Lacul Ursu și celelalte - Sovata

TIPĂREȘTE

Despre Sovata - stațiunea atât de cunoscută, care ne-a găzduit și pe noi patru nopți la Hotel Relax nici n-aș fi vrut să scriu. Nu pentru că nu mi-ar fi plăcut, ci pentru că nu am fost acolo pentru tratament și nici pentru odihnă sau relaxare. Eram într-un circuit - ceva care seamănă mai mult a alergătură. La Sovata am avut parte de odihnă și de relaxare numai în timpul nopților, în rest, în fiecare zi, după micul dejun și până la lăsarea serii, autocarul și propriile picioare ne purtau prin alte și alte locuri turistice, conform unui program bine stabilit de o agenție turistică. Cu toate acestea, în scurte răgazuri, am făcut câteva plimbări pentru a cunoaște sau a recunoaște (unii dintre noi) minunata stațiune din Ținutul Secuiesc. Au fost și dintre aceeia care - pentru relaxare la SPA - au refuzat uneori să participe la programul turistic prestabilit.

În cea de-a doua zi a circuitului nostru, o zi încărcată în care am vizitat Muzeul Pălăriilor de Paie din Crișeni, Parcul memorial Bezidu Nou, precum și Castelul Rhédey și Biserica Reformată din Sângeorgiu de Pădure, revenind la Sovata, autocarul ne-a lăsat aproape de centrul stațiunii. Urmându-ne ghidul care ne povestise deja despre Sovata și despre lacurile care-i fac faima, am pornit să le vedem și noi.

Am făcut o frumoasă plimbare prin pădurea de lângă Lacul Ursu, zonă bine amenajată, cu alei, scări, pontoane, podețe, foișoare, panouri informative, indicatoare, puncte de belvedere, bănci și tot felul de amenajări din lemn. Pornind pe aleea din partea dreaptă a Lacului Ursu, de lângă intrarea la ștrand, urmând indicatoarele și marcajele, studiind harta, te poți abate de la traseul principal descoperind și alte lacuri.

Cu o suprafață de 40.235 m², Lacul Ursu este cel mai mare lac heliotermic din lume. Momentul formării lui (prin prăbuşirea unei exploatări de sare) se cunoaște cu exactitate - 27 mai 1875, ora 11.00. Legenda spune că la acea dată, doi păzitori de sare adunau fânul, iar ploaia torențială care s-a abătut asupra lor măturând totul în cale, a luat fânul acoperind exploatarea de sare. Apele s-au adunat acolo și astfel a apărut Lacul Ursu.

Vara, temperatura apei lacului variază în funcție de acumularea căldurii solare în apa sărată, apa caldă fiind protejată de un strat de apă proaspătă provenită din pâraie, care nu se amestecă cu apa sărată, concentrată, ci se menține la suprafață, acționând ca un izolator termic. Fenomenul de heliotermie face ca vara temperatura Lacului Ursu, adânc de peste 18 m, să fie de 10-20°C la suprafață, în timp ce la adâncimea de 1,5 m să atingă 40-60°C. În lac se poate face baie, dar la momentul trecerii noastre pe acolo, la ștrandul amenajat cu întinse suprafețe de plajă pe ponton, nu era nici un fel de animație. În afară de peisajul lacustru, cu vegetație abundentă, am admirat rațele de pe lac, plutind pe luciul apei sau odihnindu-se pe mal.

Lacul Ursu și arboretele de pe sărături - arie protejată de interes național - este o rezervație naturală declarată arie protejată prin Legea Nr. 5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate) și se întinde pe o suprafață de 79 hectare. Este o zonă formată din roci vulcanice și masive de sare. Din arealul rezervației, pe lângă Lacul Ursu, mai fac parte Lacul Aluniș, Lacul Paraschiva, Lacul Mierlei, Lacul Roșu și Lacul Verde.

Datorită marii sale concentrații saline, Lacul Ursu este denumit "Marea moartă a Transilvaniei". "... principalul component al apei sale terapeutice este clorura de sodiu, a cărei concentrație crește cu adâncimea și variază între 6 și 310 g/litru. În vara anului 1900, apa avea temperatura de 71 de grade la adâncimea de 1,32 metri. În anii următori, temperatura apei nu a mai atins această valoare datorită creșterii treptate a numărului de vizitatori. În condiții optime, temperatura apei atinge 50 - 55 de grade la începutul verii, în deschiderea sezonului. Cura balneară de aici este indicată pentru numeroase afecțiuni ginecologice, reumatismale, endocrine, metabolice sau neurologice. "

Urmând Traseul eco-didactic "Ursu" nu am ajuns până la Lacul Tineretului, lac cu apă dulce, probabil pentru că este mai îndepărtat. Ni s-a spus că scăldatul este interzis, că în sezon se pot face plimbări cu barca și că nu departe de acesta există un parc de aventură cu o tiroliană - Adrenalin Plus, Lacul Tineretului - care trece pe deasupra lacului. Cum nici scăldatul și nici tiroliana nu erau pasiunile noastre din acel moment, n-am regretat prea mult că acest obiectiv nu a fost atins.

Spre Lacul Paraschiva, prin pădure, urmezi marcajul cu punct roșu. Pe alee, am ajuns destul de repede la lacul cu apă dulce, format în mijlocul unei doline, pe malul căruia a fost construit un ponton. Bun loc de observare, fotografiere și odihnă! Lacul Paraschiva situat între Lacul Tineretului și lacul Ursu s-a format în 1980, în urma unor ploi abundente. Datorită salinității foarte reduse a apelor sale, lacul este considerat un lac cu apă dulce, aici putând trăi pești și alte viețuitoare acvatice.

Lângă Lacul Paraschiva (84 m lungime, 28 m lățime și peste 2300 m² suprafață), în partea sa vestică, se pot vedea frumoase stânci de sare. "Muntele de sare" cum prea generos a fost numit, este de fapt o ridicătură a stratului de sare, foarte decorativă. Înconjurată de pădure, de multă liniște, această formațiune de sare, cu micul lac de la bază, oferă un peisaj rar, demn de a fi fotografiat.

Alte două lacuri - Lacul Verde și Lacul Roșu - situate unul lângă celălalt, motiv pentru care li se mai spune "lacurile gemene", mai mici decât celelalte, vor fi descoperite în apropiere.

Lacul Verde (cu o suprafață de 210 m²) și - în continuarea lui - Lacul Roșu (cu o suprafață de 1050 m²) au primit aceste nume datorită culorii apelor. Apa Lacului Roșu este roșiatică datorită unor vietăți minuscule, foarte multe, inofensive pentru om, care foiesc prin apă. Se spune că aceste vietăți devin și mai roșii atunci când salinitatea apei crește. Și în Lacul Verde trăiesc aceste vietăți, dar culoarea sa este dată de oglindirea în apă a vegetației abundente din jur. Adâncimea acestor lacuri este mică, fundurile sunt mâloase, iar aspectul lor murdar, cu multe resturi vegetale în putrefacție plutind deasupra apei, nu mă vor convinge niciodată să intru acolo cu toate că se spune că acele ape au miraculoase proprietăți de tămăduire a unor boli.

Lacul Aluniş a fost ultimul lac pe care l-am văzut în periplul nostru din acea după-amiază. Ascuns într-o dolină pitorească, la 60 m de Lacul Ursu, spre vest, Lacul Aluniș s-a format datorită scurgerilor de ape din Lacul Ursu. Chiar am văzut și am fotografiat locul prin care surplusul de apă din Lacul Ursu situat puțin mai sus, ajunge în Lacul Aluniș.

Mult mai mic decât Lacul Ursu, Lacul Aluniș (cu o suprafaţă de 3670 m² și o adâncime maximă de 7 m), nu prezintă fenomenul de heliotermie, deci, apele sale sunt ceva mai reci. Și aici s-a amenajat un ștrand. L-am văzut, dar neanimat de agitația celor veniți acolo pentru plajă.

Din apropierea Lacului Aluniș, lângă parcul pentru copii amenajat cu leagăn, tobogan și balansoar, grupul nostru s-a disipat. O parte a continuat pe alee încheind circuitul în centrul stațiunii, la tarabele cu suveniruri, iar o altă parte a urmat direcția indicată de săgeata pe care scrie "Spre Lacul Mierlei și Turnul Belvedere". A fost un moment de derută pe care nu-l voi detalia. Pe scurt, spun doar că nu am ajuns la Lacul Mierlei și nici la Turnul Belvedere. Rămâne pentru altădată, atunci când poate timpul va fi mai generos cu noi. De altfel, pe lista mea de opțiuni turistice în Sovata au mai rămas nebifate și alte obiective.

Plimbarea în Sovata, în jurul Lacului Ursu, care a durat aprox. 2 ore după o zi turistică destul de încărcată, ne-a adus cunoaștere, bucurie și... oboseală. Pentru a mai scuti din efort (drumul de 1,2 km - din centrul stațiunii și până la Hotel Relax unde eram cazați - urmând a fi făcut pietonal), o parte dintre noi a dat năvală la Trenulețul turistic cu rugămintea de a opri pentru debarcare undeva, aproape de hotel.

Eu am preferat mersul de promenadă, pe șoseaua șerpuind printre hoteluri frumoase, cu parcări aglomerate, descoperind stațiunea pas cu pas. Biserica "Inima lui Iisus", cu Bustul de bronz al episcopului romano-catolic Márton Áron în fața întrării, mi-a atras privirile. La ora trecerii mele pe acolo, biserica era deschisă așa încât am mai făcut câțiva pași pentru a o vedea și a o fotografia în interior.

Convinsă că în Sovata mai sunt încă multe de văzut, sper că viitorul îmi va aduce bucuria revenirii.

---

VIZUALIZĂRI: 2480 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI