O vizită la V&A (Muzeul Victoria și Albert) – Partea II-a

TIPĂREȘTE

M-am gândit mult dacă să mai scriu, sau nu, despre continuarea vizitei noastre la acest muzeu. Aceasta, pentru că primul episod nu prea a avut succes. În timp de 6 luni abia a primit puțin peste 550 de vizualizări. Prin comparație, articolul despre Castelul din Bodrum a fost văzut, în circa 4 luni, de aproape 1150 ori. Oare nu mai este interesat turistul român de muzeele londoneze? Mai curând, cred că eu, am ales un titlu nepotrivit.  

Totuși, am decis să scriu și partea a II-a, în primul rând pentru cei care au citit prima parte. Dar, am completat titlul, explicitând numele muzeului. Totodată, voi încerca să fiu mai concis în prezentare, lăsând fotografiile să vorbească mai mult.

Părăsind cafeneaua muzeului , urcăm la etajul 2. Prima destinație este Galeria „Aur, argint și mozaicuri” . Denumirea îmi pare cam complexă, dar exponatele o justifică. Chiar primul obiect întâlnit - un „bufet cu ceas” care înglobează toate aceste elemente. Realizat la sfârșitul secolului al XVII-lea, începutul secolului al XVIII-lea, arată spectaculos.

Urmează, însă, câteva vitrine cu exponate foarte mici. Se evidențiază o serie de mici tablouri pe pietre sculptate de la jumătatea secolului al XVIII-lea, sau mici portrete pe email. Nu lipsesc nici câteva vase de aur, datate tot secolul al XVIII-le folosite, în principal, pentru păstrarea de dulciuri sau tutun.

Un alt exponat impozant este o „poartă împărătească” a unei mănăstiri din Kiev. Realizată din metal și argint aurit, are la partea inferioară o inscripție care o datează 1784 și precizează că este un cadou al împărătesei Ecaterina cea Mare.

Apreciez că sala respectivă este lungă de circa 40 m și cuprinde multe alte vitrine cu exponate care mai de care mai spectaculoase. Nu îmi rămâne decât să încerc să fac cât mai multe fotografii.

Următoarea sală adăpostește Galeria „Argint” . Aceasta este în continuarea primei săli, în unghi drept față de aceasta. Asemănarea vitrinelor și, oarecum a exponatelor, mă derutează. Dacă nu aveam planul muzeului, nici măcar nu știam că am schimbat galeria. De regulă, exponatele sunt de dimensiuni mai reduse, mai ales servicii de masă sau ustensile și accesorii din domeniu. Absolut toate sunt adăpostite în vitrine de sticlă. Nu există exponate impozante, cu excepția a ceva ce seamănă cu un grup statuar cu teme mitologice. Mie îmi atrage atenția un vas tip „gondolă” de dimensiuni apreciabile. Îmi aduc aminte că avem și noi una acasă oarecum asemănătoare, dar cel puțin de 50 ori mai mică. Presupun că este un exponat important, întrucât ocupă singur o vitrină în mijlocul sălii.

Nu îmi mai aduc aminte de ce, dar pentru următoarea destinați avem nevoie de îndrumarea unui salariat al muzeului. Primim indicația, cu specificarea unui punct de reper: „La lei, o luați la dreapta” .  

Ajungând la aceștia, rămân plăcut impresionat, și îi studiez mai atent, ca pe un exponat important, deși este așezat undeva într-un colț de culoar. Este un grup statuar cu 3 lei, destul de aproape de mărimea naturală, fiecare în altă poziție. Aflu că sunt cópii, cumpărate de muzeu în 1885 cu 100 lire bucata, ale unor statui ce însoțesc tronul regilor Danemarcei și fac parte din ceremonialul de încoronare a acestora, începând cu 1670, anul încoronării lui Christian al V-lea. Aranjamentul acestora amintește de tronul Regelui Solomon, așa cum este descris în Vechiul Testament. Copiile din muzeu sunt realizare din cupru, („electroformed” (?? nu știu ce înseamnă din punct de vedere tehnic)), și placate cu argint în băi galvanice.

Totuși, până să ajungem la destinația propusă, ne iese în cale o altă galerie, cu o titulatură interesantă. Este vorba de Galeria „Argint Sacru și Vitralii” . Așa cum îi spune și numele, galeria adăpostește o serie întreagă de vitrine cu odoare bisericești de toate formele, mărimile, destinațiile. După nume, toate sunt de argint. Biblii „ferecate” în argint, crucifixe, pocaluri, sfeșnice și, chiar, o coroană. Nu știu cărui rang bisericesc îi aparține. Poate că dacă studiam mai atent explicațiile vitrinei, știam.  

Cel mai important exponat îmi pare a fi un sarcofag. Nu sunt departe cu presupunerea. Este copia unui relicvariu (văd că pe engleză i se spine și altar) pentru moaștele Sfântului Simeon. Originalul a fost creat în 1380 în Zadar, Croația, pentru regele Ludovic I-ul de Anjou al Ungariei, iar copia, în 1893, la Budapesta. Cu Sf. Simeon m-am mai întâlnit în excursia în Ierusalim, când am aflat că acesta a fost preotul care a trăit câteva sute de ani numai ca să îl întâlnească pe Copilul Isus la Intrarea în Templu.

În galerie sunt și multe vitralii cu teme bisericești. Majoritatea sunt de dimensiuni reduse și sunt amplasate pe pereți, printre celelalte exponate. Toate sunt bine luminare din spate, astfel că sunt perfect vizibile. Fac o fotografie unui grup dintre cele cu cele mai mari dimensiuni.

Destinația noastră în această zonă este în imediata vecinătate. Aceasta este, la sugestia Doinei, Galeria „Bijuterii” . Ce să zic. Recunosc că nu sunt foarte atras de acest domeniu. Dar nu strică să îți mai clătești din când în când ochii. Prima impresie este, însă, cea a unui spațiu expozițional întunecat. Probabil se dorește ca „strălucirea exponatelor” să completeze lipsa luminozității.  În rest, nu am cuvinte. Sunt de toate mărimile, formele  materialele și destinațiile posibile pentru asemenea obiecte. O vitrină expune, chiar, și săbii. Probabil sunt numai de paradă. Galeria constă dintr-o încăpere, relativ, îngustă, cu vitrine atât pe pereți, cât și pe mijloc. Dar, spre deosebire de celelalte galerii vizitate, aceasta are și... „etaj” . O încăpere de aceeași lățime cu „parterul” dar, parcă ceva mai scurtă, creează un spațiu expozițional pentru aceleași tipuri de obiecte. Pentru a ajunge acolo, cam pe la mijlocul galeriei este „exponatul” care mie mi-a plăcut cel mai mult de aici, o scară de sticlă.

În imediata vecinătate descoperim o altă galerie. Aceasta este intitulată „Sculptură (1300 – 1600)” . Îmi pare ciudat amplasamentul acestei galerii. Sculpturile datate după 1600 sunt expuse la parterul muzeului. Probabil s-a considerat că nu este nici o legătură între cele două, aceasta de aici are o tematică religioasă. Sunt prezente aici majoritatea personajelor bibliei: Sfânta Maria, Isus, în mai multe ipostaze, Sfântul Petru, Arhanghelul Gabriel și mulți alții. Nu recunosc toate materialele în care sunt sculptate exponatele, dar albul marmurei lipsește cu desăvârșire. Predomină maroul, mai mult sau mai puțin lucios. Rămân impresionat de un imens „Isus încoronat cu spini” , sculptat, pare-se, dintr-un singur trunchi de copac. Poziția șezând și faldurile robei dau o dimensiune respectabilă bazei statuii. Dar, trecerea timpului își cam spune cuvântul. Lemnul, sculptat pe la 1500, are o serie de fisuri vizibile. Din fericire, nu sunt profunde, iar orientarea lor pe verticală subliniază originalitatea.

După circa 4 ore de vizită, și o oră de relaxare la cafenea, ne declarăm obosiți și hotărâm să ne oprim, deocamdată, aici. În plus, se apropie ora de întâlnire cu prietenii. Ca urmare, ne îndreptăm spre ieșire. În drum nu putem să nu ne oprim câteva minute în magazinul de suveniruri.

Dar nu întârziem prea mult pe aici și ne grăbim spre casă. Mâine vom decola spre Cabo Verde.

---

VIZUALIZĂRI: 418 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI