Schitul Fedeleșoiu [Dăești] – păstrător al unor comori de artă brâncovenească

TIPĂREȘTE

În timpul documentărilor pe care le fac înainte de a merge în vacanțe, city-break-uri ori simple ieșiri de weekend caut să identific obiective turistice (istorice, naturale, religioase) interesante. Acestea trebuie să iasă în evidență prin frumusețe, vechime, lucruri unicat, chestii puțin cunoscute și alte criterii care să mă atragă să le vizitez, fie și doar pentru 30 de minute. La sfârșitul lui august am mers în Mărginimea Sibiului astfel că am „scotocit” de-a lungul rutei ce urmează frumoasa vale a Oltului, am căutat ceva care să mă îndemne la un popas, undeva în zona Râmnicu Vâlcea. Mi-am adus aminte de câteva texte citite cu ani în urmă, dar și de indicatorul de pe centura orașului vâlcean care ne îndrumă spre fostul Schit Fedeleșoiu.

Cale de acces. Ansamblul mănăstiresc este situat în comuna Dăești, satul Fedeleșoiu, la circa 6-7 km distanță de municipiul Râmnicu Vâlcea. De pe centura de tranzit a Râmnicului, care urmează cursul Oltului, în localitatea Goranu se urmează indicatoarele către schit parcurgând DJ 703F. După ce traversăm pâlcurile de pădure din rezervația Malul Alb, care se revarsă până în apele lacului de acumulare format de râul Olt și unde pescarii încearcă captura vieții lor, ajungem în satul Fedeleșoiu. Traversăm o vâlcea, zărim turla albă a bisericii printre copaci și parcăm în fața școlii de vis-a-vis, pe marginea șoselei.

Scurt istoric. Domnul Țării Românești, Grigore Ghica Voievod, este cel care decide începerea lucrărilor la schitul din apropierea Oltului în 1673, dar mazilirea lui de către turci nu îl lasă să încheie lucrarea. Construcția este continuată de Mitropolitul Varlaam și desăvârșită de voievodul Constantin Brâncoveanu la 1702. Ansamblul monahal avea aspectul unei mici cetăți, cuprinzând pe lângă biserică, stăreția (1673), chilii, cuhnie și trapeză (secolele al XVII-XIX-lea), turn clopotniță (1702). Există legende despre utilizarea pietrei și cărămizilor provenite din castrul roman de la Rădăcinești. La mijlocul secolului al XVIII-lea schitul cu toate moșiile și veniturile sale este închinat Mănăstirii și Spitalului Pantelimon din București (schitul Fedeleșoiu deținea pe atunci masivul Clăbucet din Bușteni). După secularizare biserica schitului devine parohie locală, călugării se împrăștie, construcțiile se degradează.

În 1861 artistul Henrik Trenk realizează o acuarelă în care se observă bine Casa domnească ridicată în 1836 de Alexandru Ghica pe locul vechii stăreții. În 1912 istoricul Nicolae Iorga vizitează schitul pentru a vedea portretele murale ale Ghiculeștilor, chipul mitropolitului Varlaam și „palatul în ruină al clădirei laterale”. În ultimii 20 de ani s-au alocat fonduri pentru restaurarea și refacerea complexului de clădiri de la Fedeleșoiu.

Vizita. Depășind o cruce de piatră de la 1734 am mers pe o alee până la gangul boltit ce străbate turnul clopotniță de formă pătrată, dotat cu metereze. Intrăm în curtea nu foarte mare în mijlocul căreia se înalță un lăcaș de cult care seamănă cu ctitoriile de la Cozia și Ostrov. Intrăm în vorbă cu dascălul bisericii care pregătea cele necesare unei cununii religioase; omul, foarte amabil, ne-a însoțit peste tot și ne-a spus lucruri interesante. Biserica poartă hramul „Schimbarea la Față” și „Sf. Apostoli Petru și Pavel”. Un pridvor adăugat mai târziu facilitează accesul în biserică, dar mai întâi admirăm ancadramentele de piatră ale ferestrelor și cel bogat ornamentat al ușii, opere ale unor meșteri pietrari de la sfârșitul secolului al XVII-lea.

Interiorul ne întâmpină cu o pictură murală de factură brâncovenească, realizată de patru zugravi școliți la Hurez (unul din pictori, Hranite/Ranite, a mânuit penelul și la mănăstirea Govora – vezi impresii). Pe pereții pronaosului și ai naosului regăsim portretele ctitorilor: domnul Grigore I Ghica, cu fiii și soția Maria, domnul Constantin Brâncoveanu, mitropolitul Varlaam, mitropolitul Antim Ivireanul (contribuie la dezvoltarea așezământului ca episcop de Râmnic) și arhimandriții Ghenadie de la mănăstirea Curtea de Argeș și Ioan de la mănăstirea Hurezi. Pictura, singura din Oltenia păstrată integral, este bine conturată, culorile sunt bine delimitate – o pictură specifică epocii brâncovenești. Cum specific acestei epoci artistice de mare valoare sunt și iconostasul din lemn aurit și policandrul din naos.

Casa Domnească. În colțul nord-vestic al incintei fortificate se află o clădire masivă, impozantă, remarcată printr-un pridvor în stil brâncovenesc, sprijinit pe stâlpi. Inițial aici se afla Stăreția schitului construită la 1673; Alexandru Dimitrie Ghica reface casa stăreției în 1836 pentru a face o clădire demnă de a fi numită „Casă Domnească”. Am intrat în pivnițele boltite din cărămidă printr-un gârlici semirotund situat sub pridvor; spațiul e impresionant, piatra și cărămida susțin bolțile pe toată suprafața casei.

În acest imobil se află Muzeul Parohial și Centrul educativ pentru copii și tineri unde pe perioada verii se organizează ateliere și activități recreative (muzică, desen, lucru manual etc.) sub numele Școala de vară „În pridvorul brâncovenesc” (reminescență a cursurilor de citit desfășurate în vechime aici).

Priveliștea asupra bisericii și a întregii incinte e superbă din pridvorul Casei Domnești. Intrăm într-un mic hol care se termină în capătul opus cu un balcon de lemn care iese înafara zidurilor ansamblului monahal. În dreapta se află o cameră dedicată activităților recreative, dar care găzduiește și un birou, precum și o mică bibliotecă. În încăpere se află o sobă-șemineu interesantă; la fel, pe hol există o sobă împodobită ce farfurii de ceramică. Camera din stânga este mult mai spațioasă și constituie locul unde se află vitrinele muzeului, dar și mesele unde se desfășoară atelierele pentru copii.

Vitrinele micii expoziții conțin carte religioasă și obiecte de cult aparținând parohiei Fedeleșoiu. Vedem ediții ale unor lucrări religioase (unele inventariate încă din anul 1938): Învățătura de credință a lui Simeon al Tesalonicului (1765), Anastasimatar, Antologhion, Antologie psaltică, Apostol, Octoih, Albina Muzicală, Noul Testament (toate din secolul al XIX-lea), Liturghier (începutul secolului al XX-lea). Admirăm câteva icoane vechi, mâncate de carii („Sf. Nicolae” din secolul al XVIII-lea, „Arhanghelul Mihail” - 1870) și alte obiecte utilizate în cult, vechi de secole (Sfânta Cruce cu picior, cununii din alamă etc.).

Am coborât în beciul de cărămidă cu bolți de piatră și cărămidă, un spațiu generos și răcoros. Ieșiți în curte am trecut printre ruinele chiliilor de altădată și am ieșit printr-o portiță laterală în exteriorul incintei fortificate – am privit zidul, în mare parte refăcut, și contraforții care sprijină construcția. În colțul sud-estic se află cuhnia, o anexă nelipsită la curțile domnești.

Am petrecut o oră în incinta fortificată a fostului schit Fedeleșoiu admirând elemente de artă brâncovenească și construcții cu o arhitectură frumoasă. Dacă ați vizitat tot ce se putea în zona Râmnicu Vâlcea dar la acest ansamblu arhitectural religios nu ați ajuns încă, puteți să vă opriți câteva zeci de minute la Fedeleșoiu. Încă o sugestie: în apropiere se află fenomenul geologic numit Piramidele de pământ din Valea Stăncioiului (.agerpres.ro/flux-documen ... oiului-10-23-40). Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 1977 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI