Sfârșit de săptămână în Poiana Brașov și prin împrejurimi

TIPĂREȘTE

În urmă cu aproximativ o lună am hotărât să petrecem câteva zile la Poiana Brașov, o destinație atât de cunoscută mai ales pentru posibilitățile de distracție pe care le oferă pe timpul iernii. Zis și făcut, am răscolit internetul căutând variante pentru cazare și informații despre obiectivele din zonă. Am aflat că stațiunea Poiana Brașov se află la o altitudine de 1020 metri, fiind amplasată la poalele vârfului montan Postăvarul (1799 metri). Există două posibilități de a ajunge în stațiune, ambele rutiere: fie prin Brașov pe DN 1E (aproximativ 8 kilometri), fie prin Râșnov pe același DN 1E (aproximativ 10 kilometri).

Cu temele făcute, vineri dimineața am pornit către destinație, alegând să traversăm munții către Brașov pe DN 1A, prin stațiunea Cheia. Am ajuns în Poiana Brașov în jurul orei 15.30 și ne-am cazat rapid la Pensiunea Casa Vlasin (vezi impresii). Pentru ca începuse o ploaie măruntă și insistentă, în mințile noastre se contura tot mai clar o întrebare: Ce putem face vara în Poiana Brașov, pe ploaie? Pentru a putea găsi răspunsul, ne-am îmbrăcat corespunzător și am ieșit la o plimbare sub umbrelă. Am admirat brazii pierduți sub ceața deasă și am găsit un panou informativ care ne anunța că, dintre instalațiile pe cablu, funcționa în această perioadă telecabina Kanzel.

Peste drum de hotelul Aurelius, situat lângă lacul Miorița din stațiune, am putut admira o frumoasă bisericuță în stil maramureșean. Ne-am apropiat pentru a putea fotografia mai bine acest obiectiv. Am găsit pe unul dintre pereții de la intrare câteva detalii referitoare la acest lăcaș de cult: construcția Mănăstirii ”Sfântul Ioan Botezătorul” a fost finalizată în decembrie 1999, iar în 24 iunie 2008 lăcașul de cult a fost sfințit de Înaltpreasfințitul Laurențiu Streza. Această mănăstire are două hramuri: primul, în 24 iunie, ”Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, iar al doilea, în 27 august, ”Cuviosul Pimen”.

La câțiva metri de intrarea în lăcașul de cult, la marginea aleii de acces, am observat o placă memorială ridicată în memoria lui Liviu Corneliu Babeș (1942 - 1989) . Am citit aici că persoana în memoria căreia a fost amplasată această placă a fost un om care a ales să se sacrifice pentru a atrage atenția lumii asupra faptului că România era un uriaș lagăr de concentrare pe timpul comuniștilor. Liviu Corneliu Babeș s-a autoincendiat aici, printre cei care schiau, în data de 2 martie 1989, lăsând în urma lui un afiș pe care notase: ”Opriți crimele, Brașov = Auschwitz”. Am parcurs în liniște informațiile prezentate aici, iar seara în cameră am găsit pe AFA un review excelent despre acest martir român: vezi impresii.

Deoarece noaptea se apropia iar ploaia nu se oprise, ne-am întors încet către pensiunea unde ne-am cazat. Am observat în zona centrală câteva magazine destul de bine aprovizionate. Pentru că piticul dorea o suplimentare la porția de dulciuri, am oprit să cumpărăm câteva lucruri și am reținut astfel niște prețuri care pot fi utile pentru cei care vizitează stațiunea: o pâine – 4,5 lei, ciocolată Rom – 2 lei batonul mic, o Eugenie – 1,2 lei, bere Ciuc Radler (doză 0,5 litri) – 4,5 lei, bere Golden Brau (doză 0,5 litri) – 3,5 lei, apă plată Dorna 0,5 litri – 3 lei sau Nestea 1,5 litri – 8 lei.

În zona parcării de la hotelul Alpin am trecut pe lângă o stație Taxi. Am oprit și am întrebat tariful pentru o cursă în Brașov: aproximativ 40 lei. Ziua s-a încheiat cu un duș fierbinte și cu un somn excelent, profitând de răcoarea muntelui care se simțea și în cameră.

Ziua de sâmbată a debutat încurajator. Soarele surâdea promițând o zi frumoasă... însă noi știam deja că vremea poate fi înșelătoare, așa că ne-am echipat rapid și ne-am stabilit obiectivele zilei: dimineață vom mai da o tură prin Poiană, apoi vom coborî în Brașov, iar după-amiază vom merge să vizităm Peștera Valea Cetății.

Seara precedentă văzusem niște biciclete duble de familie lângă restaurantul Capra Neagră. Pentru că piticul fusese foarte încântat de ele, acesta a fost primul obiectiv al zilei: plimbarea cu bicicleta prin Poiana Brașov. Am ajuns repede acolo și am închiriat o bicicletă pentru o jumătate de oră; tariful plătit – 25 de lei. Se puteau închiria și pentru o oră – 50 de lei. Pentru că juniorul a fost satisfăcut de plimbare, am putut pleca apoi către Brașov.

Am oprit pentru câteva minute pe drum pentru a face fotografii și pentru a imortaliza un obiectiv istoric pe care l-am observat din mașină: Turnul Alb, un important punct de fortificație în vechea cetate a Brașovului. Obiectivul impresionează prin masivitate și prin arhitectura sa: se pot observa zidurile înalte crenelate care veghează asupra orașului. Turnul a fost construit, după unele surse, în 1494, iar după alte surse, încă din 1460. De lângă acest turn am admirat zona veche a Brasovului și silueta impunătoare a Bisericii Negre, poate cea mai importantă atracție turistică a Brașovului.

Am ajuns în centrul vechi al Brașovului în jurul orei 11.30 și am găsit cu greu un loc de parcare în apropierea Colegiului Național Andrei Șaguna. Am observat în apropiere Poarta Schei, ridicată în anul 1828 sub forma unui arc de triumf. Poarta Schei are trei deschideri: una mare, centrală, pentru autovehicole și două mici, pentru pietoni. Am imortalizat obiectivul și ne-am îndreptat către un alt obiectiv din zonă, anunțat de un mic indicator: Poarta Ecaterinei. Această construcție datează din anul 1559 și a fost pentru o perioadă îndelungată singura legătură a Cetății Brașovului cu cartierul Schei. Poarta Ecaterinei este construită sub forma unui mic castel, având un turn central mai înalt și patru turnulețe de colț. Deasupra intrării încă se observă stema veche a orașului. După o nouă sesiune fotografică am pornit agale pe jos către Biserica Neagră și Piața Sfatului.

În câteva minute am ajuns la intrarea în Biserica Neagră din Brașov. Construcția nu are cum să nu te impresioneze. Zidurile exterioare par a se prăvăli asupra ta atunci când vânezi o poziție bună pentru a realiza o fotografie cât mai reușită. După ce am admirat obiectivul din exterior, am hotărât să intrăm, achitând o taxă de intrare de 8 lei/persoană; pentru copil nu am plătit nimic. Cu regret am văzut în mai multe locuri semnul că în interiorul bisericii fotografiatul este interzis. Așa că ne-am conformat, iar aparatul foto a rămas cuminte în buzunar. Am admirat orga uriașă (cel puțin așa ni s-a părut nouă), o colecție de covoare vechi, dar și coloanele interioare impresionante. Am căutat pe internet câteva date despre acest obiectiv pe care le voi aminti aici: Biserica Neagră este cel mai mare lăcaș de cult în stil gotic din sud-estul Europei, are 90 de metri lungime, iar turnul crucii are o înălțime de 65 de metri. Construcția bisericii a durat aproximativ 100 de ani, finalizându-se în jurul anului 1477. Denumirea inițială a bisericii a fost Biserica Sfânta Maria; a fost numită Biserica Neagră după incendiul devastator din anul 1689, cînd zidurile am fost innegrite de fum. În urma reparațiilor, interiorul bisericii a pierdut din stilul gotic, căpătând influențe baroce.

După ce am ieșit din Biserica Neagră ne-am îndreptat către Piața Sfatului. Am fotografiat fântâna arteziană iar cel mic a fost extrem de încântat de porumbeii prietenoși pe care i-a hrănit minute în șir. Pentru că prin zonă au trecut doi animatori costumați în Mickey și Minnie Mouse, juniorul a făcut alături de prietenii săi o fotografie la minut – 10 lei. Am admirat pe rând clădirile vechi din jurul pieței, apoi am vizitat Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” din Piața Sfatului, considerată monument istoric. Acest lăcaș de cult ortodox a fost construit după planurile arhitectului Gustav Bruss care a folosit modelul Bisericii grecești ortodoxe din Viena. Piatra de temelie a fost pusă în anul 1895, iar sfințirea lăcașului de cult a fost efectuată în ziua de Rusalii a anului 1899.

Deoarece ceasul indica ora 14.00 am hotărât să urcăm înapoi în Poiana Brașov, unde am servit prânzul la Restaurantul Capra Neagră. Mâncarea a fost bună, iar prețurile comparabile cu alte locații din zone turistice: ciorba de burtă – 14 lei, supa de găină cu tăiței – 13 lei, un mix-grill din care am mâncat toți (pui, porc, cârnați, mici, cartofi tărănești) – 37,50 lei, o porție de clătite cu ciocolată – 11 lei și o sticlă de bere Ciuc – 7 lei (am păstrat bonul pentru a-mi aminti prețurile).

Am plecat în cameră obosiți, propunându-ne să ne odihnim puțin, apoi să mergem și să vizităm Peștera Valea Cetății, situată la aproximativ 7 kilometri din Poiana Brașov către Râșnov. În jurul orei 17.00 ne-am trezit și am văzut că afară vremea s-a schimbat din nou – ploaia începuse parcă mai hotărâtă ca în ziua precedentă. Deoarece copilul încă dormea, am hotărât să amânăm vizita la Peștera Valea Cetății (situată la aproximativ 8 kilometri, pe direcția de mers Poiana Brașov – Râșnov). Seara ne-am plimbat puțin prin Poiană, profitând de o scurtă perioadă în care ploaia s-a oprit.

Ziua de duminică s-a anunțat frumoasă încă de dimineață, astfel că am servit rapid micul dejun și am plecat către ultimul nostru obiectiv aici: urcarea pe munte cu telecabina Kanzel. Am trecut pe lângă restaurantul Șura Dacilor și ne-am oprit în parcarea din apropiere. Aici este amenajată o zonă comercială de unde se pot achiziționa suveniruri. Am cumpărat un magnet pentru frigider – 5 lei și un arici fosforescent – 10 lei (piticul s-a îndrăgostit de el imediat ce l-a văzut, așa că nu am avut ce negocia!). Am continuat urcușul către telecabină, trecând pe lângă mai multe locații de cazare, printre care Casa Vinga sau Hotelul Escalade.

Am ajuns lângă stația de plecare a telecabinei și am văzut programul: de luni până vineri – între orele 09.00 – 16.20, iar sâmbătă și duminică 09.00 – 17.00. Tarife telecabină: bilet urcare și coborâre pentru adulți – 35 lei, iar copiii între 6 și 12 ani plătesc 17 lei. Doar pentru urcare sau coborâre, o persoană adultă plătește 20 de lei, iar un copil între 6 și 12 ani plătește 10 lei. Noi am achitat 70 de lei și ne-am îndreptat către zona de îmbarcare. Am așteptat aici aproximativ 15 minute până a venit telecabina și am citit diverse informații despre traseul parcurs de această telecabină: lungimea traseului este de 2449 metri, stația inferioară se află la altitudinea de 1040 metri, iar cea superioară la altitudinea de 1733 metri, rezultând astfel o diferență de nivel de 693 de metri.

În sfârșit, telecabina a venit și noi am urcat bucuroși alături de alți câțiva turiști (loc berechet, astfel că am putut face multe fotografii în timpul deplasării). Am ajuns sus în câteva minute și am resimțit imediat diferența de nivel prin diferența de temperatură existentă. Dacă jos în stațiune am mers lejer în mânecă scurtă, aici am apelat imediat la treningurile din rucsac. Vremea a fost frumoasă și pe munte, așa că am admirat în voie zona până departe în zare: de sus se vede Poiana Brașov, dar se zăresc și anumite părți din orașul Brașov. Pe partea cealaltă a muntelui am putut vedea o parte din Valea Prahovei, până la Predeal. A fost foarte frumos, mai ales că norii erau rari, așa că priveliștea ne-a încântat. Am găsit în apropierea stației de telecabină câteva indicatoare pentru trasee turistice (mai lungi sau mai scurte, după posibilitățile fizice și echiparea fiecăruia): spre cabana Postăvarul (30 de minute), spre Timișul de Jos (3 ore) sau spre vârful Postăvarul. Noi am ales cel mai scurt traseu: 200 de metri până pe vârful Postăvarul (1799 metri). Am ajuns repede la baza vârfului Postăvarul, însă urcușul era destul de dificil pentru cel mic, așa că am cucerit singur reduta! Am fotografiat de sus împrejurimile, simțindu-mă pentru câteva clipe urcat pe acoperișul lumii! În sfârșit, e o experiență pe care o recomand. După ce am coborât, nu am mai zăbovit mult și am revenit la stația telecabinei, întrucât începuse să bată un vânt destul de rece...

Am găsit la stația de pe munte a telecabinei un bar destul de drăguț, însă nu am avut timp să intrăm, deoarece tocmai venea telecabina. La coborâre am fost mai multe persoane decât la urcare, așa că ne-am mulțumit cu fotografiile făcute anterior.

Am ajuns la pensiune în jurul orei 11.45, am împachetat rapid, ne-am luat ”Bun rămas!” de la gazdele noastre și am plecat către alte zări. Bineînțeles că pe drumul de întoarcere ne-am propus să revenim în Poiana Brașov și să vizităm și alte obiective din zonă: Peștera Valea Cetății (restanța din acest sejur), Cetatea Râșnov sau, puțin mai departe, Castelul Bran.

Una peste alta, chiar dacă ploaia ne-a mai șicanat, a fost un sejur plăcut și sper că fotografiile atașate vor reuși să evidențieze acest lucru. Închei prezentul review cu recomandarea că Poiana Brașov este o stațiune frumoasă, ce merită vizitată indiferent de anotimp.

---

VIZUALIZĂRI: 5790 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI