Cascada Valul Miresii sau Cascada Rachitele

TIPĂREȘTE

Azi am facut o excursie intr-un loc minunat, unde nu am mai fost de aproape 2 ani. Am mai trecut prin zona, dar tot timpul spre alte destinatii.

Cascada Valul Miresii se afla la 5 km de centrul localitatii Rachitele. Drumul pana in Rachitele este asfaltat, doar acesti 5 km sunt putin mai rai, dar se poate merge pana la cascada cu orice masina sau pe jos, de ce nu? Doar de la Cascada in sus este mai rau si necesita o masina adecvata.

Din centru, facem dreapta, trecem de casele insiruite pe malul raului, urmeaza un drum prin padure, iar dupa vreo 3 km ajungem in Poiana Stanciului, unde s-au construit cateva pensiuni si cabane, care ofera locuri de cazare. Aproape fiecare si-a construit pod, peste apa, iar unele au amenajat loc foarte frumos de relaxare langa rau, cu banci, leagane, etc.

Apoi vedem un indicator, la o rascruce de drumuri, pe care scria ca mai avem 2 km pana la cascada. Ii parcurgem si pe acestia si in final iata-ne ajunsi in curba unde este amplasata cascada, cu portita, panouri informative si loc de luat masa. Desi, am plecat cu ploaie din Cluj, acolo era deja senin si iesise soarele.

Am parcat si noi masina langa cele cateva care mai erau si am mers sa vedem inca o data frumusetea acestei minunate cascade.

Apa acestei cascade, deosebit de frumoase, are o cadere de peste 30 de metri si in 2 trepte, luand forma unui voal de mireasa.

Pe cat este de frumoasa, pe atat este de periculoasa. Daca mergeti, nu va aventurati in explorarea ei, ma refer la urcat pe stanci pe langa cascada sau vizitarea ei pe deasupra, de pe marginea drumului. E mare pericol.

Anul trecut, de Pasti, curios, de fapt ca toata lumea, recunosc ca si eu am facut o data ca el, a coborat de pe marginea drumului sa faca poze si a cazut. Nu l-au putut scoate salvamontistii de acolo, doar mort. O vreme, am inteles, cat a reusit sa stea la suprafata, forta apei e foarte mare, era viu, dar pana la urma a decedat. Informatii gasiti pe alte seit-uri. Acel baiat avea doar 20 ani. Foarte trist.

Numele cascadei, spune legenda, vine de la un caz asemanator cu a acestui baiat. O mireasa ar fi murit, din cauza ca a cazut, iar voalul i-ar fi ramas agatat pe stanci, iar lacrimile nuntasilor ar fi format cascada Valul Miresii.

In timp ce faceam poze din locul unde nu e nici un pericol, noi fiind in fata cascadei, am observat ca totusi s-au luat putine masuri, dupa cele intamplate. Au legat de copaci doar o banda, care inconjoara zona periculoasa de langa si deasupra cascadei.

E o placere, vara sa stai la racoare in fata acestei cascade, vaporii ajungeau pana la noi, doar ca acum nu era foarte cald si nu ne-a incantat ideea de a fi uzi.

O admiram, o filmam putin si ne hotaram sa facem o plimbare, cu masina, spre Pietrele Albe, care se afla la cativa kilometri, nu inainte de a opri putin si deasupra cascadei.

Aici, pe locul de unde a alunecat acest baiat, s-a pus o cruce pe care scrie numele si data, 19 04 2009. Totul e inconjurat de banda, dar foarte frumos se putea face o balustrada sau chiar o platforma suspendata, ceea ce nu e posibil la noi in tara. Asa nu se intampla lucrul acela groaznic. Acum multi vor spune ca asa i-a trebuit. Nu e chiar asa, parerea mea. De sus se vede foarte frumos si, si acum multi turisti se aplecau pt a face poze, iar o doamna vazandu-ma ca ma aplec si eu putin, mi-a spus ca nu am voie, fiindca anul trecut... la care am intrerupt-o si i-am zis ca stiu...

Pornim iarasi la drum, drum printre paduri de brazi, alaturi de apa zgomotoasa si dupa cativa kilometri ajungem in punctul de unde se vad Pietrele Albe, niste stanci albe foarte frumoase, in care sunt multe pesteri si care in contrast cu verdele brazilor creeaza un peisaj deosebit. Nu ne oprim, lasam asta la intoarcere si continuam drumul care deja incepe a fi un adevarat off-road. Paraie care curg pe drum, stanci, lemne, drum ingust, toate acestea se pot trece doar cu o masina 4x4. Mie mi-a placut acest peisaj salbatic, dar dupa cativa kilometri ne-am intors si ne-am plimbat putin pe jos.

Printre brazi, la un moment dat, am vazut o gaura mare in stanca, ca un portal. Am coborat si am vazut ce era acolo. Era un Ponor, adica e un rau care intra intr-o pestera, iar dupa ce strabate interiorul ei, in momentul cand iese la suprafata, se numeste Izbuc. Aceasta bineanteles ca e nevizitabila, era inundata cu apa. Sau poate e accesibila doar speologilor. Mi-am adus aminte de Cetatile Ponorului, unde am intalnit asa ceva. E foarte frumos.

Mi-am cules si cateva pietre albe ca si marmura, in completare la cele din curte, iar apoi am urcat la un punct de belvedere asupra Pietrelor Albe, pe o carare fina ca un drum asfaltat, carare naturala pe stanci, erau perfect drepte. Ajunsi sus, in fata erau Pietrele Albe, iar in stanga, cred, desi ma indoiesc, un izbuc. O pestera, cu o intrare mica, nici nu ne-am dat seama ca acolo ar fi o pestera, in fata ei o stanca, care are marimea aproximativ ca si intrarea, parca ar fi o usa, din care curgea un raulet, iar mai in aval se intersecta cu un altul ce venea din alta parte, acestea formand cascada Valul Miresii, mai in aval. V-am zapacit putin de cap? Aceasta pestera este inundata de apa, toata este un lac frumos.

Dupa ce am mai admirat putin peisajele, ne-am indreptat spre masina, deja se facuse mai rece si am pornit spre casa linistiti dupa ce ne-am incarcat bateriile pentru o noua saptamana care incepe.

Mare grija. La un moment dat, am intalnit un indicator in care eram avertizati de prezenta viperelor si asta scris doar in engleza. Acest indicator e amplasat pe un copac in zona unde este Refugiul Salvamont.

Daca cumva va hotarati sa vizitati Muntii Apuseni, va sugerez sa includeti in traseu si aceasta cascada si zona frumoasa din Ardeal.

Apropo, cred ca si Boc a fost la Rachitele, deoarece pe drum am intalnit cateva echipaje de politie, la intersectia cu drumul care duce spre Belis.

---

VIZUALIZĂRI: 8659 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI