Traseul 300 de trepte

TIPĂREȘTE

TRASEUL 300 DE TREPTE

Traseul pornește - și se termină - din șoseaua ce trece prin Slănic Moldova. Cazați fiind în Târgu Ocna, ne-am fâțâit între cele două localități, pentru a merge pe trasee. Prima zi am vizitat stațiunea și am mers pe traseul Panorama. A doua zi, uitând că e week end, am crezut că vom putea lăsa mașina la intrarea de lângă căsuțele unde se vând diverse de-ale gurii și ne de-ale gurii. Ți-ai găsit, era full (de mașini, nu de ași) !

Am mers în continuare pe șosea, în căutarea unui loc de parcare, erau destule, la distanță mai mare sau mai mică de intrarea în traseu. Oricum distanța nu conta, pentru că ieșirea din traseu era cam la 3 km față de intrarea de la căsuțe, deci... tot trebuia să ne întoarcem Peujeot... Peujeos.

Ne-am întors deci pentru a intra pe traseul marcat cu triunghi roșu. Traseul pleacă de la izvorul Sfântul Spiridon, aflat la trecerea dinspre șosea catre zona izvoarelor. Am pornit să urcăm scările, care erau puțin mai înalte decât cele de pe la blocuri, iar urcușul era destul de abrupt. Alternau porțiuni cu trepte cu mici porțiuni mai drepte, pe poteci de pământ. Frunză verde de secară / Lume urcă și coboară! De toate vârstele și toate mărimile! La lume mă refer! Și de toate puterile!

Traseul era parcurs fie parțial - unii coborau după o anumită bucată a scărilor, fie după ce făceau toate scările, fără a mai urca până în vârf! Păi, da, că de jos și până sus sunt cam două treimi TREPTE, iar restul urcuș susținut și cam abrupt, până sus! Drum normal de pădure, cu pietricele, rădăcini... știți voi! Și abrupt!

Am ajuns sus, pe un mic loc plat, apoi am mai mers puțin pe o potecă prin pădure, cu ușoare urcări și coborâri, și am început coborârea finală. Am zis coborârea? Eroare, dragi tele și audio spectatori! Am început rostogolirea... că asta era! Drum de coborâre prin pădure, pe pământ, cu pietricele și rădăcini, pe făgașuri săpate de apă - și totul pe pantă ce ajungea pe alocuri și la 60 de grade! (panta, iar vă e gândul la prăștină!) Deci, dacă la urcare două treimi din drum a fost pe trepte, la coborâre tot drumul e numai pe pământ și în pantă! În final, am trecut printr-o poieniță, am traversat un podeț de fier, vopsit în verde, și am ieșit în șosea. Întregi și teferi!

Am mers înapoi către Slănic, drum de aproximativ 3 km, trecând pe lîngă un mare bazar cu de toate, iar pe dreapta pe lângă o păstravarie - cu restaurant - dotat și el cu de toate!

Traseul nu este nici pe departe un traseu "de promenadă", cum este Traseul Panorama, sau Traseul Izvoarelor. Este un traseu greu, dificil (datorită pantei abrupte de la coborâre), un traseu de drumeție montană. Desigur, este accesibil tuturor, fiecare hotărând cât din el poate fi făcut, și când să se renunțe. Aș sfătui totuși pe cei care în parcurg să îl abordeze DE LA ACEL GRUP DE CĂSUȚE, NU DE LA PUNCTUL DE IEȘIRE (am făcut special o poză acolo!) Asta datorită urcușului foarte solicitant pe toată durata, până în vârf.

---

VIZUALIZĂRI: 5685 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI