzeau de departe.

Fiindca anul trecut priveam cu uimire la acele paharele mici purtate cu mare grija pe un taler de catre vanzatorii ambulanti, anul acesta m-am dumirit si am incercat si eu licoarea care mi-a dat multe semne de intrebare: este ceai! Despre traditia ceaiului pot sa va spun ca am intalnit-o peste tot si daca va veti plimba pe strazi mai ales dimineata veti vedea peste tot vanzatori care poarta pe taler aceasta bautura miraculoasa. Interesanta este si culoarea ceaiului, ori portocaliu inchis ori chiar brun. Iar paharelele sunt atat de mici incat dintr-o sorbitura il dai gata. Sunt ca si cele de lichior de la noi, sau de palinca. Si fiindca imi doream sa beau si eu un ceai turcesc din acele paharele, anul acesta am avut ocazia la hotelul la care ne-am cazat si nu numai atat-am cumparat si seturi de ceai, cadouri pt. cei dragi. Iar daca veti privi pe la terase sau chiar cofetarii, nu veti vedea pe nimeni sa bea bauturi alcoolice, doar sucuri am vazut ca beau. Ne era pofta de o bere si ne-am gandit sa ne oprim la o cofetarie undeva sau la o terasa dar fiindca nimeni inauntru nu consuma macar o bere, ne-am razgandit.

Acum poate ma intrebati despre moda - sunt femeile de acolo elegante? binenteles ca sunt, dar moda lor difera radical de a noastra. Sau nu se potrivesc ca anotimpuri. Noi am purta eventual toamna tarziu ce poarta ele la 40 de grade. Asta deoarece in plina vara, la 35-38 grade, femeile mai instarite poarta capul acoperit complet cu batic si poarta si un pardesiu din acela lung gen Alain-Delon cu cordon in talie. Chiar ma intrebam, oare cum or rezista pe caldura aia? Ei, bine, rezista si asta e traditia la ei. Femeile mai simple poarta salvari, mie mi se par caraghiosi, am vazut unii cu cracul aproape de glezna. Iar barbatii, cei mai multi am vazut ca poarta mustati si cred ca au treaba frizerii respectivi, unele mustati sunt elegant aranjate.

Am uitat sa va spun, dar multe femei din cele mai instarite sub batic am vazut ca poarta parul coc, deci sunt si aranjate. Iar pe campii pe unde am trecut am vazut ca femeile lucreaza alaturi de barbati si sunt complet imbracati, cu salvari si maneca lunga, nu am vazut pe nimeni dezbracat la tricou cu maneca scurta, pe nicaieri. Si era groaznic de cald, erau 37 grade. Chiar si la Kucukkuyu, o superba statiune prin care am trecut, in mare am vazut femei imbracate complet, asa faceau baie.

Si inca ceva, femeilor nu le place sa fie fotografiate, il considera un pacat si am vazut ca isi feresc fata imediat. Tocmai de aceea am incercat si eu sa fiu cat mai discreta. Iar daca intalnesti pe strada o femeie alaturi de sotul ei si vrei sa o fotografiezi, trebuie sa ii ceri lui voie neaparat. Este o regula asta si imi amintesc de anul trecut cand vazusem tot asa o femeie eleganta in Kusadasi, imbracata complet in alb, avea pe ea ceva din matase si sotul ei mi-a facut semn ca nu.

Iar fiindca turcii sunt un popor f. religios, aflati ca se roaga de 5 ori/zi si nu intra incaltati in moschei (biserici la noi). Moscheile lor de regula au una sau doua minarete-sunt acele turnuri inalte care se zaresc de departe. Iar vocea muezinului te cheama la rugaciune, la iertatea pacatelor. Se spune ca turcii cand aud vocea muezinului s-ar opri din lucru, dar mie mi-a fost dat de cateva ori sa aud vocea lui la diferite ore ale zilei si nu a fost asa. Pe acele minarete ale unei moschei am vazut montate difuzoare, asta peste tot am vazut, astfel ca vocea muezinului razbate pana departe. Este deosebita.

Despre shopping-ei aici cand mai ai si copii, iar cand copiii mai sunt si fete, iti trebuie niste bani, nu gluma. Canakkale te tenteaza la tot pasul iar pe aleea care pleaca de la hotelul nostru Helen, cum ar fi sa mergi spre dreapta, spre oras, in sens opus cu marea, de o parte si de cealalta a bulevardului sunt magazine unul langa altul, unele de firma cu preturi mai mult decat tentante. Sunt multe reduceri la imbracaminte, incaltaminte si ne-am luat de aici noi, femeile, cateva lucrusoare ieftine si dragute. Alaturi de hotelul Helen este si una dintre multele case de schimb unde am schimbat Euro in Lire, 100 E-220 Lire turcesti. Asadar pot sa va spun ca ne-am pus doar cativa Euro deoparte si ne-am descurcat peste tot cu Lire, mai ales la intrarile la obiectivele lor turistice, unde daca nu ai Lire mai bine nu mergi.

Mai sus, mergand in continuare pe acel bulevard frumos, este o cofetarie draguta din vitrina careia ne-au facut cu ochiul cateva torturi apetisante iar daca intri inauntru gasesti si baclavale, cataif, etc si am vazut ca erau f. cumparate. Mie oricum baclavalele lor mi se par prea dulci.

Pe mijlocul acelui bulevard sunt palmieri f. frumosi si mergand spre capat si apoi facand dreapta, se iese din oras spre Kusadasi si deci in urmatoarea dimineata, o alta dimineata frumoasa de 28 august 2012, am pornit mai departe.

Dupa ce in capat am virat la dreapta am mai mers putin si apoi imediat am trecut pe un pod deosebit peste Raul Saricay (Raul Galben) . Imi pare rau ca nu am reusit sa il fotografiez, eram in viteza. Dar il vad si acum in fata ochilor. Este destul de marisor, seamana mult cu Dambovita noastra, (cum spunea cineva), doar ca aici este un canal navigabil iar pe cele 2 maluri erau ancorate f. multe barcute, salupe, este superb, nu il ratati daca ajungeti in oras.

Si fiindca binenteles ca nu am reusit sa vedem tot ce ne-am propus, aflati ca la Canakkale mai exista un alt muzeu interesant-Muzeul de Arheologie , care se afla spre iesirea din oras, pt. care va dau coordonatele GPS: N 40,132793 E 26,410199 iar adresa este

100 Yil Cd 49,17020 Canakkale Merkez, Barbaros. Aici am inteles ca se poate vedea sculptura si ceramica de Troia, pocale, colectii de costume, diverse monezi, hainele militare ale marelui Mustafa Kemal Ataturk etc.

De la Canakkale in acea dimineata am plecat glont spre Assos si Pergam, alte 2 destinatii iar in seara aceea destul de tarziu am ajuns la Kusadasi.

Canakkale ramane in sufletul meu ca un oras deosebit in care ma voi reintoarce ori de cate ori voi avea ocazia. Multe nu as mai avea de spus acum. In suflet mi-au ramas doar amintirile iar daca prin aceste randuri am reusit sa va fac sa vedeti acest oras, m-as bucura. Daca totusi v-am starnit interesul macar putin pentru acest oras, atunci eu va doresc sa ajungeti acolo si sa aveti o vacanta minunata!

Webmaster, te rog ataseaza sus la rw. urmatorul videoclip, multumesc.

http://youtu.be/jDLEbDGPn4E

---

VIZUALIZĂRI: 6847 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI