Ljubljana cea plină de farmec

TIPĂREȘTE

În Ljubljana știam exact ce vrem să vedem în timpul scurt pe care îl aveam la dispoziție. Mai mult decât atât, atunci când ne-am cazat am primit și o hartă foarte detaliată a orașului și ne-am încercuit pe ea obiectivele și ne-am creionat chiar și traseul.

Cu o zi înainte ne plimbasem prin Sirmione la o temperatură de 25 grade și ne bucuram că s-a îndreptat vremea. Dar la Ljubljana parcă am ajuns într-o dimensiune paralelă. Era duminica Paștelui ortodox, deci era sfârșitul lui aprilie, iar capitala Sloveniei ne-a întâmpinat cu o temperatură maximă de 9 grade și o ploaie care ne-a însoțit aproape toată ziua. Astfel că obiectivele văzute au fost mult mai puține decât am preconizat.

Am plecat abia pe la ora 17 să descoperim orașul. Fiind sărbătoarea de Paște am știut că multe locații vor fi închise, așa că am ales să ne plimbăm prin oraș și să ne bucurăm de priveliște.

Am pornit din Levstikov Trg pentru că eram cazați acolo. Am admirat Biserica Sf. Jacob care se află în această piață și monumentele de aici. Am ales ca mai departe să mergem în amonte pe malul râului Ljubljanica pentru a vedea neapărat cele trei poduri emblematice ale acestei capitale: Podul Triplu (Tromostovje), Podul Măcelarilor (Mesarski most) și Podul Dragonilor (Zmajski most). Înainte de a ajunge la Podul Triplu am hotărât să trecem râul pentru a ne îndrepta spre o clădire pe care vroiam neapărat să o vedem, Clădirea Parlamentului, și să venim înapoi spre râu pentru a vedea podurile. Am trecut peste un pod micuț și am ajuns în Piața Nouă (Novi Trg). Aceasta este una dintre cele mai vechi trei piețe ale orașului, alături de Piața Veche și Piața Orașului. Aici am admirat statuia bancherului sloven, Ivan Hribar, fântâna din scoici baroce, clădirea Bibliotecii Naționale și alte clădiri frumoase și impunătoare care mărginesc această piață.

Am înaintat prin piață și la a doua intersecție am luat-o spre dreapta. Imediat am întâlnit pe partea dreaptă o clădire cu o fațadă împodobită cu chipuri ale compozitorilor sloveni, iar în fața acesteia se află o alee cu busturi ale acelor compozitori. După câțiva pași am ajuns în Piața Congresului (Kongresni Trg) și aici chiar am admirat cele mai frumoase și impunătoare clădiri din Ljubljana. Plus că am avut și o priveliște superbă spre castel, care se află pe deal și poate fi văzut foarte bine de aici de jos. Cea mai impresionantă ni s-a părut clădirea Universității. Am dat o raită prin piață pentru că sunt multe lucruri interesante de văzut aici și ne-am continuat plimbarea spre Parlament. Am trecut pe sub stradă printr-un pasaj și aici am descoperit vestigii ale vechiului oraș care sunt izolate cu sticlă și sunt lăsate aici pentru a fi admirate de trecători.

Ne-am trezit imediat în fața Parlamentului Sloven. Clădirea în sine nu îți spune mare lucru, dar basoreliefurile care înconjoară ușile de la intrare te fac să poposești destul de mult în fața lor pentru a le desluși. Vis-a-vis de Parlament se află Piața Republicii (Republike Trg). Și aici sunt niște monumente interesante iar în capătul pieței tronează ca niște coloși două clădiri înalte. Pe una dintre ele se află un afișaj care ne amintea că afară nu sunt mai mult de 9 grade. Din fericire ploaia încă nu apăruse.

În zona asta sunt foarte multe alte obiective interesante pe care vroiam să le vedem, cum ar fi Opera, Muzeul Național, Muzeul de Artă Modernă, Galeriile Naționale și un loc mirific al acestui oraș Parcul Tivoli. Din păcate frigul începea să ne pătrundă pe sub haine și am hotărât să ne întoarcem spre râu pentru a nu rata cele trei poduri. Ploaia ne-a simțit că suntem slăbiți și a început să ne biciuiască și ea.

Am ajuns la râu și mergând paralel cu acesta ba pe o parte ba pe cealaltă, am admirat cele trei poduri celebre ale Ljubljanei. Toate sunt interesante în felul lor, dar pe mine m-a impresionat Podul Măcelarilor. Are o poveste și o prezentare unică și spectaculoasă. În plus a fost ales și de către îndrăgostiții din lumea întreagă care trec pe aici, ca loc al legării jurămintelor de iubire și astfel toate firele balustradei sunt înțesate cu lacăte și mai nou chiar cu dispozitive de legat bicicleta. Poate că acolo unde dragostea e mai mare nu ajunge un lacăt să o lege. Un singur lucru nu mi-a plăcut aici. Faptul că au fost prinse lacăte și de operele de artă care împodobesc podul. Poate că sunt ele mai grotești, pentru că reprezintă cranii de animale, dar totuși ar trebui luate lacătele alea de acolo pentru că strică mult aspectul.

Plimbându-ne pe malul râului am întâlnit o alele pietonală îngustă care avea pe mijloc un fel de pârâu pe care curgeau mici fețe din bronz iar la capătul acestuia am găsit un piedestal pe care se află o mână ciudată. Atunci nu am înțeles mai nimic din ceea ce vedeam, dar acasă am căutat pe net și am aflat următoarele: „Ključavničarska ulica, sau „Strada Lăcătușilor”, este o alee îngustă în orașul vechi medieval din capitala slovenă. Începutul străzii este marcat cu o imagine a unei chei, folosită istoric pentru a nota numele străzii pentru cele care nu au putut citi. Prin mijlocul străzii pietruite este o bâlbâială care pare să curgă cu sute de fețe ciudate. Fețele din bronz fără limbi sunt extrem de expresive, aproape teatrale. Unii sunt fericiți, alții plângând, alții aproape distorsionați grotesc. Există 700 dintre aceste fețe de bronz care trec prin centrul aleii, culminând cu o fântână de băut și alte două sculpturi ciudate, și anume o mână de bronz și un schelet prins într-o cușcă. Această scenă suprarealistă este opera renumitului sculptor sloven, Jakov Brdar, ale cărui figuri bizare de bronz pot fi găsite în întreaga Ljubljana. Adesea, opera sa este inspirată din mitologia greacă, cum este cazul sculpturilor de pe Podul Măcelarilor din centrul orașului. Chipurile străzii Locksmith au fost însă inspirate de o piesă a poetului Rainer Maria Rilke. Începe: „Să cred, de exemplu, că nu am fost niciodată conștientă de câte fețe există. Există cantități de ființe umane, dar există multe alte fețe, pentru fiecare persoană are mai multe. ”

Ploaia nu a contenit, așa că am intrat la un restaurant ca să ne ostoim foamea și să ne mai încălzim și apoi am mers până la locul de unde se urcă la castel cu telefericul, am studiat prețurile și am lăsat vizitarea castelului pe altă dată pentru că acum era închis și chiar era prea frig pentru a mai prelungii vizita în oraș. De aici am plecat spre cazare și am admirat pe drum Clădirea Administrației Locale, Catedrala din Ljubljana care are o poartă interesantă, restaurantele de aici, am vrut chiar să intrăm într-un restaurant renumit pentru comercializarea prăjiturii emblematice a Sloveniei, gibanica, dar nu ne-au primit fără rezervare și încet-încet am ajuns din nou în Levstikov Trg, locul de unde am pornit în acest mini circuit al interesantei capitale slovene.

Din cauza frigului și a ploii am ratat o vizită la castel și la obiectivele pe care le-am enumerat din apropierea Parlamentului dar și vizita pe care vroiam să o facem la Metelkova mesto, pentru a admira clădirile desenate de aici.

De multe ori spunem că trebuie să mai venim în anumite locuri pentru că peste tot mai rămâne câte ceva interesant de văzut, dar aici suntem hotărâți să ajungem neapărat chiar anul viitor pentru că lucrurile care au rămas de văzut sunt mult mai interesante decât ce am apucat să vedem.

Călătorii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 4029 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI