Gradina Botanica din Jibou

TIPĂREȘTE

1. Scurta bibliografie a fondatorului

Se cunoaste foarte putin despre Gradina Botanica din Jibou si doresc sa incep printr-o scurta prezentare bibliografica a lui Vasile Fati, urmand sa revin cu impresii si poze facute la fata locului.

Fondatorul acesteia, omul care ii poarta numele, este cunoscut in zona ca fiind "omul care a asezat Jiboul pe harta lumii". S-a nascut in 1932 in localitatea Salajeni, Judetul Salaj, fiind fiul unui croitor si al unei casnice - om simplu. Pasiunea pentru stiintele naturii a manifestat-o de mic copil si a facut totul pentru cultivarea ei. Scoala primara a urmat-o in satul natal (1939-1941), iar gimnaziul si primele doua clase de liceu la Zalau, continuandu-si apoi studiile liceale la Simleu Silvaniei, unde, in 1952, a absolvit Scoala Medie Tehnica de Comert, iar in 1958 a absolvit Facultatea de Stiinte Naturale - curs f. f.

Din 1968 a detinut functia de director al Gradinii Botanice pe care chiar el a infiintat-o, cu o intrerupere de sase luni, imediat dupa revolutia din 1989.

Apogeul carierei sale profesionale este maretul si indraznetul proiect de organizare a Gradinii Botanice din Jibou, impreuna cu muzeul botanic, laboratoarele de cercetari biologice, acvariul din cadrul gradinii si noile gradini japoneze.

Profesorul a plecat la cele vesnice in 2007, cu sufletul neimpacat, apasat de teama ca ceea ce a construit el o viata s-ar putea distruge si narui in urma unor nedrepte retrocedari.

Dupa moartea sa, totusi, la Centrul de Cercetari Biologice din Jibou, respectiv Gradina Botanica si Muzeul de Stiintele Naturii s-au facut, de-a lungul anilor, investitii uriase de bani, munca si suflet. Datorita acestei institutii, Jiboul este acum un punct important pe harta lumii, iar acest loc nu trebuie sub nici o forma ocolit. Iar proiectele lui Vasile Fati, inca nefinalizate, sunt totusi incet incet puse in aplicare.

Acum doi ani, am fost indrumata de cativa prieteni care vizitasera si ei Gradina Botanica, sa merg si eu chiar daca ne desparteau 70km de Jibou, iar drumul de la Baia Mare nu era deloc bun. Intr-o duminica, tot in luna aprilie, impreuna cu sotul meu si inca doi prieteni am pornit spre locatia mult laudata, mai mult din dorinta de a umple timpul liber.

La intrare, o doamna foarte draguta ne-a inmanat biletele de intrare - atunci 3 lei / persoana, iar daca aveai si aparat foto, sau camera de filmat, trebuia achitata o taxa suplimentara de 10 lei. Am platit taxa, pentru ca nu doream sa stau cu aparatul pitit prin buzunare. Oricum aveam de gand sa facem poze. Anul acesta, taxa de intrare pentru adulti este de 5 lei si nu se mai percepe nimic suplimentar pentru tehnologia din dotare:).

Aleile de la intrare si pana la celebrele sere in forme sferice erau nou pavate, semn ca se faceau investitii. La o prima vedere, totul parea ingrijit. Platoul din fata sferelor si de-o parte si de alta a tuturor aleilor erau incredibil de multe flori: narcise, paselute si foarte foarte multe specii de lalele. Nu credeam ca exista lalea in atatea variante de forme si culori. Majoritatea au denumirea genului cu tenta olandeza, dovada a provenientei acestora. Am sa incarc cateva poze cu speciile care mi s-au parut cele mai interesante... desi nu stiu de unde sa aleg... sunt multe si toate frumoase.

La prima vizita, cea mai mare parte a timpului am petrecut-o aici, pe bancute si facand cat mai multe poze posibil. Nu aveam de unde sa stiu ca urma sa vedem si alte lucruri frumoase. Credeam ca acela era punctul principal de atractie al gradinii. Era doar inceputul...

Holul de la intrare te avertizeaza despre conditiile climatice cu totul diferite din interiorul sferelor de sticla. Desi erau 27 grade, umezeala mult prea ridicata iti creaza o usoara senzatie de disconfort, indiferent de imbracamintea purtata. Exista mai multe zone: zona plantelor mediteraneene, zona orhideelor, zona tropicala si zona cactusilor, care este cea mai uscata. Pozele pot sa va spuna mai multe despre cateva din speciile intalnite acolo.

Dupa ce am vizitat pe rand, fiecare zona, am intrat in zona acvariilor.Prima data nici nu am stiut de existenta lor pana in momentul cand am intrat. Eu si sotul meu avem acvariu acasa si va dati seama ce incantare a fost cand ne-am trezit cu bazinele acelea de 4000 de litri pline de pesti imensi, cum numai in filme vezi. Chiar am intrat in vorba cu ingrijitorul de acolo si l-am intrebat de unde au asemenea exemplare - a fost prima data cand am vazut un Plecostomus de aproape 30cm lungime, sau Pirana langa pui de Guppy, fara sa le faca nimic. Mi-a spus ca majoritatea reprezinta donatii, iar ingrijirea si intretinerea se face prin munca voluntara a cunoscatorilor. Am fost si mai impresionata! Si cum Pirana nu mananca puii de Guppy. Domnul, foarte amabil ne-a explicat ca odata hraniti cu hrana "moarta", nu mai au nici un interes sa vaneze si pur si simplu convietuiesc impreuna.

Cel mai spectaculos pentru noi a fost totusi acvariul marin. Poate din cauza ca este un fel de target foarte greu de atins pentru noi, oricat de mult ne-am dori unul. Este greu sa intretii un asemenea acvariu odata instalat. Acum 2 ani nici ei nu-l aveau.

Dupa o alta sesiune prelungita de poze si exclamatii gen "uaaaaa... ce fain!!!", am iesit si am pornit mai departe.

Cu 2 ani in urma, gradina japoneza era inca in faza de proiect. Era un an de la moartea fondatorului Gradinii Botanice si abia se incepusera lucrarile de amenajare. Acum insa, cand am vazut cate s-au schimbat mi-am dat seama ca s-a pus mult suflet pentru realizarea proiectului. Pentru ca e imposibil, din 5 lei/persoana, intr-un oras atat de putin cunoascut cum e Jiboul sa finalizezi o astfel de investitie. Felicitarile mele responsabililor!

Dupa ce iesi din sere, ai impresia ca asta a fost tot. Apoi, daca te uiti cu atentie catre ceilalti vizitatori, vei observa ca majoritatea se indreapta undeva in spatele cladirilor. Pornim si noi si dupa o alee ingrijita si curata, apare gradina japoneza foarte frumos amenajata, chiar daca este aprilie si probabil majoritatea speciilor specifice nu au aparut inca.

Undeva in stanga se parea ca se amenajeaza o terasa - si foarte bine fac pentru ca de cand am intrat ni se facuse sete si tare bine ne-ar fi prins o pauza si ceva de baut. Ne-am oprit totusi intr-un foisor pe bancute si am uitat de noi povestind pana ne-am dat seama ca zabovisem destul. Am avut noroc si cu vremea frumoasa.

Am pornit incet "la deal" spre Parcul Caprioarelor. Prietenii nostri erau foarte neincrezatori ca au sa vada caprioare. S-au inselat. Au vazut si caprioarele si mistretii care sunt in zona cea mai indepartata a gradinii.

Pentru cei care nu au mai fost nu pot sa le zic decat ca numai vazand cu ochii lor Gradina Botanica din Jibou, au sa inteleaga frumusetea acelui loc. Si odata facuta prima vizita, garantez ca vor urma si altele!

---

VIZUALIZĂRI: 5514 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI