Pierduti in Ardeal

TIPĂREȘTE

Intr-o minunata si calda zi de toamna, am pornit eu, sotul meu si doi prieteni de-ai nostri spre Ranca, foarte increzatori ca vremea ne va fi favorabila. Cel putin asa se anunta.

Drumul Baia Mare – Cluj Napoca

Fac drumul asta de cand eram mica. De multe ori, inainte sa se deschida Gold Plaza in Baia Mare, mergeam deseori la film in Cluj, pentru ca la noi nu era cinematograf – adica era, dar filmele care rulau erau imposibil de vechi sau gen low-cost, de care nu a auzit nimeni niciodata.

De la Baia Mare la Dej, desi e drum european, starea lui se altereaza an de an, se peticeste primavara si mai trece o vreme, fara sa se schimbe semnificativ. Oricum, nu se poate zice ca e drum foarte rau. E bunicel. Se poate merge si cu 100 la ora, fara probleme, daca nu va temeti de radare, dar ziua. Pentru ca noaptea riscati sa nimeriti in gropi rasarite din senin. Noi am prins un radar odata in Glod si de atunci facem intr-o ora jumate cei 90 km pana la Dej. Mai avem ghinionul sa prindem coloana de TIR-uri pe Mesteacan si asta e... putem merge tare, dar mai tare nu putem merge - :).

Pentru ca prietenii nostri sunt din Cavnic, am mers mai intai spre Baia Sprie, Cavnic, iar apoi ne-am intors si am luat-o direct catre Tg Lapus si de aici spre Dej. Si drumul asta e bunicel, iar peisajele sunt foarte frumoase. Noi alegem varianta asta de drum in special cand pornim din Baia Sprie, ca sa scapam de aglomeratia orasului, iar distanta este aproximativ aceeasi.

De la Dej se schimba treaba... Drumul e nou, larg, mai lejer si cu doua centuri relativ nou construite: cea de la Gherla si cea de la Apahida, drumul este mult mai rapid decat inainte de deschiderea acestora. Daca inainte faceam cel putin o ora pana la Cluj, acum timpul nu depaseste 35-40 de minute.

In Cluj am ales sa ne oprim sa mancam pentru ca deja trecusera aproape 3 ore de cand eram pe drum si ne lovise foamea, tot povestind. Apoi am urcat Feleacul si am mers mai departe.

Cluj Napoca – Hateg – Petrosani – Ranca

Pana la Alba Iulia am ajuns usor, iar de aici, drumul pana la Sebes fiind in lucru, am fost nevoiti sa facem un mic ocol de vreo 20 km. Eram foarte nerabdatori sa ajungem asa ca ne-am cam agitat putin.

Am luat-o asadar spre Vintu de Jos si de aici, pe langa Sebes, am ajuns in Hateg. Am fi vrut sa ne oprim, dar am amanat pauza de masa pana in Petrosani. Daca pana aici n-am vazut nimic spectaculos, de aici au inceput peisajele care ne-au incantat privirea pana la sosirea in Ranca.

Petrosani-ul mi s-a parut un orasel saracut, la poale de munte, cu peisaje frumoase in jur, dar cu amprenta vremurilor trecute extrem de vizibila pe toate cladirile din zona. Candva, oamenii de aici o duceau bine. Apoi s-a stricat totul si oamenii au ramas in voia sortii, fara locuri de munca si cu multe greutati. Cred ca sunt putini cei care o duc intr-adevar bine in aceasta zona.

Defileul Jiului merita trecut, chiar daca se lucreaza la sosea si de multe ori am stat la semafoare si care 20 de minute. Dupa cum am spus la inceput, vremea a fost minunata si am avut parte de sute de culori de toamna care ne-au incantat privirea.

In Bumbesti Jiu, GPS-ul nostru ne-a jucat o farsa si in loc sa ne directioneze spre Novaci, am mers pana in apropiere de Tg Jiu si abia apoi am virat stanga. Aici am prins o portiune de drum foarte rau. Gropi peste tot. Abia am asteptat sa scapam de scuturat. Ajunsi in Novaci, ne-am suit pe Transalpina, despre care am scris un review (click aici) si am ajuns pentru prima data in viata noastra in Ranca. Ne-am cazat la Pensiunea Valea Mariei (click aici) si am petrecut cateva zile de neuitat (click aici si click aici). La intoarcere, din Novaci am mers direct catre Bumbesti Jiu.

Petrosani – Brad – Abrud – Baia de Aries – Cluj

In drumul nostru spre casa, am avut placerea ca dintr-o greseala, sau neatentie, s-o luam pe alt drum. Tot povestind si stiind ca drumul dintre Alba Iulia si Sebes e inchis, am decis sa ignoram GPS-ul si sa urmam indicatoarele galbene de ocolire. Si uite asa, am ajuns si in Deva, oras care mi-a lasat o impresie buna, iar de aici distanta catre casa in loc sa scada, crestea pe ecranul Gps-ului. Nu ne-am alarmat. Eram siguri ca o sa ajungem unde trebuie. Doar erau indicatoare...

Dupa o bucata buna de vreme, am virat pe un drum nu tocmai european si de aici, pana la Brad a fost extrem de aglomerat. Ne rugam doar sa mergem in directia buna pentru ca habar nu aveam unde suntem.

In apropiere de Abrud am fotografiat din zeci de unghiuri Muntele Vulcan, pe langa care am trecut si am ramas profund impresionati de activitatea intensa de ecologizare a zonei. Iar de aici... Ardealul... ca in povesti. Mi-a placut faptul ca in sate casele nu sunt ingramadite una langa alta ci sunt rasfirate si fiecare are curte generoasa, foarte curata de altfel.

-Ce zici, draga? Ne mutam aici? imi zice sotul meu, parca citindu-mi gandurile.

-Da, da, da. Vindem tot si ne mutam aici, a fost raspunsul meu fara ezitare.

Pacat insa ca lucrurile nu sunt atat de simple. Si pana la urma... si Maramuresul e unic. De ce sa-l parasim?

Dupa ce am urmat Ariesul si am vazut multe alte locuri minunate, am iesit in localitatea Mihai Viteazu. De aici, in incapatanarea noastra de a vedea Autostrada Transilvania, am mai facut un ocol si am ajuns in Cluj Napoca pe la intrarea dinspre Oradea, in Cartierul Manastur, de unde a trebuit sa traversam tot Clujul, pana la iesirea spre Baia Mare. Deloc placut, mai ales ca am ajuns dupa-amiaza si era destul de aglomerat.

Acasa, refacand traseul, ne-am dat seama ca am ocolit cel putin 80 de km. Dar ce mai conta? Nu ne-am plictisit deloc si macar am vazut locuri unde nu cred ca voi mai ajunge repede. Oricum... sfatul meu e sa fiti cu ochii in patru cand sunteti nevoiti sa urmati indicatoarele de ocolire. Cine stie pe unde ajungeti!

---

VIZUALIZĂRI: 2205 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI