Din păcate nu prea îl mai recomand

Am fost iar pe munte, și ca de obicei, la întoarcere, am zis „hai să mâncăm o masă caldă la Piatra Arsă”.

Zis și făcut: după cei 9 km de off-road de la Coștila, am virat (cu mare greutate!) la stânga și am ajuns în micuța parcare din fața cabanei / complex sportiv etc.

Am urcat împreună cu toată echipa în restaurant, ne-am spălat pe mâini și ne-am așezat la o masă.

Am primit ca de obicei meniul, dar eu deja cam știam ce voi comanda (că nu prea ai de unde alege, deși lista nu e chiar așa scurtă): o ciorbă de vită și o ceafă de porc la grătar cu cartofi prăjiți. Plus un Prigat, să alunece la vale mai ușor...

Toate astea au venit relativ repede - nimic de reproșat pe partea asta, dar: ciorba părea făcută cu legume din conservă, deși e plin sezon, iar cabana se poate aproviziona cu mijloace auto, n-au nevoie să care cu spatele cum fac de pildă cei de la Omu!), carne prin ea... puțină și tare;

- ceafa de porc... era cred din mistreț, că prea vârtoasă era. Ori murise bietul de el încordat... Iar cartofii - plini de ulei.

În fine... De foame, merge. Dar cu siguranță nu îi mai recomand, există variante mai bune nu foarte departe.

PS. nu am mai făcut poze la mâncare - se pot vedea cele de acum 3 ani, nu s-a schimbat mare lucru. Dar cred că atunci mi-era muuult mai foame ca acum... ;)

PPS și faza de acum o săptămână când, revenind din obișnuință la ei ne-au sculat pur și simplu de la masă că „trebuie să coboare sportivii să mănânce” mi-a pus capac definitiv. Altfel, poate nu scriam articolul de mai sus.