Ljubljana model de arhitectura pentru alte capitale

TIPĂREȘTE

In ultimii ani, am auzit si citit despre una din cele mai frumoase pesteri din Europa, pestera Postojna si despre unul din cele mai frumoase si deosebite castele, Castelul Predjama care se afla in Slovenia si ma tot gandeam cum sa fac sa le vizitez si eu. Asa ca atunci cand am vazut pestera in programul unei excursii, a fost un motiv in plus sa pornesc la drum. Cu castelul urma sa vad la fata locului daca am noroc, el nefiind in programul excursiei, dar fiind la doar 10 km. de pestera, urma sa imi testez puterea de convingere in fata celorlati turisti si in fata echipajului.

Si daca tot am ajuns in Slovenia, am constatat cu incantare cat este de frumoasa tarisoara asta, despre care noi, inca nu stim prea multe si nu prea se inscrie in destinstiile noastre de vacanta preferate.

Slovenia este una dintre cele mai mici tari din lume, situata in centrul Europei, si pana nu demult a facut parte din fosta Iugoslavie. Ca suprafata este cam cat Dobrgea noastra si este o placere sa o traversezi datorita soseleor impecabile.

Spre deosebire de Dobrogea, Slovenia este mult mai verde, la fel de verde ca Austria. In Nord are munti impaduriti, (jumatate din teritoriul tarii), ceea ce a permis dezvoltarea a trei statiuni montane cu tot atatea centre de schi. La Sud-Vest are iesire la Marea Adriatica si cele trei orase de acolo, au un dragut aer medieval, iar o mica parte a tarii intra in Campia Panonica. Deci are cam de toate. Chiar ma gandeam ca este un fel de Romanie in miniatura. Toata populatia tarii este cam cat a Bucurestiului.

Din punct de vedere istoric, rar i-a fost dat acestei tari sa fie independenta. A facut parte pe rand din: Imperiul Roman, din Sfantul Imperiu Roman si a fost anexata apoi pe rand Italiei, Germaniei si Ungariei. Dupa caderea lui Napoleon, a facut parte din Imperiul Habsburgic; dupa aceea a fost stat cofondator al Iugoslaviei. Din 1991 este stat independent cu capitala la Liubliana si este primul stat ex-comunist ce face parte din UE. Asadar au si ei tot cam 22 de ani de cand au scapat de comunism... dar sunt departe de noi.

Aceste notiuni de baza, despre Slovenia, le-am aflat de cand am pus piciorul (pardon...rotile autocarului) in tara. In plus am aflat ca pe langa turism Slovenia ”face bani frumosi” din jocurile de noroc. Are cel mai mare numar de cazionouri la mia de locuitori din intreaga Europa. Cel mai mare, este Cazinoul Perla este in orasul Nova Gorica la granita de Vest.

Anul acesta Maribor, al doilea oras ca marime din tara, este capitala culturala Europeana. Al doilea... asta insemnand putin peste o suta de mii de locuitori.

Traversand tara si dandu-mi seama la fata locului cat este de mica imi spuneam in gand; aici poti sa faci dimineata la inviorare o baie in mare (in Vest)... la pranz dai o fuga la munte (in N) dupa care mananci ceva in Liubliana (in centrul tarii) si seara poti sa invarti ruleta la cazinoul din Nova Gorica (in Vest).

Din respect (si curiozitate) pentru aceasta tara, nu ne-am multumit doar cu traversarea ei si am facut si noi un popas in capitala ei, Ljubljana. Cum noi veneam de la Venetia, pana in Ljubljana am facut cam doua ore. La orele diminetii, orasul era linistit.

Am coborat in graba din autocar in Piata Universitatii. De acolo ne-am inceput plimbarea prin acest incantator, curat si linistit oras.

Universitatea functioneaza intr-un mare palat, in care inainte isi desfasura activitatea Parlamentul. Este o constructie masiva, ca un cub imens, ce adaposteste 22 de facultati, un colegiu si trei academii. Este cea mai mare din tara, singura din capitala si in ea invata anual peste 65.000 de studenti. Educatia si cultura este un factor esential in societatea slovena si este clar ca isi pregatesc generatiile viitoare la un nivel superior. De asta mi-am dat seama cand am auzit ca un sfert din populatia capitalei, o reprezinta studentii. (la Universitatea din Bucuresti invata mai putin de 30.000, la o populatie de cca. 1.800.000 locuitori) Actualul presedinte al tarii, a fost student la aceasta universitate.

Emblema orasului este un dragon si povestea sa se pierde printre legende antice. Primele atestari istorice cu numele actual sunt din sec XI. Dar cum orasul exista inca de pe vremea Imperiului Roman, cand se numea Emona, cei peste doua mii de ani care au trecut peste oras, au lasat ceva frumos in urma. Impresia mea, a fost ca orasul seamana un pic cu Praga si ghidul mi-a spus ca as face bine sa nu ii supar pe localnici cu acesta constatare caci ei spun altceva; ca Praga seamana cu Ljubljana. Un mare arhitect sloven (cu un nume greu de retinut) a proiectat multe cladiri importante atat pentru capitala Sloveniei cat si pentru cea ceha; asa se explica asemanarea intre cele doua orase. Arhitectul respectiv a mai proiectat cladiri emblematice si pentru alte mari orase europene, si multe din palatele Ljubljanei au fost model pentru alti arhitecti.

Centrul vechi se imparte in doua cartiere; cel al Primarieie si cel al Cavalerilor Crucii.

Primaria orasului isi desfasoara activitatea intr-o cladire de patrimoniu care a fost construita la jumatatea sec. XV si 250 de ani mai tarziu, a fost complet renovata si redecorata intr-un frumos si elegant stil baroc. Tot in Piata Municipala, unde este Primaria este si Fantana Robba, sau Fantana celor trei Rauri. Este o fantana mare, frumoasa, realizata de sculptorul italian Robba, dupa celebra Fontana dei Quatro Fiumi (Fantana Celor Patru Fluvii) din Piata Navona din Roma. Francesco Robba a „invatat meserie” in Venetia si la Roma, dupa care s-a stabilit in Ljubljana, unde a devenit cel mai apreciat sculptor al sec XVIII.

Fantana Robba are reprezentate doar trei rauri locale; Sava, Krka si Ljubljanica. In centru este un obelisc dim marmura roz, inconjurat la baza de trei zei ai marilor care stau in picioare pe cate un delfin, si tin in maini ulcioare din care curge apa. Baza fantanii, este din marmura gri iar tritonii si delfinii sunt din marmura alba si din acest motiv ies si mai bine in evidenta.

Orasul este traversat de raul Ljubljanica care la randul lui este traversat de cateva poduri frumoase „de piatra”. Unul dintre ele se numeste Podul Dragonului. Podul Dragonilor este o constructie tanara, care a inlocuit un vechi pod din lemn. In plina dezvoltare industriala a Europei, acest pod a fost unul din primele, facute din beton armat. La capelete lui sunt cate doi dragoni inaripati din bronz, care i-au dat numele. O legenda urbana spune ca daca pe pod trece o fecioara, dragonii din rau misca cozile si pamantul se cutremura.

Raul Ljubljanica este navigabil; am vazut cateva vase micute de agrement si pe malurile lui sint multe terase si cateva cafenele amenajate pe vase ancorate la mal.

Desi toata lume se grabeste sa vada Podul Dragonilor, mie mi-a placut mai mult Podul Triplu, care uneste Centrul vechi de Piata Noua. Se numeste asa, pentru ca pe langa podul propriuzis, care a fost realizat la inceput (dupa planurile unui arhitect italian) arhitectul acela celebru slovac, a adugat inca doua pasaje, laterale, care ii dau un aer romantic si usor intortochiat. In zona cuprinsa intre cele doua poduri, este centrul vechi al orasului.

Un alt pod frumoas este Podul Cizmarilor, vechi de peste opt sute de ani, care a avut parte de multe renovari si reconstructii.

Cel mai nou pod a fost terminat in 2010 si este locul in care tinerii indragostiti isi agata lacate cu juraminti de iubire, dupa care arunca cheita in rau. Podul se numeste Podul macelarilor si ca „opere de arta” pe el, exista cateva cranii de animale, din bronz.

In apropiere de Podul Dragonilor, este Biserica Franciscana ridicata intre 1646 – 1660 si care a scapat ca prin minunete de distrugeri majore in lunga sa viata. Pe langa aceasta biserica, orasul se mai mandreste cu inca doua mari asezaminte religioase; Catedrala Sf. Nicolae si Biserca Ursulinska. Daca tot eram in centru, am intrat in Catedrala Sf. Nicolae. Catedrala poate fi vazuta din orice loc al centrului vechi, pentru ca turnurile si cupolele ei verzi se inalta peste cladirile din jur. In 1996 in onoarea Papei Ioan Paul al II-lea, care a vizitat Ljubljana, catedrala a fost „inoita” cu doua porti mari din bronz. Interiorul este placat cu marmura roz, are stucaturii aurii si fresce cu teme religioase (cum altfel?). Pe langa decoratiunile frumoase si valoaroase, catedrala are si o orga foarte mare.

Desi este o tara atat de mica, Slovenia are ce arata. Are zeci de castele frumoase; pe langa trei am trecut si doua l-am vazut in Liubljana. Unul este chiar in centru si celalalt in partea de Est a orasului. Cel din centru, Castelul Ljubljana sta maret pe un deal inconjurat de paduri. La inceput a fost resedinta regala, apoi a fost spital si depozit de armament si praf de pusca... dupa aceea a fost inchisoare si acum este muzeu.

O zona ceva mai noua, dar la fel de frumoasa, este Piata Preseren. Cladirile din jurul ei sunt ceva mai tinere, de la inceputul sec. XX si in centru este statuia poetului care i-a dat numele - France Preseren, poetul lor national. Palatul Mayer este de fapt Farmacia Centrala, cea mai mare din tara. A fost o vreme cand la parterul ei a fost si o celebra cafenea in perioada interbelica. Spre deosebire de obiceriurile urbanistice de la noi, in Ljubljana exista multe opere artistice stradale; orice locusor neconstruit este infrumusetat cu statui, unele mai pe intelesul nostru, altele abstracte. Este o dovada ca arta este incurajata si ca artistii peisagisti sunt apreciati. Curatenia este impecabila.

Orasul nu se limiteaza doar la zona veche, istorica si cum este firesc are si cladiri mai noi, la fel de frumoase si de deosebite. Cea mai cunoscuta constructie este un bloc care pentru multi este simbolul orasului, un zgarie-nori cum a fost numit la inaugurare in 1933. Numele constructieie este Neboticnik si in acei ani, era cea mai inalta constructie din tara si una din cele mai inalte din Europa. Cladirea nu este frumoasa dupa parerea mea; are acel aspect tipic constructiilor inalte din anii '30 - '40, in stilul neoclasic, sau art-deco, dar merita respect pentru cum si cand a fost construita. La parter si primul etaj are magazine, urmatoarele etaje sunt apartamente si sus la ultimele trei etaje si pe terasa sunt restaurante si cafenele si un club de noapte. Muti turisti urca la acea terasa de unde in timp ce servesc o cafea sau o alta bautura, admira orasul.

O alata constructie impresionanta este cladirea Bibliotecii Nationale. Este „un alt cub” imens, a carei fatada din caramida si placute de piatra alba, o fac sa arate ca un mozaic bicolor. Daca as fi ajuns in iulie sau august in Ljubljana, as fi putut sa o vizitez; in restul anului nu este inclusa in circuitul turistic.

In cel mai mare parc al orasului, este Muzeul de Istorie Contemporana si in apropierea lui Muzeul National al Sloveniei.

Cu toata sinceritatea va spun ca mi-a placut orasul; am vazut o multime de turisti, englezi, nemti si italieni, dar in afara de grupul nostru, nu am mai vazut alti romani. Este un oras incantator, intr-o tara superba... pe care va indemn sa le vizitati.

---

VIZUALIZĂRI: 5180 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI