Câteva dintre muzeele londoneze celebre

TIPĂREȘTE

Aceasta este a patra parte a impresiilor mele londoneze, care au început aici.

Tot la Londra se pot vedea câteva dintre cele mai vestite muzee ale lumii. O parte sunt descrise şi în acest articol, alături şi de altele câteva mai puţin renumite, dar care, fără îndoială, atrag zilnic un număr foarte mare de vizitatori.

Este vorba despre:

- National gallery;

- British museum;

- Tate modern;

- Tower of London;

- Tower bridge şi

- Shakespeare's Globe.

Să le luăm pe rând... Dar mai întâi, trebuie să reamintesc faptul că aici, muzeele relevante pentru educaţia tinerilor sunt gratuite, în această categorie intrând şi 3 dintre cele de mai sus, mai exact primele. (cu menţiunea că la Tate, pot să existe expoziţii temporare la care se poate să fie necesară achitarea unei taxe, dacă vreţi să le vedeţi. Atunci când am fost eu acolo, era una cu operele lui J. Miro).

Acum, poate e util să avertizez şi asupra duratei necesare unei vizite. Mă rog e drept că asta depinde mult şi de fiecare turist în parte, dar pentru mine, la fiecare dintre cele de mai sus am stat cel puţin câte 4-5-6 ore, deci e bine să nu grupaţi mai mult de 2 în aceeaşi zi. Mă rog, la Tower brige şi la Tate modern am reuşit să "scap" cam în 2 ore şi ceva, dar poate alţii exact aici vor dori să petreacă mai mult timp. Ah, şi la Globe vizita e relativ scurtă, deci dacă grupaţi de pildă St. Paul's cu Tate modern şi cu Globe (toate cu London pass) pentru că se află relativ aproape unul de celelalte, e posibil să vă rămână timp şi pentru Tower brige (unde ajungeţi iute cu un autobuz sau cu metroul.

Dar nu cred să reuşiţi British cu National gallery în aceeaşi zi!

Să începem, aşadar:

---

National gallery (sait oficial)

Aflat pe latura nordica a Trafalgar square, cu program zilnic de la 10 la 18 (vinerea chiar până la 21!), este un must see pe lista oricărui turist ce trece prin Londra. Pe pereţii şi simezele sale sunt expuse sute, poate mii de tablouri de autori celebri, din toate timpurile şi aparţinând tuturor curentelor şi zonelor artistice. Italieni, flamanzi, francezi, germani sau chiar britanici, naivi, renascentişti, impresionişti, orice vreţi să vedeţi sau studiaţi, aici veţi găsi cu siguranţă. Şi sunt convins că prin "beciurile sale" mai sunt încă multe... unele la păstrare, altele în curs de restaurare...

E important să ştiţi că aici fotografiatul este strict interzis. Drept pentru care, am umplut vreo 5-6 pagini de agendă cu camerele vizitate, autorii şi operele văzute aici (cele care m-au impresionat, desigur - pentru o listă completă mi-ar fi trebuit 7 zile!)

Pe latura sa nordică se află un alt muzeu cu tematică - National portrait gallery (sait oficial), din St. Martin's place, dar pentru care nu am reuşit să îmi fac puţin timp. Dar îl amintesc tot aici pentru că este foarte aproape şi cei ce vor mai merge acolo s-ar putea să dorească a-l vizita.

Am luat - evident! un minialbum de artă care cuprinde într-un format cam de buzunar (că nu aveam prea mulţi bani, să fi luat unul "normal") cele mai frumoase tablouri din expoziţie de la magazinul din incintă. Deşi vizitarea e gratuită, englezii ştiu ei cum să vă scoată lirele din buzunar... Un ghid tipărit al muzeului e o liră, un audioghid - nu ştiu câte, şi tot aşa, încet-încet constaţi că e mai ieftin la cele unde cumperi bilet de intrare... :)

---

The British Museum (sait oficial)

Intrarea liberă, program zilnic de la 10 la 17:3o (vinerea până la 20:3o). Un fel de grotă a lui Ali-Baba, unde englezii au pus tot ce-au "găsit" prin lumea largă, de la frizele Partenonului şi copârşeul lui Tutankamon (sau cum s-o fi scriind). Şi aici e voie să faceţi şi poze! Din păcate, la fel şi restul vizitatorilor; la un moment dat, aşteptând după un cuplu care îşi tot făceau poze pe lângă diverse sarcofage, mi-l închipuiam pe nenea ăla, acasă la calculator descărcând pozele şi scriind sub ele, în albumul familiei: "nevastă-mea, imediat după deshumare"... Mă rog, dacă aveţi răbdare (şi timp suficient) veţi reuşi să aveţi o adevărată colecţie de fotografii document, de o foarte mare valoare didactică şi documentară.

Sunt secţiuni dedicate artei şi civilizaţiei greceşti, romane, sumeriene, egiptene, indiene, amerindiene, europene, fiecare cu mormane de artefacte şi obiecte descoperite de-a lungul timpului - monede, ceramică, îmbrăcăminte, arme, ceasuri, înscrisuri, statui... orice vrei şi nu-ţi închipui...

În centrul curţii interioare, acum acoperită în totalitate cu o cupolă, este şi aici un magazin unde se vând tot felul de chestii ce vor să fie amintiri ale vizitei. majoritatea, copii/miniaturi ale exponatelor, dar şi cărţi, CD/DVD-uri cu filme şi/sau poze ce descriu locuri şi vremuri despre care aţi putut afla şi din muzeu câte ceva. Iar dacă vi se face foame/sete, au şi pentru asta ceva acolo - un fel de "împinge tava", cu preţuri exagerate, desigur. Doar trebuie să trăiască şi ei, nu?

Ca impresie generală, mie mi-a lăsat totuşi o senzaţie de harababură parţial organizată... :)

Dar este şi acest muzeu pe lista (lungă!) a obiectivelor ce nu trebuie ratate!

---

Tate modern (sait oficial)

Intrarea moka, deschis zilnic între 10 şi 18 (vineri şi sâmbătă până la 22!).

Un muzeu pentru cei ce reuşesc să înţeleagă şi să aprecieze arta modernă. Printre care am crezut că este şi subsemnatu'... până am intrat acolo! pe urmă, am început să am îndoieli serioase...

Cu excepţia unei sculpturi superbe de Rodin şi a câtorva tablouri ale lui Picasso, eu chiar nu am văzut ceva care să merite efortul de a ajunge până aici. Mi s-a părut mult mai interesantă clădirea propriu-zisă care adăposteşte muzeul, o fostă centrală electrică, închisă relativ recent în efortul londonezilor de a limita poluarea care genera celebrul 'smog'. (şi trebuie să recunosc sincer că într-adevăr se simte diferenţa!)

Evident, şi aici veţi afla nelipsitul Shop şi cafeteria de la etaj, unde puteţi gusta ceva ca să alungaţi gustul amar lăsat de exponate...

Din punctul meu de vedere, se poate tăia de pe listă. Sau nu...

---

The Tower of London (sait oficial)

Taxa de intrare - 18Ł; free cu London pass.

Ei, dacă veniţi la Londra şi nu daţi 18Ł ca să intraţi aici, nu ştiu de ce aţi mai venit...

A fost obiectivul cu care mi-am inaugurat London pass-ul. Era sâmbătă dimineaţa, am intrat printre primii turişti ca să nu apuc o coadă prea mare nici la expoziţia care prezintă bijuteriile coroanei. imediat ce am intrat, am aşteptat (foarte puţin) începerea unui tur ghidat prezentat de către unul dintre faimoşii yeomen/beafeaters guards. Ce poveşti vă spun ei?

Iată:

Tur ghidat Yeomen P I (ăsta e filmat de mine)

Tur ghidat Yeomen P II

Tur ghidat Yeomen P III

Tur ghidat Yeomen P IV

E drept, trebuie să stăpâniţi aproape perfect limba engleză, altfel e pierdere de vreme... Şi când spun engleză, vorbesc foarte serios - e cu totul altceva decât engleza americană cu care suntem cu toţii obişnuiţi datorită filmelor de la TV/cinema!

Celor care au reuşit să urmărească cele 4 filmuleţe de mai sus, mai trebuie doar să le spun că vajnicul paznic mai rosteşte o ultimă repriză în capela St Peter ad Vincula (wiki). Dar aici nu e permisă filmarea/fotografierea (şi se pare că se respectă, de vreme ce nu am reuşit să găsesc şi partea aceasta a monologului prin fişierele youtube).

Celorlalţi, le recomand să citească manualul de istorie a lumii - turnul Londrei apare cam în toate epocile şi cu diferite ocazii, sau măcar pagina lor de pe wikipedia. (wiki).

Mi-e practic imposibil să îmi mai reamintesc toate detaliile acelei vizite - a fost exagerat de multă informaţie. E drept că s-a depus prin ungherele memoriei, dar majoritatea s-a diluat enorm...

O chestie interesantă la care se poate intra gratuit aici este ceremonia de predare a cheilor (wiki), dar trebuie să vă înscrieţi din timp!

Eu am mers apoi, după acest tur ghidat, glonţ la coada relativ mică spre a intra la bijuteriile coroanei. Am trecut repejor pe lângă ele, dar ocolind apoi banda rulantă ce plimbă turiştii chiar prin faţa lor, am mai rămas preţ de vreo câteva minute să le admir de pe un podium aflat chiar în spatele acestui trotuar rulant. Aici se putea sta cam oricât, dar... ce rost avea? Cu ochii zgâriaţi de strălucirea Stelei Indiei, am revenit în curte. Am mai vizitat apoi Însuşi Turnul Alb, castelul propriu zis, ctitorit de Wiliam Cuceritorul, unde acum este un muzeu de armuri şi alte obiecte din epoca medievală, de glorie, a sa,

Mai este un muzeu al puşcaşilor (prin care - evident - am trecut şi eu) şi se mai pot explora şi zidurile şi vreo 2 dintre turnurile de pe perimetru.

Dacă vă mai ţin picioarele după toată povestea asta, mergeţi la următorul muzeu din lista voastră...

---

Tower bridge (Wikipedia, sait oficial)

Pe ăsta-l recomand inginerilor şi iubitorilor de arhitectură.

E pe de o parte muzeul care descrie construirea şi istoricul podului, aflat în cele 2 galerii paralele ce se găsesc deasupra tablierului rabatabil, precum şi de muzeul alăturat unde era camera maşinii cu abur ce antrena pistoanele hidraulice care la rândul lor acţionau basculele podului (acum, acţionarea este exclusiv electrică).

Traficul pe Tamisa care să necesite ridicare sa fiind mult redus, e nevoie de o notificare prealabilă a zilei şi orei când o navă solicită deschiderea sa, pentru a putea trece. Nu mai există operator permanent, ca pe vremuri.

Se crede că a fost cruţat de către bombardierele germane în timpul celui de-al II-lea război mondial pentru că era folosit de către piloţi şi navigatori ca punct de reper!

Mai mult decât vorbesc pozele, nu prea am acum ce să mai adaug...

---

Shakespeare's Globe (wikipedia)

Reconstituire a teatrului omonim deţinut în secolul XVII de către compania teatrală condusă de către ilustrul dramaturg şi poet, aflat la doar câteva sute de metri de amplasamentul iniţial.

Cuprinde un muzeu şi teatrul propriu-zis, în care se ţin reprezentaţii şi acum (cu casa închisă!!!), ale pieselor lui Shakespeare, desigur. Dar nu numai.

Am avut un fior de călătorie în timp, având în amintire şi frumoasa poveste din filmul "Shakespeare in love", dar şi citirea altor surse. Când am intrat împreună cu grupul care era "ghidat" prin coridoarele, stalurile şi pe platforma din faţa scenei celebrului teatru chiar îmi imaginam cum erau zilele când se jucau piese pe vremea când împăratul Rudolf al II-lea plănuia să-l ucidă pe Mihai Viteazul...

În sălile muzeului, pe lângă exponate tipice (manuscrise, tiparniţă, costume, dulgherie, marochinărie, armurărie, decoruri etc.) sunt şi ateliere unde permanent sunt activităţi diverse ce au legătură cu teatrul - prezentări de costume, machiaj, dueluri de scrimă ş. a.

Câteva dintre chestiile ce mi le-am notat din prezentarea ghidului, pe care le-am găsit io mai interesante:

- pe vremea aceea, la teatru nu existau toalete. Pentru a urina, oamenii veneau practic până la baza scenei şi o făceau în public. Fără jenă - asta era cutuma! (pentru 'partea cealaltă', se mergea în spatele teatrului, totuşi...) Cum pe jos era doar pământ, probabil nu era aşa o mare problemă. Da' îmi imaginez totuşi cam ce mirosuri erau acolo, la cei ce stăteau în picioare. Pentru că, da! majoritatea spectatorilor stăteau în picioare, împrejurul scenei.

- poate de aceea, expresia curentă nu era "mă duc la teatru sa văd o piesă", ci "~ să ascult o piesă de teatru"...

- lojele aveau cea mai proastă poziţie pentru a privi piesa, în schimb, ofereau privirii tuturor spectatorilor pe ocupanţii acestora, care oricum se urcau acolo exact în acest scop;

- o parte a publicului spectator era formată din prostituate "Winchester gese" (gâşte de Winchester - erau îmbrăcate în alb > gâşte, şi erau cu licenţă de practicare a meseriei cumpărată de la episcopul de Winchester), care veneau aici să agaţe clienţi;

- spectacolele aveau loc ziua. La lăsarea serii, porţile Londrei (în afara cărora se afla teatrul) erau închise până a doua zi dimineaţa. Deci publicul trebuia să aibe timp suficient pentru a reveni acasă;

- la sfârşitul tuturor spectacolelor, toţi actorii ieşeau la rampă şi dansau o gigă, pentru ca onor publicul spectator să plece acasă bine-dispus, indiferent la ce spectacol asistase.

Recomandat iubitorilor de teatru şi romanticilor.

---

VIZUALIZĂRI: 8196 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI