De ce s-au intors nemtii in Bucovina

TIPĂREȘTE

A doua zi de cutreierat Bucovina, punem harta turistica si pe cea rutiera pe masa, dimineata la cafea si cautam o noua ruta, cu o zi in urma ne plimbaseram prin Vatra Dornei.

Bineinteles, doamnele din grupul nostru au stabilit traseul cu cele mai multe manastiri, judecand dupa numarul mare de cruciulite de pe liniuta aleasa pe harta noastra turistica. Asta e, ne-am conformat, nu poti veni in Bucovina si sa nu treci pe la dansele, si toar-sa Ministru Nuti zice...

In urmatoarele minute ieseam din Pojorata spre Sadova imbarcati in masini, treceam prin fata multor pensiuni si case mandre, urcam si coboram pe drumurile inconjurate de peisaje mirifice ale Nordului Moldovei.

Ajungem in Vatra Moldovitei, facem la stanga, apoi la dreapta prin sat si ajungem in parcarea din fata portii Manastirii Moldovita. Ne strecuram printre niste autocare si parcam si noi, mai spre capat.

Coboram, ajungem in fata portii, facem crucile de rigoare si intram. Inaintam uimiti pana in mijlocul curtii Manastirii, uimiti pentru ca, desi nu am iesit din tara, nu ne-a cerut nimeni nici un ban la intrare. Ei, uite ca ne-a ajutat deja Dumnezeu. Admiram turnul clopotnitei aflat chiar deasupra portii pe care am intrat, un turn de piatra veche infasurat acum intr-o mantie de iedera cu frunze verzi si rosiatice care-i dadeau un farmec aparte.

Deasemenea, incantatoare sunt si chiliile maicutelor, cu ferestrele impodobite cu cele mai frumoase, viguroase, colorate si sanatoase flori cum nici la gradinile botanice nu ti-e dat sa vezi. Nu stiu ce le fac maicutele florilor acestora, si aici vorbesc de maicutele de la toate manastirile din Nordul Moldovei, dar reusesc sa dea un farmec deosebit curtilor dintre zidurile acestora.

Facem cativa pasi prin curtea cu iarba inalta si de un verde ireal ce creste in jurul bisericii, aflam ca de constructia bisericii actuale si a turnurilor de aparare s-a ingrijit Petru Rares, al carui bust vegheaza si acum dintr-un colt al curtii manastirii si admiram trandafirii dispusi pe marginea aleilor din jurul bisericii.

In timp ce doamnele noastre (sotia mea si Georgiana) merg prin biserica pentru activitatile specifice enoriasului de rand, iar eu ma straduiesc sa descifrez cu Piri inscrierile in chilirica veche de pe mormantul unui Episcop ce s-a prapadit in anul cosmic 7114, din biserica se aud rasete urmate de niste apostrofari foarte vocale in limba germana. Mai sa fie...

Deodata, din biserica incepe sa curga in cete-cete o adevarata armata de veterani teutoni hlizindu-se tamp cu mainile la gura ca niste scolari la ora "aia" de anatomie. Dupa ei, o maicuta de la Moldovita, cu o voce foarte potrivita pentru a se face auzita de intreaga hoarda germanica, dar si pentru a-i tulbura odihna sarmanului Kir Gheorghe, parintele de sub piatra funerara de la intrarea in biserica. Incet-incet ne dam seama ca nu de dojana erau vorbele maicutei catre nemti, ci asa shprehanea ea pe limba lor mai bine. I-a grupat pe mosuletii aceia galagiosi care umblau de pe-acum dezlegati prin toata curtea manastirii si a inceput sa le tina o cuvantare cam stridenta, atat datorita limbii nu prea melodioase in care trebuia sa se exprime, cat si vocii pitigaiate din dotare. Si stateau septuagenarii si octogenarii nemtesti si gognau ochii pe unde le arata maicuta moldoveanca si le explica fiecare pictura in parte de pe peretii exteriori ai bisericii.

Aceasta intamplare m-a facut din nou sa imi creasca inima in mine ca sunt roman, din mai multe motive:

1. inca o data s-a dovedit ca mitul neamtului - model de civilizatie este fabricat de romani fara mandrie nationala, iar nemtii sunt si ei cel putin la fel de lipsiti de bun simt si de civilizatie atunci cand sunt in gasca, dar uite ca isi mai gasesc si nasul, intruchipat intr-o maicuta moldoveneasca cu tarie de caracter.

2. nemtii venisera in numar mare sa se holbeze la bisericile noastre, asta facand sa lase oarece euroi prin tara nostra, iar datorita faptului ca, probabil, isi facusera suma, maicutele de la Moldovita nu s-au mai ostenit sa ne ia si noua banii la intrare.

La iesirea din curtea manastirii am mai admirat si o fantana foarte frumos realizata si bine intretinuta, apoi am ajuns la poarta acesteia. Am ramas inmarmurit cand am vazut ce masuri de siguranta isi luau sarmanii moldoveni pentru a-si apara simbolurile culturii si spiritualitatii in vremurile pe cand locuitorii acestor locuri erau greu incercati de vizitele hoardelor de toate neamurile, iar acum ii poftim, ce-i drept pe ceva parale, sa vada ce nu au putut cuceri.

Bravo noua.

Afara am vazut din nou autocarele ce asteptau bosorogimea nemteasca sa ii mai plimbe porbabil pe la alte manastiri si am constatat din nou cu placere ca apartineau unui intreprinzator roman. Foarte bine, luati-le euroii!

Am lasat in urma foarte incantat Manastirea Moldovita, atat de farmecul micii manastiri si a bisericutei, cat si de faptul ca se reuseste in Romania, cu mijloacele si resursele noastre limitate, sa se atraga turisti straini.

---

VIZUALIZĂRI: 1889 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI