China 2010 - pas cu pas (episodul 9)

TIPĂREȘTE

Articolul este parte a serialului China 2010 - pas cu pas ce continuă cu episodul 9 - Palatul de Vară

episodul anterior il gasiti aici

Categoric, cel mai interesant loc de vizitat în Beijing. Un domeniu imens ce se întinde pe 300 de hectare şi cuprinde lacul Kunming. E o zi însorită, turişti la greu, majoritatea chinezi, mai ales pe malul lacului. Aici e de stat o zi întreagă, peisajul este superb. Clădirile vechi sunt pline de şarm, bine întreţinute. E un labirint de alei şi culoare acoperite (împăraţii doreau să se plimbe în voie prin tot palatul indiferent de vremea de afară), săli şi statui. E destul de cald iar vânzătorii ambulanţi au succes la sticlele de apă şi suc. Pensionarii umblă cu câte un sac de plastic şi colectează sticlele goale. Nici nu termini de băut că te trezeşti cu punga deschisă în faţa ta. Nu e singurul loc din Beijing unde am văzut asemenea practică, traiul e foarte greu pentru cei bătrâni, din păcate. Mă întreb câte sticle trebuie să adune pentru un amărât de yuan.

Parcul are mai multe intrări, noi am ales-o pe cea care ne-a permis mai întâi să vizităm incinta şi interioarele palatului, aflate pe un deal, numit Colina Longevităţii, mergând pe final către zona lacului. Acesta este artificial, albia sa a fost excavată iar materialul excedentar a format dealul mai sus amintit. Vă închipuiţi ce volum de muncă a fost. Se pare că Palatul de Vară, deşi a folosit la un moment dat folosit ca sediu al guvernului, a fost construit în scop de reşedinţă de relaxare pentru împăraţi. Totul străluceşte de curăţenie, sculpturile şi picturile sunt incredibile. Locul musteşte de istorie, dar întreg complexul este "comercializat" la maxim.

Plimbarea pe malul apei este plăcută. Ajungem pe insula lacului Kunming, trecând peste Podul celor 17 Arce. Sunt 544 de lei în miniatură sculptaţi pe pod. Adică, în trecut lucrai un leu, primeai un bol de orez. Un leu bolul de orez. Ieftin. Insula nu e mare însă e foarte aglomerată, peste tot chinezii se fotografiază în poziţia clasică, cu mâinile în sus şi semnul victoriei triumfător. Se poate traversa lacul cu un vaporaş până în partea vestică a palatului. Toată lumea merge în acea direcţie, de aceea coada este mare şi ne taie orice dorinţă de a înconjura la pas insula, mai ales că vin valuri de oameni încontinuu. Ne aşezăm şi noi. E cald şi chinezii ling însetaţi o gheaţă pe băţ, vândută la 2 yuani de către bişniţari. Câţiva copii ne studiază lung şi fără jenă, mă uit şi eu la ei prin ochelarii de soare. Când vine vaporul (o barcă mai mare cu catargul în formă de dragon), toţi se îmbulzesc pe punte, dau din coate şi se bagă cu tupeu în faţă. Nesimţiţi.

Din barcă se vede cel mai bine palatul. Este într-adevăr o operă de artă. Croaziera nu durează mult. Pe malul celălalt stă ancorată celebra barcă din marmură a Împărătesei Cixi, construită din banii rezervaţi flotei navale, utilizată exclusiv pentru parangheliile proprii. Nu a fost niciodată mişcată din loc. Recomandat este să vizitaţi o stradă pitorească numită Suzhou, plină de magazine şi restaurante. Strada înconjoară un lac mai mic, atenţie mare la margine, nu există balustradă şi la cum se bulucesc chinezii, există riscul de a te trezi împins în apă.

Plecăm de la palat. Căutând pe hartă o stradă comercială să mâncăm ceva, nimerim într-un hutong infect. Al nostru e parfum pe lângă ăsta. Aici e o alee foarte îngustă, se intră doar cu bicicletele. E lume multă, în mare parte cam zdrenţuită, fiecare având câte ceva de făcut. Unii prepară nişte peşte dubios, alţii spală tot felul de vase iar în jur e un jeg dezarmant. Există toalete publice însă, văleleu, nu vă recomand. Numai ce treci pe lângă ele şi te dărâmă la nas, cine e viteaz şi intră, mai mult ca sigur că iese instantaneu verde la ten. Şi se pare că sunt singurele bude din zonă, nu prea au în case. Aş fi vrut să scot aparatul să fac o poză, dar parcă ceva m-a reţinut, deşi localnicii nu păreau interesaţi de noi. Ritmul vieţii în hutong este alert, e ciudat cum de mai există astfel de cartiere în mijlocul Beijingului, la nici un kilometru de zonele importante. Mai dificilă a fost ieşirea, pentru că pe hartă nu era trecut labirintul de alei. Până la urmă am găsit-o în acelaşi loc pe unde am intrat, dar venind din altă parte. Lecuiţi de străzi comerciale, dăm de un restaurant curat, unde am mâncat un fel de pui Gong Bao, picant şi foarte fierbinte. Obosiţi peste măsură după maratonul din acea zi ne-am întors într-un final în hutongul nostru cel curat de care începuserăm să prindem drag.

Albumul complet de fotografii îl găsiţi aici

Urmează episodul 10 - Piaţa Tienanmen şi mausoleul lui Mao. Plecarea spre Xian

---

VIZUALIZĂRI: 1897 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI