Canakkale - un orasel incantator

TIPĂREȘTE

Dupa multele peripetii prin Bulgaria si Grecia si dupa un drum lung si istovitor de 16 ore, iata-ne ajunsi la Canakkale in seara zilei de 14 iunie 2011, unde aveam sa poposim pentru o noapte.

Prima intalnire cu orasul am avut-o inca de pe vapor, cand in fata noastra am zarit milioanele de luminite din oras care se vedeau tot mai mari, si mai mari, cu cat ne apropiam noi mai mult cu vaporul. Am coborat de pe vapor, ne-am cazat, apoi am iesit sa cautam un restaurant unde sa luam masa. Am avut astfel ocazia sa vedem si multe din terasele aliniate de-a lungul tarmului, caci intr-acolo am mers intai, am vrut sa fim mai aproape de mare. Dar ori nu am gasit loc unde am fi vrut noi sa stam, ori unde erau locuri era mult prea scump meniul, asa ca am ajuns in centru, am luat-o in dreapta in sus, am traversat pe cealalta parte pe langa un tun si asa am ajuns la un restaurant Cafeka, de care am mai amintit in rw anterior si la care am ajuns pur si simplu intamplator.

Ne-am simtit f. bine acolo, apoi am mers la hotel, am dormit iar a doua zi de dimineata ne-am trezit odihniti si hotarati sa vedem atat cat putem orasul. , inainte de plecarea noastra mai departe spre Kusadasi. Fiindca la hotelul ales de noi aveam cazare cu mic dejun inclus, am luat masa de dimineata apoi am pornit la plimbare prin oras, in jurul portului, binenteles.

Dimineata orasul era altfel, mult mai vioi, lume multa pe strazi, imi amintesc ca doream sa schimb euro in lire turcesti si cautam de zor un exchange. Era inainte de ora 9 asa ca nicio banca nu era inca deschisa si in jur nicaieri nu puteam rezolva problema. Am ajuns in port -o frumusete! ferryboat-urile erau pline de viata, cand unul se intorcea, altul pleca, era lume agitata peste tot, masini, claxoane, un politist se chinuia de zor sa dirijeze traficul, dar nu facea fata. Am vazut si cateva autocare cu turisti. Peste tot pe unde am colindat, a trebuit sa avem mare grija cum traversam, caci doresc sa remarc un lucru pe care l-am observat. Trebuie tu sa ai grija pe trecerea de pietoni cand traversezi, caci ei nu opresc, am vazut cu stupoare acest lucru, ori in masina ori pe motocicleta, ei nu opresc deloc, deci am avut mare atentie, mai ales la copilele mele.

Ce am observat eu acolo in port: erau niste chelneri care duceau pe un taler niste paharele mici din sticla, cred ca era ori bautura alcoolica, ori ceai, era un lichid portocaliu, nici pana azi nu stiu ce anume era, dar am vazut in mai multe locuri acesti chelneri, si prin Kusadasi, era un fel de catering, parerea mea. Daca era ceai, era totusi prea putin, caci paharelele acelea din sticla erau destul de mici.

In port, mergand intr-acolo, am zarit pe partea stanga o toneta mica galbena langa niste telefoane publice si am vazut lume la coada. M-am indreptat si eu acolo. Era un exchange si pot sa va spun incantata ca acolo am gasit cel mai bun curs: am schimbat 91 Euro pe 200 Lire Turcesti. Multumita, numaram lirele, era prima data in viata cand vedeam si aveam lire, va spun acum ca mi-am pregatit de acasa 3 portofele cu mine in poseta-unul pentru euro, unul pentru lire si in altul mai aveam cateva zeci de leva. Si asta nu pentru bancnote, caci era usor cu ele, problema grava era la monezi, caci se puteau usor amesteca, daca nu aveai grija.

Linistita ca rezolvasem problema, ne-am plimbat pe malul marii, cautand frumosul Cal din Canakkale si am mers destul de mult in partea stanga, cum mergi spre port, am vazut vapoare ancorate la mal, o superba nava militara, o priveam fermecata, priviti-o si voi, aveti acum ocazia, barcute de pescari, multi pestisori si marea, superba. Departe pe celalalt mal am zarit cetatea Kilitbahir, soldatul alb desenat pe deal cu uriasul drapel rosu in mana. Am trecut pe langa multe terase, fiind dimineata nu erau inca deschise dar in seara anterioara aici era multa lume, care statea si ori lua masa, ori povesteau, aici langa mare. Am ajuns undeva in capat unde bagai un banut si puteai privi prin binoclu cetatea in zare. Apoi am dat de un parc frumos in care era si un muzeu in aer liber, destul de mare, dupa cum am observat noi. Aici la intrare am intalnit o precupeata care avea o taraba cu de toate, am zarit printre altele si sosoni tricotati pentru copii, facuti de mana ei, cred. Nu am mai scapat de ea, decat greu, caci dorea cu insistenta sa cumparam ceva de la ea. Nu gasisem Calul cu pricina, chiar ma intrebam oare unde ar trebui sa fie, caci din ce citisem stiam ca e undeva pe malul marii, asa il vazusem eu in poze.

Fiindca nu aveam asa mult timp la dispozitie, am luat-o inapoi de la acel muzeu, dar nu tot pe malul marii ci pe o straduta paralela cu cea pe care am venit, care era f. ingusta si plina de frizerii. Atat de multe nu mai vazusem niciodata. La multe erau prosoape intinse afara la uscat, pe niste uscatoare special amenajate, asa incat de departe ne dadeam seama ca acolo este o alta frizerie. Magazinele la acea ora dimineata nu erau inca deschise, dar am admirat, noi femeile, destule lucruri in vitrina. Ne-am indreptat apoi incet spre piata unde Turnul cu Ceas veghea somptuos trecerea timpului. Era piata de langa hotelul nostru, Anzac. Multe flori am intalnit aici, cineva ingrijea trotuarul si piata si le stropea cu apa rece.

In fata hotelului Anzac era adunata destul de multa lume, probabil nou sositi, asa ca ne-am strecurat mai greu spre camere. Nu dupa multa vreme am predat cheile camerelor si am pornit mai departe cu masinile, eram iar in port, am luat-o in dreapta in sus pe bulevard. Cu regret ca nu am vazut si noi frumosul Cal din Canakkale, am mers mai departe, mentionez acum ca GPS-ul ne-a scos relativ usor din oras si nu l-am ocolit pe la aeroport cum vroiam la inceput ci l-am traversat pe din doua, nu sunt multe viraje, se merge mult drept, apoi undeva se face la stanga, se merge iar drept, nu a fost complicata deloc traversarea orasului, se urmareste si indicatorul de Izmir.

Dupa o sedere minunata de 7 nopti langa Kusadasi ne-am reintors in frumosul Canakkale, dar de data aceasta eram si mai grabiti, caci trebuia sa ajungem pe insula Thassos seara unde aveam cazare. Am coborat din nou spre port si acum am zarit, de-abia acum, Calul de la Canakkale.Acesta difera de Calul Troian, care este la Troia. Calul Troian de la Troia are deasupra pe el ca o casuta, initial nu ii distingeam, dar apoi ne-am dat seama de diferente. Deci Calul de la Canakkale era in partea dreapta cum mergi spre ferryboat, era intr-un parculet, l-am admirat din masina atat cat am putut. Sigur vom mai ajunge si la anul aici caci noua, dar cred ca si altora, ne-a placut f. f mult.

va urma

---

VIZUALIZĂRI: 3455 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI