Mănăstirea Berislăvești, renăscută din propriile ruine

TIPĂREȘTE

În a doua duminică din luna octombrie din acest an am făcut o plimbare pe la câteva din Mănăstirile de pe Valea Oltului. Am vizitat atunci Mănăstirea Stânișoara, Mănăstirea Turnu, Mănăstirea Ostrov. Le văzusem cu mult timp în urmă, una din ele, Mănăstirea Berislăvești din satul vâlcean cu același nume, despre care voi povesti acum, nu o văzusem niciodată.

Berislăvești, este o comună din Ţara Loviştei, situată în estul județului Vâlcea, la limita cu județul Argeș, pe malul Oltului, la confluența cu Pârâul Coisca. Se află la circa 35 de kilometri de Curtea de Argeș, la 25 kilometri de Râmnicu Vâlcea și doar 8 kilometri de Călimănești, de aici, de la Mănăstirea Ostrov, veneam noi.

În zonă s-au găsit urme de viață din neolitic, din perioada romană, fiind atestat documentat în primii ani 1500. Ca obiective turistice în afară de Mănăstirea Berislăvești din satul cu același nume mai sunt Biserica fostului Schit din Satul Scăueni construită la sfârșitul anilor 1700 începutul anilor 1800 și Castrul și termele romane din Satul Rădăcinești vechi din prima jumătate a secolului întâi d. Hr...

Mănăstirea Berislăvești

Mănăstirea, un valoros monument de arhitectură feudală târzie alcătuit din biserică, turnul - clopotniță, chilii și stăreție, împrejmuite de ziduri înalte, pare o mică fortăreață. Încă din primii ani de funcționare a fost și școală pentru copiii săraci din sat, șase dintre ei fiind susținuți integral până la încheierea studiilor. A fost ridicată în anii 1750 – 1760 și ctitorită de Sandu și Maria Bucșănescu, boieri bogați și luminați din sat.

Are o istorie zbuciumată: incendiată în timpul războaielor ruso-austro-otomane de la sfârșitul secolului 19, puternic zdruncinată de cutremurele din secolul 19 și de cele din secolul 20, grav avariată de bombardamentele germane din Primul război mondial, a fost „consolidată, restaurată, conservată și pusă în valoare” printr-un proiect cu fonduri europene ce trebuia să se deruleze între anii 2019 – 2023, dar cineva din personalul mănăstirii ne-a spus că a fost finalizat în anul 2022, (se poate și așa ceva!?!?).

Se află pe malul stâng în centrul satului, pe str. Principală 107 din Berislăvești, numărul de telefon, adresa de e-mail și alte informații despre Mănăstire se găsesc pe site-ul manastireaberislavesti.ro și pe FB.

Am ajuns la Poarta din lemn masiv aflată în zidul sud-vestic al Mănăstirii și am intrat în Curtea mare, verde, brăzdată de Alei pavate cu dale de piatră, împrejmuită cu Ziduri albe, înalte. Mi-a plăcut foarte mult cum arăta tot ansamblul.

Am trecut pe lângă Chiliile aflate într-o clădire cu etaj pe latura sudică, pe la Turnul – Clopotniţă din zona centrală a zidului estic, ce a fost restaurată cum era acum 270 de ani, și ne-am oprit in mijlocul Curții la Biserica ce are Hramurile „Sf. Trei Ierarhi” şi „Sf. Gheorghe” . Are trei Abside și trei Turle, una pe Naos și două pe Pronaos, cele două încăperi fiind separate prin Coloanele de piatră cu capiteluri și arcade. Pridvorul este deschis și se sprijină pe șase Coloane de piatră cu capiteluri şi arcade în formă de treflă. Pe Catapeteasmă sunt pictate mai multe Icoane, iar Ușile Împărătești sunt sculptate în lemn.

Are o minunată pictură post-brâncovenească în care predomină culorile gri, brun și roșu; pe peretele vestic al Pronaosului este pictat Tabloul Votiv, soții Bucșănescu. Odorul cel mai de preț al Bisericii, spun măicuțele din Mănăstire, este Icoana făcătoare de minuni Maica Domnului, „Dulcea Sărutare” .

Am părăsit biserica și am mers la Stăreție, o clădire cu etaj aflată în zidul nordic, mare și frumoasă, cu cerdacurile pline de flori. Îndemnați de cineva din personalul Mănăstirii am urcat în Cerdacul de la etaj plin de flori, ca și cel de la parter, dar și cu o interesantă „Expozitie de fotografii” ce arată starea de ruină a Mănăstirii de acum câțiva ani și frumusețea ei de acum. Impresionant cum a renăscut Mănăstirea din propriile ruine!!

Are mai multe Anexe printre care un „grup sanitar” modern și foarte curat.

După aproape o oră am revenit la Poarta din Zidul sud-estic, pe care intrasem, și am părăsit Mănăstirea, apoi Satul Berislăvești, nu înainte de a poza, de la distanță, Biserica Parohială Berislăvești aflată pe malul celălalt al Pârăului Coisca.

Am revenit la Pitești prin Curtea de Argeș. În județul Vâlcea, drumul de circa 7 kilometri a fost foarte bun, asfaltat de curând, în județul Argeș, pe următorii 25 de kilometri, până la Curtea de Argeș, au fost și drumuri bune și drumuri, le-aș zice, forestiere, abrupte, întortocheate, …, dar am ajuns mai repede la Pitești decât dacă ne întorceam prin Călimănești, Râmnicu Vâlcea.

Este o mănăstire deosebită, frumos pictată ce a renăscut a doua oară grație unor oameni inimoși, o frumusețe descoperită de curând! Mergeți acolo și nu veți regreta!

---

VIZUALIZĂRI: 486 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI