Căsătoria în stil african

TIPĂREȘTE

La următorul restaurant, îmi propun să zăbovim mai mult pentru a afla câte ceva despre tradițiile triburilor din Mozambic, pentru a putea să localizez mai bine acest popor plin de vioiciune în spațiul și timpul african. În drum spre Restaurantul Miramar, un local cu specific local de hrană marină, îi spun Sabirei că m-aș mulțumi doar să-mi descrie mâncarea aceea deocheată de șoricei uscați pe băț.

- Nu uitați că toată Africa trăiește și acum într-o simplitate demnă de începuturile vieții pe pământ iar supraviețuirea este actuală la fel cum ar fi, de exemplu, moneda noastră națională. Șoarecii de câmp, cei albi, au fost considerați din totdeauna mai curați decât cei de casă și s-au mâncat la fel ca celelalte animale și insecte care au fost dăruite omului de către zeul suprem. Fie că se usucă și se mănâncă așa, aproape cruzi, fie că se prepară la tavă cu usturoi, ghimbir șau busuioc. În toate triburile din Mozambic, șoarecele de câmp rămâne cap de listă pentru noi. Eu și fratele meu spunem yummy, yummy, când mama ne anunță ce vom mânca la prânz.

Privirea mea stranie nu pare a o impresiona pe Sabira.

Trecem apoi, fiindcă, minutele se scurg mai repede ca de obicei, aici în inima Africii, la ritualurile și ceremoniile africane.

- Pentru noi, cei de la oraș, căsătoriile sunt mult prea costisitoare, motiv pentru care majoritatea tinerilor stabilesc un fel de convenție notarială pentru a sta împreună. Dar căsătoriile clasice încă mai sunt aranjate de părinți, după o influență tribală.

- Dar în triburi, cum decurg lucrurile?

- În triburile din nord, tinerii se întâlnesc la ceremoniile de inițiere, la sărbătorile lor locale sau la nunți, se plac, iar părinții încep negocierile. Se pun drept miză de la câteva animale la cirezi întregi de vite...

- Când sunt fetele apte de căsătorie?

- Între 13 și 16 ani, după ceremonia de circumcizie?

- Încă se mai practică?!

- Pentru tinerele care merg la școală nu, în urma intervenției statului, dar triburile au legile lor, neschimbate de milenii.

- Și băieții?

- Ei sunt apți de căsătorie de la 18, ani, când pot să-și întrețină una, două sau trei neveste. Însă băieții au testele lor de trecere în lumea bărbaților și examenul lor nu se oprește la circumcizie... la unele triburi, viitorul bărbat trebuie să meargă în junglă cu o suliță otrăvită și să ucidă un leu, sau, după, dorința vraciului, să alerge peste spatele unor tauri legați unul lângă altul... ori să aducă vraciului ouă de șarpe veninos sau de crocodil din junglă.

- Totul pare mai crud decât îmi închipuiam.

- Jungla poate fi un prieten sau un dușman de moarte al omului. Gândiți-vă că odată pătruns în desișuri, ai de înfruntat mai întâi spiritele locului, apoi foamea, insectele sau șerpii la fel de veninoși, animalele care pot apărea din pomi, din tufișuri sau din pământ, rănile, bolile, seceta, vremea sau capcanele întinse de triburile rivale... pe scurt, omul are de înfruntat un mediu cât se poate de ostil.

- Bănuiam aceste lucruri dar atunci când sunt spuse de cineva din Africa, au alt impact.

- Înțeleg, desigur. Mai gândiți-vă că media noastră de viață tribala nu a crescut de la 50-52 de ani, cel puțin de când îmi aduc eu aminte.

- Spune-mi, te rog, câteva obiceiuri de nuntă din Mozambic.

- Da. La triburile Massai, tatăl fetei își binecuvântează fiica scuipând-o pe cap și pe sâni, înainte de a pleca alături de noul ei soț iar atunci când își părăsește casa nu are voie să privească înapoi pentru a nu se transforma în piatră; la triburile Swahili, mireasa este îmbăiată în apă cu lemn aromat de Santal, se tatuează cu henna pe mâini și pe picioare, după care o persoană apropiată, de multe ori mama sau o mătușă, îi destăinuie dezmierdările menite a-l mulțumi pe noul partener de viață. Mai mult, ca să fie sigură că nu a dat greș cu sfaturile sale, mama fetei stă ascunsă sub patul însurățeilor și poate să intervină dacă apare vreo surpriză neașteptată (vai!); la triburile Swaizi, toate fetele gata de măritiș trec prima selecție în fața regelui, omul care își alege primul nevestele, pentru a le ocroti și a le dărui cât mai mulți copii; la cei din tribul Zalu, se plătește o cireadă de vite pentru fată iar dacă bărbatul o părăsește, acesteia îi rămâne toată cireada drept garanție pentru a se întreține; la Berberi, toate fetele de măritat, femeile divorțate sau văduvele, merg o dată pe an la Târgul de Fete de pe un munte, un Munte Găina African, de unde își aleg un posibil partener, după care urmează un an de cunoaștere reciprocă, înainte de a spune “da”; la cei din Suma, petrecerea începe cu o luptă pe viață și pe moarte între băieții care își cară bețe-n cap, până când învingătorii sunt aleși de fetele ce asistă la spectacolul sângeros, alături de toată comunitatea tribului; la cei din tribul nomad Wodaabe, băieții fac un dans maraton de șapte zile în fața fetelor nerăbdătoare să-și aleagă cei mai chipeși parteneri de viață iar ritualul ceremonialului prevede mișcări de inițiere sau de salut ziua, pe când dansurile de seducție au loc doar seara.

- Este încântător să vezi cât de diversă, sălbatică dar și conformistă este Africa!

Văd în ochii lui Saburei o lumină ce scânteiază ca o speranță îmbrățișând cerul Africii de la un capăt la altul, o lumină ce duce mai departe focul strămoșesc.

- Salvarea noastră va veni de pe dealuri, de acolo unde triburile noastre își duc veacurile. Numai cei ce vorbesc limba dealurilor pot ajunge la obiceiurile triburilor…

De după un nor alburiu, soarele apare ca o imensă minge roșie, în culori învăpăiate.

Africa, rămâi cu bine până la o nouă revedere!

---

VIZUALIZĂRI: 787 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI