La Slănic, așa-ntr-o doară

TIPĂREȘTE

Iarna nu-mi place în mod deosebit, ba, chiar deloc aș zice!

Pentru mine, Crăciunul și Revelionul sunt absolut de-ajuns pentru asigurarea fericirii spirituale și gastronomice, sunt singurele zile când, da, accept zăpada. Pe bune, pe data de 2 ianuarie ar fi minunat dacă ar apărea ghioceii și alte flori de primăvară și ar veni înapoi păsările călătoare, măcar de dragul poeziei lui Coșbuc, aia cu vestitorii primăverii, o țineți minte, nu:” Din alte țări de soare pline/Pe unde-ați fost și voi străine/veniți dragi păsări înapoi, / veniți cu bine!” .

Cu schiurile nu mă dau, că nu-mi place când stau în patru labe sau cu cracii-n sus, neputincios, lovind planeta precum un cărăbuș aterizat invers, ce naiba, am și io demnitatea mea! Nici cu sania nu mă tentează în exces, de frig și ger mi-e silă, vinul fiert nu-mi place pentru că urăsc, visceral, mirosul de scorțișoară! Deci, da, sunt mofturos, știți că mie-mi place marea, soarele, căldura și nu crivățul, ăla de vine din stepele rusești. Oups, despre ruși, să nu vorbesc de funie în casa spânzuratului, se pare că e de actualitatea zicerea:” 2020- virusul, 2021-virușii, 2022- vin rușii!”

Și totuși, până și iarna e bine să mai ieși din bârlog, măcar așa, să te vadă dușmanii că trăiești și să le strici zen-ul. Care zen, la mine cel puțin, duminica funcționează pe principiul, dacă nu-s plecat de vineri de acasă, stau în pat, înecat în propria lene. Nu-mi e teamă că pot păți ceva din cauză de puturoșeală, munca l-a făcut pe om, dar, nici lenea n-a omorât pe cineva, plus că, în caz de nevoie, avem numărul unic de urgență!

Doar că jumatea mea, cea cu care-mpart, de 32 de ani, zilele, spațiul locativ și salariul meu, a avut, duminica de-a fost, un puseu de -nviorare și, după ce-am făcut ochișori, m-a abordat:” Ce-ar fi dacă... ?”

Băi, nu știu la voi, dar, la mine, când Adi începe o propoziție/frază cu” ce-ar fi dacă” e de rău! Este clar, vrea ceva ea dar, ca să nu pară că-mi impune, vrea relaționare, schimb de idei, să discutăm și să pară că ideea a venit de la mine sau, hai, de la amândoi! Cum se cheamă asta,” persuasivitate” , nu?

Nici io nu-s prost, când văd că-ncepe fraza în termenii de mai sus, mă fac că dorm și trag de timp. Știți cum se spune: când trebuie să faci ceva imediat, stai și tu vreo trei zile că, pân-atunci ori se uită ori nu mai e nevoie!

De data asta n-a ținut, după ce-am discutat, amândoi, îndelung, vreo 10 minute, timp în care eu am ascultat fără să scot vreo vorbă, am avut de ales: la Slănic Moldova, să ne clătim ochii!

Am încercat, discret, un” Ce să facem, mamă, în borta aia de stațiune?!” , la care, n-o să credeți, Adi mi-a dat dreptate și mi-a sugerat că, dacă nu vreau la Slănic, hai, mai bine, la Bacău, la Arena Mall și pe la alte magazine de hanțe! Ca să vă fie clar, urăsc magazinele de hanțe, mai ales că nu se duce-n plata ei, să probeze până i se ia, trebuie să merg cu ea și să spun cum îi șade și de ce. Ce mai, scorțișoara parcă e bună în plăcinta cu mere...

Fericit, am ales imediat Slănicul, în timp record eram spălat, bărbierit, ambalat cu hăinuțe de ieșit la drum și cu mașina parcată-n fața porții. Și, ca să fie pe cinstite, am avut un moment în care m-am gândit că, dacă tot îs în mașină, pot bloca portierele și nu mai intră nimeni peste mine, să stau acolo și să-mi plâng neputința! Până la urmă am renunțat, Adriana gătește bine și foame mi se face ritmic! Că, deh, golătatea înconjoară iară foamea dă de-a dreptul!

Așa că, am plecat, spăsit, spre Slănic.” La bulivar, birjar, la bulivar!” Hm, cică nu-i actual Caragiale?!

Știu că multora din cei ce scriu pe-aici le-au lucit ochișorii pe la Slănic Moldova, măcar pentru că aici s-a organizat, prin grija lui @cornel, întâlnirea anuală AFA din 2017, parcă.

O să vă scutesc, deci, de descrierea drumului, date de trafic, locuri unde s-ascunde Poliția cu radarul! Am urmat, simplu calea: Oraș Istoric-Adjud-Onești-Tg. Ocna- Slănic Moldova, drum liniștit, mers lejer. O scurtă halta acasă la soacră-mea, ca să fie o duminică ratată cu totul, doar că nu era acasă, har Domnului că suntem ortodocși și ăștia au un hobby: duminica dimineața - mersul la biserică. Și, da, soacră-mea e femeie bătrână, ține de tradiție!!!

De la Onești și mai departe, se vede că încă mai suntem în iarnă. Pe marginea drumului petice de zăpadă, care, pe măsură ce urci spre munte, se îndesesc până nu mai sunt petice ci chiar zăpadă.

La Slănic era un pui de friguleț, mama lui, numai fibră, deși afară era însorit. Soare cu dinți iar eu am regretat că tocmai ce mă răsesem pe devlă și nu aveam niciun fes prin mașină, mi s-au refrigerat gândurile, am avut, se cheamă, o gândire la rece!

Slănicul tot Slănic! Stațiunea care, în zona Cazinoului, mi se pare atemporală. Vilele din spate sunt cu arhitectura aia, mai veche, e liniște și curățenie! În fața Cazinoului, parcul pe care-l știu de copil, cu calendar floral, frumos întreținut, cu alei late și curate. Din loc în loc, panouri de informare despre ce este și ce se vrea fauna avicolă și animalieră din zonă, harta unor eventuale trasee de dacă ar vrea cineva să-și bată tălpile pe ele să nu se rătăcească!

Pe aleea de sus, dinspre Casinou spre Vila” Siam” , tarabe cu comerțul obișnuit din zonă, unde se vând numai produse tradițional românești, toate” Made in China” . La Biserica din parc DJ-ul de serviciu avea caseta cu nuș ce cântec bisericesc, care, mă cam indispune, ca idee: religia e ceva intim, cine vrea merge acolo, altfel credința cade în desuet, parcă nu e bine să faci tapaj de ea, cântatul ăla excesiv mi se pare o exagerare, dar, mă rog!

Am continuat plimbarea noastră spre Hotel” Perla” și am remarcat, în spatele acestui stabiliment, considerat cel mai bun din stațiune, un altul, Hotelul” Coroana Moldovei” , cu o fațadă albă, elegantă. L-am notat, în caz de vrem o ieșire mai lungă, deși, m-aș mira!

Am coborât apoi și-am ajuns la” Valea Izvoarelor” , izvoarele minerale din stațiune, cele pentru care Slănicul Moldova este recunoscut. Tot de-aici se pleacă pe traseul celor” 300 de trepte” , care te scoate, undeva, în apropiere de Restaurant Cascada. Normal că nici nu m-am gândit să urmez traseul, eu voiam să urc spăiritual, nu fizic, așa că am continuat drumul chiar pe traseul izvoarelor!

Poate că zăpada din zonă, albă, făcea totul mai frumos și mai curat. Slănicul curgea limpede, de-o limpezime de-ți creea, clar, impresia de foarte rece. Apa ieșea de sub podurile de gheață și se înghesuia în vaduri, ițindu-se de sub zăpada înghețată, formând mici cascade.

Lume puțină, mare parte din cei ce i-am văzut erau înarmați cu bidoanele în care-și luau apa pentru afecțiunile ce vor să și le trateze. De cele mai multe ori oameni mai în vârstă, de fapt, cu experiență de viață! Nu-mi place, se pare că și eu ajung la vârsta înțelepciunii. Sanchi, ăsta e clișeu, nu cred c-am fost vreodată înțelept, că pentru ce, m-ajută cu ceva?! Ori, pe alții???!!! Că, știți cum se spune, nu trebuie să dai nimănui sfaturi, fiecare poate greși și singur!

La capătul traseului ieși în șoseaua de bază, pe care am coborât, înapoi, spre stațiune. Treci pe lângă Restaurantul” Casa Montană” , care te amenință cu meniuri din pește, mai ales că e amplasat chiar lângă Păstrăvărie. Nope, nu mi-a inspirat nimic!

Per total, cu plimbarea noastră prin Slănic am umplut circa o oră- o oră jumate, timp în care ne-am plimbat prin aerul tare și curat. Cică ajută neuronul să capeți gânduri bune, cuviincioase, iar mersul pe jos ajută la accelerarea bioritmului. Cică...

Altfel, iarna-n Slănic mai poți abuza de pârtia de schi, care e chiar la intrarea-n stațiune, cum vii dinspre Tg. Ocna. Pârtie ce se ajută de-o instalație de teleschi. Mie nu-mi place pe sus, cred că singura oară când am zburat a fost când m-a adus barza, iar următoarea când o să mă ia Irina, deși asta cică mai mult de te bagă-n pământ, la propriu, se pare că folosește metroul. Mă rog, om vedea ce-o fi, când, la o adică..., vă scriu cum e, promit!

Per total, a fost o duminică petrecută-n natură, atâta cât mai este în Slănic, mi-a plăcut! Adriana m-a întrebat cum a fost și-am spus că, da, a ales bine! S-a bucurat c-am acceptat c-a avut dreptate, subliniind faptul că asta n-o miră, faza cu dreptatea, care, de altfel, mereu e de partea ei și, ca s-o recompensez, m-am simțit și am plecat, din Onești, la Bacău, la Arena Mall, peste Măgura Oneștiului, drum frumos de vreo patruj de minute... Da, ajunși la Bacău am făcut frumos și am mers la magazinele de hanțe, se cheamă c-am fost tras în piept, dar, nu mă miră și nu mă doare: am vocație pentru asta! :))

Ca să mai uit, Web, te rog io: https://www.youtube.com/watch?v=boWUUP311xA

Altfel, haidi, pa!

Sunt obișnuit cu Slănic-Moldova ca etnia cu scânteia! Relaxarea vine tocmai din stațiunea-n sine, distracția este, depinde în ce formă o cauți. Și, dacă vrei să faci trasee, e simplu, sunt câteva, înțeleg că nu foarte grele. Dacă vrei să le faci, e simplu, uite, merg și eu, ține-mi berea! :))

---

VIZUALIZĂRI: 1991 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI