O zi minunata!!!

TIPĂREȘTE

Acum doua saptamani dna educatoare intra in clasa si ne anunta ca vom merge in excursie insotiti de parinti, in Poiana Brasov. Fara sa ma uit ca sunt imbracat in haine foarte subtiri, ceea ce presupune ca afara a venit primavara, sar in sus de bucurie: uraaa, mergem la ski. Ce vina am eu daca numai pentru asta m-au dus parintii acolo? In rest mereu mi se spune ca nu avem de ce sa intram in traficul ala, pentru a vedea... ce? vin ff bucuros de la gradi si abia asteptam sa ii impartasesc mamei bucuria mea. Nici nu apuc sa dechid bine gura ca…: la Poiana Brasov?? Duminica?? Atata drum pana in poiana?? Cu intoarcere in traficul ala??

…mda, nu inteleg nimic… de ce nu se bucura?

Au trecut cu greu ultimele saptamani, si iata-ma sambata seara adormind cu gandul la mea aventura de a doua zi. Nici nu am dormit bine, ma tot uitam afara sa vad daca s-a luminat. Duminica dimineata la 7. 15 eram lipit de autocar asteptand cu nerabdare ca soferul sa ne invite inauntru si sa porneasca motorul. Ne asezam cuminti fiecare pe cate un scaun si gata…pornim la drum!!

Pana sa ne dezmeticim bine, dna ne anunta ca in cateva minute vom avea prima oprire: Muzeul Cinegetic Posada. Suntem contrariati, sa mai pierdem timpul si pe aici cand noi asteptam cu nerabdare sa urcam pe muntele care se vedea la orizont?? Ne conformam, ce sa facem, ne-am obisnuit ca cei mari sa nu tina cont de dorintele noastre. Intram intr-o frumoasa curte, parca eram in padure. Ne intalnim cu multe grupuri de copii care asteptau sa intre, asa ca avem timp la dispozitie de joaca. Dupa ceva timp ne asezam frumos doi cate doi si intram in muzeu: waw…este un muzeu de vanatoare!!! Super!!! O dna, cica se numeste ghid, incearca sa ne povesteasca ceva, dar ce treaba avem noi cu punctele fiecarui trofeu si anii in care a fost vanat?? Ne calcam in picioare sa ajungem cat mai aproape de imensa blana de urs de pe perete (n. r. : record mondial), de rasii impaiati sau de puii de urs impaiati si cocotati intr-un copacel. Multe am mai vazut acolo, inclusiv un costum de vanator: m-am uitat cu atentie la el sa vad daca tata este imbracat corespunzator cand pleaca cu prietenii la vanatoare.

Dupa un drum care nu stiu cand l-am parcurs, iata-ne ajunsi si la destinatia mult visata: Poiana Brasov. Minunat!!! Avem program de voie. Incepem sa alergam, sa ne tavalim in iarba verde spre disperarea mamelor care nu vor mai gasi solutie pentru a ne scoate hainele la lumina, cantam, jucam ratele si vanatorii, tara tara vrem ostasi, urcam pe munte, facem diverse fotografii: instantanee sau plictisitoare poze de grup, mancam fara sa ne fie foame…din aceleasi considerente: nimeni nu ne-a intrebat, ne-a chemat categoric la masa…

Cat am reusit sa vad prin jur mi-a placut cum arata statiunea acum: curata, inconjurata de brazi de un verde cum numai in desene animate am mai vazut, multe, muuuulte flori, care mai de care mai colorate, din care am facut buchetele si le-am oferit mamicilor si bunicelor, deh, sa le mai imbunam putin sa nu mai stea asa cu gura pe noi…, ce mai…ca in povesti. Dar iata ca ni se striga adunarea. Cuuuummm?? Asa repede?? Suntem anuntati ca vom avea alt traseu la intoarcere (n. r. : DN 1A). Frumos, vom vedea alte lucruri cu nasucurile lipite de geam. Dar repede ne dam seama ca nu asta era scopul noului traseu, adultii au hotarat asta pentru a ocoli aglomeratia. De ce sa ajungem mai repede?? Noi vrem sa nu se termine curand excursia…

Pentru a mia oara va spun ca nu ii inteleg pe cei mari, de ce se grabesc mereu: cand sunt intr-un loc, vor sa ajunga in altul…. Pentru noi drumul a fost unul extrem de scurt: noi baietii “ne-am ales” fiecare cate o masina in trafic si am tras o cursa pana la Bucuresti (sper ca ati jucat si voi cand erati mici si intelegeti ce povestesc…). Pana la urma nu au rezistat nici fetele la entuziasmul nostru si ni s-au alaturat.

Am rugat-o pe mama sa scrie impresiile mele pe acest site al vostru, al celor mari, pentru a va convinge sa le faceti o supriza copiilor in a merge si in locuri banale, unde ei se vor simti minunat, si nu numai in locuri sofisticate in care voi cautati hoteluri si restaurante f bune. Suntem asa usor de multumit…

Multumesc ca ati avut rabdare sa cititi si impresiile mele…daca le-ati citit…

Azi, de Ziua Internationala a Copilului, va saluta un pici de 7 ani!

---

VIZUALIZĂRI: 2412 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI