Mănăstirea-cetate Dragomirna

TIPĂREȘTE

În a treia zi a excursiei pe plaiuri moldovene am vizitat mănăstirea Dragomirna şi palatul lui Al. Ioan Cuza de la Ruginoasa  pe care l-am văzut cu ani în urmă în 2014. Am scris un review despre el  vezi impresii. Nu are rost să reiau ce am scris, mai ales că pe AFA mai sunt câteva reviewuri de valoare despre Ruginoasa. Poate voi posta o poză-două ca să arăt că am fost acolo.  

Dela Pătrăuţi unde am vizitat prima şi singura biserică rămasă în picioare ridicată de Stefan cel Mare acum 550 de ani şi atât de puţin cunoscută  de noi, până la mănăstirea Dragomirna sunt 17 km pe DN2/ E85. De la Dragomirna la Ruginoasa, în drum spre Iasi unde urma să ne cazăm sunt 99 km pe DJ208.

Fusesem la Dragomirna prin anii ´65-70, ce mai, acum vreo 60 de ani, pace s-o mai ţin minte decât ca o mănăstire impunătoare cu ziduri groase de cetate. Am fost foarte bucuroasă că a fost inclusă în programul excursiei ca să fac poze şi în scris să-mi sintetizez  şi să reţin amintirile. Dacă reviewul prezintă interes şi pentru alţii, cu atât mai bine.

De ce am ales acest titlu?  

Mănăstirea Dragomirna este un complex mănăstiresc fortificat, construit în perioada 1602-1609 în satul Mitocu Dragomirnei la 12 km nord de Suceava  de către mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei.  Hramul bisericii este  Pogorârea Sfântului Duh.

În acea perioadă mănăstirile şi bisericile erau jefuite de necredincioşi  care nu se mulţumeau doar să fure dar le şi distrugeau. În 1627 domnitorul Miron Barnovski- Movilă  a înconjurat biserica cu ziduri  masive din piatră brută de carieră, înalte de 11 metri şi groase de aproape 2m. Zidurile erau sprijinite în exterior de contraforturi puternice şi în interior  de jur împrejur era un drum de strajă ca la cetăţile de apărare. La partea superioară a zidurilor se afla un șir de metereze înguste. În cele patru colțuri ale incintei erau  turnuri de apărare înalte și masive. Împrejmuirea s-a făcut cu binecuvântarea ctitorului mănăstirii mitropolitul Anastasie Crimca. Pe peretele sudic al turnului clopotniță a fost amplasată o pisanie în limba slavonă cu stema Moldovei și cu următorul text: "Din mila lui Dumnezeu Io Miron Barnovschi Movilă Voievod, Domnul Țării Moldovei, a făcut portalul acesta cu cinci pârguri și îngrăditura de zid în jurul sfintei mănăstiri Dragomirna unde este hramul Pogorârii Sfântului Duh, întru pomenirea mea și a părinților mei, cu binecuvântarea arhiepiscopului chir Anastasie Crimca, mitropolit al Sucevei, anul 7135 august 30" (1627).

Miron Costin a descris cum în 1653 cazacii lui Timuş Hmielniţki au intrat în mănăstire au jefuit-o de odoare şi au violat femeile şi fecioarele refugiate acolo. Mai târziu  în 1658, Mănăstirea Dragomirna a fost jefuită de tătari.  

 Câteva date istorice

Prima atestare istorică datează din 1605 când apar daniile făcute de logofătul Lupu Stroici şi soţia sa  către mănăstirea Dragomirna. Mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei  a ridicat o mănăstire ˝mai mare şi mai frumoasă decât cele din Moldovlahia˝. Lui  Ilie Crimca, devenit după călugărie Anastasie, pentru  vitejia  în luptele cu cazacii, domnitorul Petre Schiopu a donat locul pe care s-a ridicat mănăstirea.   Anastasie Crimca l-a sprijinit pe Mihai Viteazul în  efortul de a uni ţările româneşti dar după eşuarea acestei viziuni şi omorarea domnitorului,  călugărul  s-a retras în satul Dragomireşti. Iniţial a construit în anul 1602 o bisericuţă mică de lemn, înconjurată de câteva chilii modeste închinată Sf. Enoh, Ilie şi IoanTeologul. Aceasta, după construcţia bisericii mari cu hramul Pogorârea Sfântului Duh a devenit biserica cimitirului alăturat.

Apoi a început construcţia mănăstirii Dragomirna. I-a donat multe odoare bisericeşti, letopiseţe, tetravengheliar, psaltiri, epitafuri  cu fir de aur şi argint dar multe au dispărut cu ocazia vandalizărilor repetate ale bisericii.

Anastasie Crimca a zidit una din cele mai impunătoare creaţii arhitectonice ale Evului Mediu românesc care a fost sfinţită în 1609. Înafara bisericii Pogorârea Sfânului Duh, au mai fost construite: paraclisul, egumenia şi trapeza şi cu un secol mai târziu un alt zid de incintă.

Mitropolitul Anastasie Crimca a murit în 1629 şi a fost înmormântat  fără inscripţie în pronaosul bisericii Pogorârea Sfântului Duh. Miron Costin a explicat acest fapt pentru a feri mormântul de vandalizarea necredinciosilor. Tot Miron Costin scrie că lucrările la mănăstirea Dragomirna au fost continuate de domnitorul Miron Barnovski Movilă care nici el nu a apucat s-o finiseze.

Aflată în stare de  degradare în 1762 s-a hotărât repararea ei de vistiernicul Filip Catargiu ˝iarăşi cum a fost˝pe cheltuiala sa. În 1763 Paisie Velicicovski, de origine ucraineană care a slujit mulţi ani la Muntele Athos a venit ca staret împreună cu 64 de ucenici la mănăstirea Dragomirna unde a tradus în limba română Filocalia şi alte cărţi bisericeşti. În acest timp împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei a dăruit mănăstirii Dragomirna un policandru de cristal şi clopotul cel mare de 1100 kg aflat în clopotniţa mănăstirii.  

Perioada de înflorire a durat până în 1775 când Imperiul Habsburgic a anexat Bucovina şi prin decret a desfiinţat majoritatea mănăstirilor ortodoxe şi le-a secularizat averile.  Din cele 13 mănăstiri şi 10 schituri din Bucovina, mănăstirile Putna, Suceviţa şi Dragomirna au fost singurele rămase în funcţiune dar cu un număr limitat de 25 de călugări şi funcţionând după statutul habsburgic.   Sântul Paisie Velicicovski a părăsit mănăstirea Dragomina refugiindu-se împreună cu 200 călugări la mănăstirea Secu şi apoi la mănăstirea Neamţ unde a creat o comuntate de 700 călugări care au continuat activitatea de traducere în slavonă şi română a cărţilor bisericesti. Au fost identificate 300 manuscrise copiate în timpul său, din care 40 de el însuşi.  

Totuşi viaţa monahală a continuat cu toată sărăcia care se instalase. În 1793 s-a adus de la mănăstirea Solca o catapeteasmă de lemn aurită iar în 1845 a fost construit un nou corp de chilii şi s-a înălţat cu un etaj turnul clopotniţei. În 1846 au fost reparate clădirea Egumeniei şi Paraclisul Sf. Nicolae.

Pritr-un decret din 1959 emis de Patriarhul Justinian au fost reînfiinţate mănăstirile părăsite dar cu maximum 50 monahi în vârstă de peste 55 ani. Mănăstirea  Dagomirna a devenit mănăstire de maici.  

În perioada 1961-1976 au fost făcute reparaţii şi restaurări importante ale mănăstirii continuate cu lucrări de refacere a complexului de artă medievală  în perioada 2010-2012.

Vizita 

În timpul pe care l-am avut la dispoziţie,   am vazut turnul clopotniţă pe care se află o pisanie,  chiliile dar nu şi biserica mică din cimitir şi muzeul.

Am vizitat adevărata bijuterie unicat care este biserica Pogorârea Sfântului Duh . Este cea mai înaltă şi strâmtă biserică construită vreodată in lumea ortodoxa. Lungime 35m, înălţime 42m, lăţime 9.5 m. Aceste proporţii neobişnuite l-au făcut pe N. Iorga să scrie:˝Vederea acestei biserici este o uimire de bucurie. E înaltă şi îngustă ca o cutie de sfinte moaște și e unul din cele mai strălucite monumente ale vechii noastre arhitecturi, iar pentru Crimca un titlu veșnic de glorie” .  

 Fatadele sunt construite din gresie iar stalpii si colturile din piatra. La jumatatea fatadelor, biserica este inconjurata de un brau rasucit.  

Este construită în formă de navă, fiind asemănătoare ca plan, dimensiuni și împărțirea spațiului interior cu unele biserici construite în secolul al XVII-lea. Peretii sai nu sunt pictati, dar sunt decorati cu gravuri din piatra. Turla este sculptată în întregime cu motive florale şi geometrice. Interiorul bisericii este compartimentat în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Încăperile sunt înălțate treptat de la pridvor și până la altar fiind despărţite de pereţi cu deschizături gotice.

Mobilierul din biserică este nou, fiind confecționat în 1975 de către familia meșterilor Croitoru. El este realizat din lemn de stejar cu ornamentația inspirată din sculptura turlei.  

Pictura  originală în frescă a fost în mare parte degradată din cauza devastărilor, a condiţiilor de delăsare din timpul ocupaţiei habsburgice dar şi a microclimatului umed. Doar pe bolţile naosului şi altarului mai sunt urme ale picturii din sec XVII. Pe peretele altarului s-au mai păstrat inscripţionate numele meşterilor zugravi. Pot fi identificate scene ca Iisus în grădina Ghetsimani, Prinderea lui Iisus, Judecata, Răstignirea, Coborârea de pe cruce etc. În calota turlei este reprezentat Iisus Pantocrator, iar în  absida altarului este Înălțarea.

Pronaosul bisericii are rol de necropolă, aici găsindu-se mormântul fără inscripţie a Mitropolitului Anastasie Crimca dar şi alte cinci morminte, având pietre funerare cu sculpturi simple. Ele au aparţinut Mariei Balș, fiica domnitorului Constantin Mavrocordat, ale unui arhitect Epicrates cu inscripţia scrisă în limba greacă. Tot în pronaos sub un baldachin se află, racla cu moaștele Sfântului Mare Mucenic Iacob Persul (martirizat la 27 noiembrie 421).

Muzeul de artă veche a mănăstirii Dragomirna pe care din păcate nu l-am văzut este organizat în vechea trapeză boltită în stil gotic pe latura de sud-vest,  de unde îi şi vine numele de ˝sala gotică˝. Este organizat în două săli: în prima sala Mitropolitului Anastasie Crimca  în care sunt expuse: trei Tetraevanghele, patru Liturghiere, o Psaltire, o Cazanie a mitropolitului Varlaam şi o colecţie de şapte broderii. Sala a doua din acest muzeu a fost dedicată marelui stareţ al Dragomirnei - Sfântul Paisie Velicicovschi. Exponatele prezente- obiecte liturgice- ilustreză viaţa religios culturală din a doua parte a secolului al XVII-lea.

 La Dragomirna a funcţionat ''Şcoala de miniatură'', sub directa îndrumare şi acţiune a mitropolitului cărturar, Anastasie Crimca. Manuscrisele sunt scrise pe pergament şi împodobite cu sute de miniaturi. Această şcoală reprezintă ultima fază de înflorire a vestitei şcoli moldoveneşti de miniatură, înainte de introducerea tiparului.

Am părăsit această mănăstire- cetate cu mândria că înaintaşii nostri au rezistat prin credinţă visicitudinilor vremurilor dar cu marele regret, că în vremurile noastre ˝capul plecat, sabia nu-l taie, ˝ cuvintele credinţă,  patriotism şi naţionalism au ajuns desuete. Mi-e teamă că dintr-un popor cu rădăcini antice de peste 2000 de ani devenim o populaţie  care bate la uşa de serviciu a altor tări.

---

VIZUALIZĂRI: 340 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI