Lacul Sfânta Ana - singurul lac vulcanic din România

TIPĂREȘTE

Lacul Sfânta Ana situat în masivul Ciomatu din Harghita, în stânga Oltului, aproape de Băile Tușnad, s-a format în craterul unui vulcan stins - Ciomatu Mare - din masivul Puciosu. Specialiștii spun că erupția acestui vulcan, ultima din Carpați și din Europa de Est, ar fi avut loc în urmă cu câteva zeci de mii de ani, fără a preciza nimic exact. Cât despre apariția lacului ne spun doar că acesta s-a format în urma unor acumulări pluviale continue, lacul - neavând izvoare - completându-și apele numai din precipitații.

Aflat la o altitudine de 946 m, Lacul Sfânta Ana are o formă ovală (620 m lungime și 460 m lățime maximă), o suprafață de 19,50 ha și o adâncime maximă de 7 m.

Vizitarea Lacului Sfânta Ana, această importantă atracţie turistică, naturală, a Ţinutului Secuiesc, unicul lac din Europa Central-Estică format pe fundul unui crater de vulcan stins, nu avea cum să nu fie un moment așteptat cu mult interes de noi, cei care am pornit în explorarea Ținutului Secuiesc. Așadar, cea de-a treia zi a circuitului nostru a debutat cu o deplasare la Rezervația Lacul Sfânta Ana și Tinovul Mohoș, o rezervație complexă - naturală, geologică, floristică și faunistică.

După un drum destul de lung, dar frumos, autocarul ne-a lăsat în parcarea de lângă Cabana Sfânta Ana, o construcție din lemn situată în șaua dintre Lacul Sfânta Ana și Tinovul Mohoș, un loc în care copacii se răriseră dând cale liberă privirilor noastre pentru contemplare până hăt, departe. N-am să vă spun nimic despre taxele percepute la parcare, acestea fiind diferite pentru autoturisme și pentru autocare. În cazul nostru rezolvarea problemei a picat exclusiv în sarcina organizatorilor. La fel și taxele de vizitare, acestea fiind incluse, probabil, în costul total al circuitului.

Vreau să spun totuși că de o bună bucată de vreme, nu se mai poate ajunge la lac cu mijloace auto, acestea rămânând în marea parcare de lângă cabană. Nici baie nu se mai poate face în lac (asta din anul 2017). Explicația ghidului local care ne-a indicat drumul de aproape 1,5 km de străbătut pietonal, este aceea că turiștii, prin comportamentul lor, au determinat această stare de lucruri. Aglomerație în parcarea de lângă lac, parcare pe marginea drumului, grătare, miros, fum, gunoaie, mizerii în apa lacului...

În prezent, pentru a ajunge la malul lacului, ai două variante, ambele bazându-te pe propriile-ți picioare: urmând drumul asfaltat, marcat și șerpuit despre care deja am amintit sau scurtând-o prin pădure, pe poteci marcate, dar mai greu accesibile pentru unii.

Trebuie să spun că pentru cei cu probleme de deplasare (persoane cu vârsta de peste 65 de ani, persoane cu dizabilități, femei însărcinate, copii mai mici de 5 ani, cu însoțitor), transportul până la lac și înapoi se face gratuit, cu un microbuz care efectuează curse după un program stabilit: Vara (1 mai - 30 septembrie) cu plecare spre lac din oră în oră (între 10.30 și 18.30) și cu întoarcere tot din oră în oră (între 11.00 și 19.00). În perioada 1 octombrie - 30 aprilie aceste curse se fac doar la solicitare.

În cazul nostru, deși aveam destui seniori în grup, nu s-a apelat la transportul cu microbuzul. Vremea frumoasă, timpul suficient alocat acestei vizite și peisajul încântător, de munte, cu aer curat, au constituit suficiente îndemnuri pentru a porni la vale, pe șosea. Și tot înaintând, și tot tăind linia continuă din marcajul șoselei pentru a mai economisi câțiva pași la curbe (pentru că tot nu circula nimic și șoseaua era numai a noastră), am ajuns la malul lacului. Acolo sunt mai multe bănci din trunchiuri de copaci, precum și un mic debarcader cu ponton din lemn, un loc ideal pentru fotografie. Mai multe bărcuțe îi așteptau pe amatorii de plimbare pe apa acestui fermecător lac. Bărcile se închiriază (25 lei/30 minute sau 35 lei /1oră) pentru maxim 3 persoane, fiecare persoană primind la îmbarcare și o vestă de salvare.

Cei care au mai mult timp la dispoziție, pot face o plimbare în jurul lacului, prilej cu care pot ajunge la Capela Sfânta Ana menționată documentar din anul 1562. Bineînțeles, în timp, acest lăcaș de cult a fost refăcut de mai multe ori. Se spune că acesta este un loc de pelerinaj pentru credincioși. Noi, cu timp limitat, nu am ajuns până acolo. Ne-am mulțumit să savurăm peisajul care-ți umple sufletul de bucurie, malurile împădurite cu brad și cerul luminos oglindindu-se în apa lacului.

Lângă debarcader există un Bufet Ecologic - Ökó Büfé - o construcție din lemn unde poți servi o băutură răcoritoare, o cafea sau un kürtős kalács. Oferta nu este prea diversificată, iar prețurile nu sunt dintre cele mai mici. Dacă aveți în vedere să petreceți mai multe ore colo, e bine să aveți propriile gustări. Există acolo și câteva mese, dar e greu să găsești un loc liber mai ales în perioadele de vârf turistic. În apropiere sunt și toalete ecologice, dar nu pot spune cum sunt. Nu le-am vizitat.

Mai trebuie să spun că zona este una renumită pentru prezența și apariția urșilor. Există peste tot avertizări gen "Urși în zonă! " și chiar un panou mare (cu text în română, maghiară și engleză) care ne explică ce comportament trebuie să avem în cazul unei nefericite întâlniri cu acest animal. Nu m-am mirat atunci când am văzut că chioșcurile din lemn ale bufetului sunt împrejmuite și semnalizate ca având gard electric.

Ca o paranteză, aici ar trebui să mai adaug și faptul că deși nu l-am întâlnit pe Moș Martin la Lacul Sfânta Ana, în drumul de întoarcere, din autocar, deplasându-ne spre Tușnad, am avut surpriza de a vedea primul urs în libertate. Nu părea să-i pese de mașinile care treceau pe șosea, deși se afla foarte aproape de drum. Își vedea de treaba lui moșmondind prin frunzișul pădurii.

După ce ne-am plimbat, am admirat frumusețe naturală și am inspirat aer curat la malul Lacului Sfânta Ana, pe același drum, pe șoseaua devenită pietonală, ne-am întors la cabană. În parcare ne aștepta ghidul. Rând pe rând, am luat calea spre Tinovul Mohoș, rezevație naturală aflată în apropiere, un alt obiectiv turistic înteresant pentru noi. Dar, asta este o altă poveste!

Despre Lacul Sfânta Ana trebuie să mai spun că turștii care ajung acolo îi află și legendele. Sunt două care circulă cel mai mult, legende pe care le veți găsi pe internet, dar pe care le veți auzi și de la ghizi, nici unii dintre ei neuitând să le amintească.

Și, pentru ca articolul meu să fie complet, trebuie să le amintesc și eu, în rezumat.

O legendă spune că numele lacului provine de la Ana, o fată pe care părinții au obligat-o să se mărite cu un tânăr pe care nu-l iubea. Părinții, cu gândul la averea tânărului, au fost de neînduplecat la rugămințile fetei și atunci, aceasta și-a luat viața aruncându-se în apele lacului. Trupul fetei nu a fost găsit niciodată, iar în amintirea ei și a sacrificiului ei, lacul a fost denumit Sfânta Ana.

O altă legendă povestește despre doi frați tirani, care se urau. Unul dintre ei stăpânea o cetate pe vârful Puciosu, iar celălalt, o cetate situată pe locul actual al lacului. Primul avea o caleașcă frumoasă, fapt care a stârnit invidia fratelui său care s-a lăudat că a doua zi se va arăta într-o caleașcă și mai frumoasă. El a pus să fie înhămate la caleașca sa opt dintre cele mai mândre fete din împrejurimi, dar caleașca nu a putut fi urnită cu tot efortul tinerelor fete. Mânia stăpânului a fost fără margini, el biciuind fetele fără pic de milă. Una dintre ele, Ana, l-a blestemat pe stăpânul nemilos. Atunci s-a pornit o furtună îngrozitoare, cu fulgere, tunete și cutremure, iar cetatea - împreună cu stăpânul ei - s-a scufundat. Când totul s-a liniștit, în locul cetății a apărut un lac frumos, cu ape albastre, Lacul Sfânta Ana.

Și dacă tot suntem în lumea fantasticului, să amintim și fenomenul care prevestește starea vremii. Se spune că localnicii nu au nevoie de prognoze meteo. În muntele de lângă lac s-au format, de-a lungul timpului, două fisuri. Dacă aerul emanat este înțepător, atunci va fi furtună. Altfel, vremea va fi frumoasă. Explicaţia ştiinţifică a acestui fenomen este aceea că în adâncuri încă mai există activitate post-vulcanică, extrem de sensibilă la schimbările atmosferice. Când presiunea atmosferică scade, gazele (bioxidul de carbon şi sulful), ies la suprafaţă prin fisuri, generând acel miros înţepător, prevestitor de ploaie.

---

VIZUALIZĂRI: 1269 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI