China 2010 - pas cu pas (episodul 8)

TIPĂREȘTE

Articolul este parte a serialului China 2010 - pas cu pas ce continuă cu episodul 8 - Templul Paradisului şi Raţa de Beijing

episodul anterior il gasiti aici

Azi ne-am propus să o luăm mai uşor. Am văzut Marele Zid, Oraşul Interzis, ţurloaiele mele sunt destul de afectate. Hai la Templul Paradisului (Temple of Heaven), acolo e şi un parc, ne putem odihni. Suntem în acel moment în care, după câteva zile de alergătură frenetică, simţim primele semne de oboseală. Aşa am păţit-o şi în ieşirile anterioare. Îmi amintesc şi acum ora de somn, pe o bancă din faţa Palatului Imperial Sento din Kyoto.

Pentru că ne-am trezit mai târziu, băgăm direct de prânz, azi încercăm pentru prima dată raţa de Beijing (Beijing Duck sau Pekin Duck), celebra specialitate locală. Restaurantele din hutong nu ne prea atrăgeau aşa că am mers în spatele tarabelor de pe Snack Street la un restaurant ochit cu o zi în urmă. Şi nu am dat greş. A fost cea mai delicioasă masă din China, pe lângă faptul că am luat cam mult şi nu am reuşit să terminăm. Ni s-au adus pe o farfurie câteva mici clătite din aluat, ceapă şi castraveţi, sos de soia, un bol mare de orez şi bineînţeles raţa, tăiată în felii mici. Se iau 2-3 bucăţi de raţă, se inmoaie în sos, se pun pe o foiţă de aluat, se garniseşte cu un castravete şi câteva firicele de ceapă şi se rulează. Se hăpăie pe nerăsuflate. Foarte bună raţa asta.

După prânz luăm metroul în direcţia templului. Intrarea în parc e destul de scumpă, pentru templu se percepe extrataxă. S-au şmecherit chinezii de la un timp, totul se plăteşte şi nu cu bani puţini. Templul este foarte interesant, exact la fel ca poza de pe capacele vechi cu alifie... made in China. Este cel mai mare din ţară, aici venea Împăratul să se roage pentru recolte bogate. Găsim în parc şi construcţii adiacente, precum Bolta Imperială a Paradisului sau Altarul Circular, unde se aduceau ofrande prin sacrificarea animalelor. Sunt 9 cercuri concentrice, se spune că dacă stai în centru te simţi în centrul Universului. Evident, toţi chinezii, (evident, nu puţini la număr) se îngrămădeau să se pozeze în centrul Universului, în poziţia clasică cu mâinile în sus şi semnul victoriei. Din nou primesc solicitări să pozez pe post de maimuţă. Vine unul tremurând de emoţie, cu o engleză hămăită de 2 lei, să fac o poză cu nevastă-sa... o urâtanie cu dinţi lipsă (n-am înțeles nimic din ce a zis, dar am bănuit ce vrea și i-am zis "ok"). Fie.

În parc am văzut un paradox... o familie, mamă, tată plus doi copii. Cum adică doi... ? Nu există aşa ceva în China, politica unicului copil e foarte strictă. Probabil unul din ei era "închiriat", deşi nu părea. Mergem mai departe. Mulţi chinezi jucau cărţi, în special babalâci. Ieşim din parc. E deja după amiază şi ar merge o masă.

Sigur găsim în downtown. Mergem să vedem clădirea nouă a CCTV, e într-adevăr o structură impresionantă, dar niciun mall în jur. Am observat că, în afară de zona Wangfujing, nu prea găseşti galerii comerciale în Beijing. În schimb găseşti zgârie nori, parcă ridicaţi în grabă şi doar din dorinţa de a fi acolo. În ultimii ani, în Beijing s-a construit susţinut, peste tot se văd clădiri noi şi moderne, dar totuşi ponosite, nu au acea sclipire faţă de cele din Singapore sau Hong Kong. Lângă ciudata structură a CCTV este alta aflată în reconstrucţie. În 2009 de Anul Nou Chinezesc, petrecăreţii s-au încins în asemenea hal încât de la atâtea artificii au dat foc clădirii, distrusă aproape în totalitate. Ne aşteptam să vedem o mare de biciclete, aşa cum ştiam din documentarele TV. Prea puţine, acum chinezul a evoluat, produce şi umblă în maşini (am văzut o grămadă de mărci producţie autohtonă, total necunoscute în Europa), iar traficul este din ce în ce mai aglomerat. China nu resimte criza, mai ales la nivel naţional, cu toate că, cel puţin în Beijing, oamenii de rând ne par modeşti, sărăcăcios îmbrăcaţi.

Albumul complet de fotografii îl găsiţi aici

Urmează episodul 9 - Palatul de Vară

---

VIZUALIZĂRI: 2117 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI