Alanya Tour — Cetatea

TIPĂREȘTE

Prima experiență turcească nu înseamnă doar cazare, masă, baie și plajă. Înseamnă și cunoașterea împrejurimilor, așa am ales să sacrific o zi din vacanța noastră pentru un mic tur ghidat în Alanya și împrejurimi. Excursia cu o durată de aproape o zi mai exact orele 9.00-18.00 a cuprins următoarele obiective: Urcarea cu telegondola la Cetatea Alanya, vizitarea acestuia, coborârea de la cetate la Peștera Damlataș aflată lângă Plaja Kleopatra, vizitarea peșterii, un drum spre Munții Taurus pe Valea Râului Dim, popas cu masă de prânz la malul râului, întoarcere la una din porturile Alanyei pentru o croazieră pe mare.

Alegerea excursiei

În timpul transferului cu autocarul de la aeroportul Antalya ghidul agenției organizator ne-a prezentat toate excursiile, activitățile opționale, începând cu clasicul hamam și terminând cu o exursie în Israel. Venind aici pentru odihnă și nedorind atât de multe activități în afara sejurului pentru care am plătit am ales doar esențialul, mai exact cunoașterea localității în care îmi petrec sejurul. Costul excursiei a fost 108 $ pentru doi adulți și un copil, calculând alte modalități de vizitare precum pe cont propriu sau prin agenții locale suma era mult mai mică dar așa am considerat că este frumos să accepți să cumperi măcar o excursie de la agenția care a organizat sejurul.

Câteva cuvinte despre Alanya

Alanya este un oraș făcând parte din provincia Antalya și care se află la 120 km de acesta. Urme de locuire umană din vremea paleoliticului și epocii bronzului s-au descoperit aici. Denumirea antică greacă a localității a fost Korakesium și făcea parte din regiunea Pamphilia dar și Kilikia. În secolul II după Cr. A existat un centru important al piraților aici mai exact un cuib de pirați. Poate așa se justifică faptul că aproape toate vasele de croazieră mai mici sau mai mari sînt imitație vas folosit odinioară de pirați, turcii folosind propria istorie în decor. În fine până la urmă pirații au fost învinși și a urmat o perioadă sub ocupație romană existând chiar și biserici romano-catolice aici. În perioada bizantină locul se numea Kalon oros (dealul frumos) Din această perioadă bizantină a rămas o biserică.

Din 1221 noul proprietar devine sultanul Alaeddin Kai Kobad I făcând parte din sultanatul Romei iar orașul devine Alaiye. 1471 este anul în care Alanya devine parte al imperiului otoman dar din anul 1571 aparține Ciprului. În secolul 18 revine din nou turcilor iar denumirea din prezent a primit-o de la marele Ataturk în 1935.

Turismul în oraș a început să înflorească în anii 1980 iar în prezent a devenit una din perlele litoralului turcesc.

Din punct de vedere geografic Alanya se află aici: 36° 33′ N, 32° 0′ O Se întinde pe o rază de 2571 kmp, locuitorii din oraș există într-un număr de 285000 împreună cu localitățile componente 400000. Aceste date există de la recensământul lor din 2014. Aici locuiesc predominant turci, vara se mai adaugă numărul turiștilor care poate devine impresionant și iarna locuiesc mulți europeni occidentali aici nemți de exemplu pur și simplu din motivul de a evita impozitele de acasă și na că e mult mai cald aici și iarna. Sezonul estival începe în aprilie.

Telegondola Alanya

În ziua excursiei am fost preluați de ghidul vorbitor în limba română de la hotel. A urmat transferul până la locul de parcare din apropierea plajei Kleopatra și peșteră. Aici ne-am întâlnit cu alți turiști făcând parte din grup dar care erau cazați în apropiere. Ne-am apropiat de clădirea telegondolei Alanya Teleferic. Acesta s-a înființat în sprijinul turiștilor pentru a putea urca mai ușor până la cetate aflată la o înălțime considerabilă deasupra mării aproximativ 250 m. Nu zic că nu s-ar putea urca pe jos dar pe căldurile acelea și acestea la început de iunie este mult mai ușor plătind o suma de 15 lire turcești (aproximativ 12 lei) pentru o urcare/coborâre de persoană. Telegondola are un traseu de 830 m la o diferență de nivel 161 m, capacitatea pe oră sînt 1130 persoane cu 17 cabine fiecare a câte 8 persoane viteza 5m/sec. Durata urcării este de 3 minute. Era o oarecare coadă plus grupul nostru care m-a speriat la început dar având în vedere capacitatea și rapiditatea telegondolei n-am stat mai mult de 10 minute. Nouă ne-a revenit o cabină cu numărul 13 iar turcul angajat acolo vroia să facă o glumă mi-a arătat numărul 13 făcând o cruce. I-am zis că am copilărit într-o casă cu numărul 13 (casa părintească) și a râs.

Urcând cu telegondola peisajul văzut din interior este de vis. Pe de o parte se vede Marea Mediterană cu plaja Kleopatra pe de altă parte Munții Taurus și orașul urcând până aproape de crestele sale. În fața noastră se vede cetatea Alanyei deci în fiecare direcție se vede ceva frumos. Cabinele telegondolei au ferestre de aerisire acestea se pot folosi pentru a face poze mai reușite.

Castelul Alanya

Ajunși la stația superioară a telegondolei am început ascensiunea pe scările care ne conduc spre intrarea în castel. Disconfortul creat de căldură se uită repede observând peisajele din jur, orașul Alanya și portul în prim plan, iar în fundal munții din jurul urbei.

Castelul Alanyei a fost construit în vârful unei peninsule de 10 hectare. Sultanul Alaeddin Kai Kobad I este bineînțeles inițiatorul acestui măreț proiect care seamănă un pic cu zidul chinezesc, lungimea zidurilor măsoară 6500 m. Asemenea zidului chinezilor nici aici nu lipsesc turnulețele de apărare 140 bucăți la număr. Dar nu putem spune că sultanul a făcut tot au existat deja fortificații aici din epoca romană și bizantină. Dar cea mai mare parte a castelului și extinderea fortificațiilor atunci s-au construit în 1220.

Până să ajungem dincolo de ziduri am admirat partea estică a orașului și portul. După intrare (15 lire turcești) în cetate am putut observa partea vestică și plaja Kleopatra de sus. De la intrare și până la primul obiectiv mai important Moschea Süleymaniye vom face aproximativ 10 minute pe jos, asta dacă nu ne oprim la una din numeroasele terase aflate pe drum. Se pot cumpăra și souveniruri turcii și-au scos marfa în calea turiștilor. Pe drum era și o mică peșteră legendară nu îmi aduc aminte de povestea ei. Drumul la care se găsește moschea se numește Ehmedek.

Moșchea Süleymaniye

Moșchea Süleymaniye a fost construită în 1231 pe vremea sultanului Alaeddin Kai Kobad I. După o distrugere creată de un fulger sultanul Süleyman a reconstruit-o între anii 1530-1566. Ajuns acolo a urmat descălțarea și așezarea încălțămintelor pe niște rafturi special amenajate. La această moschee nu este nevoie de vestimentație specială bărbații intrau în bermude iar femeile doar pe cap și-au pus ceva. Nu este valabil la alte moschee nu faceți așa ceva. Interiorul este simplu un covor mare roșu pentru rugăciuni, o lustră imensă un fel de altar nu cunosc rănduiala inerioară privind mobilierul și nici nu mă impresionează. Din exterior putem observa vechimea lăcașului de cult și valoarea sa istorică. Minaretul se ridică mult deasupra clădirii. Exteriorul mi-a plăcut. Afară există o clădire mică în care funcționează toaleta, din cauza numărului mare de turiști se formează cozi. La est de moschee am găsit un alt punct de belvedere de la care portul Alanyei și zona din această direcție se poate admira din alt unghi.

Lăsând familia la umbră am început să explorez puțin cetatea acest muzeu în aer liber. În afară de terase am observat case de locuit unele istorice de o mare valoare, cimitire monument istoric, fostele rezervoare de apă, tot felul de ruine, șantiere deoarece există lucrări ample de restaurare, căi rutiere deoarece se poate ajunge sus și cu mașina pe niște serpentine.

În cel mai înalt punct a peninsulei se află cetatea care dispune de alte ziduri mai înalte de această dată. Ziua excursiei coincidea cu una de sărbătoare religioasă legată de ramadam, așa că nu puteam să vizitez această parte a cetății pe interior. Dar nu am pierdut prea mult, m-am putut uita dincolo de porți și în afară de ziduri și ruinele unei foste biserici bizantine nu am văzut altceva. Sărbătoare fiind nici de șantiere nu am avut parte mi-am putut continua plimbarea liniștit pe cărările cetății înconjurate de vegetație abundentă predominant cactuși. Dacă mă întreabă cineva ce mi-a plăcut cel mai mult din cetate voi răspunde în ordine 1. Panorama văzută de sus 2. Moschea și cetatea superioară 3. Infrastructura din citadelă compusă din cărări pietruite înconjurată de vegetație

Peștera Damlataș

După coborârea cu telegondola din care am făcut o filmare superbă ne-am dus pe jos până la peștera Damlataș. Peștera a fost găsită de un dorel care excava piatră de construcții:. Se întâmpla prin 1948. După ce doi geologi au studiat peștera și au făcut constatarea că are milioane de ani au dat drumul publicului larg. Intrarea în peșteră costă 5 lire progamul este 9.00-17.00 iar înăuntru găsești stalagtite și stalagmite frumos luminate, o temperatură de 23 grade și o umiditate de nedescris pe care am simțit pe pielea mea curgând. Ghidul zice că ne lasă 25 minute înăuntru m-am uitat ciudat la el, cum doar atât? Am înțeles după coborâre, peștera este mică de tot. Cobori într-o sală mare și asta e. Acolo sînt montate bănci și te poți aventura în genunchi sau 4 labe în galeriile joase care pleacă de aici. Eram învățat cu peșterile din România fără sfârșit. Dar peștera Damlataș este frumoasă iar aerul respirat aici are chiar proprietăți vindecătoare pentru persoanele cu astm. În anumite intervale din săptămână peștera este rezervată pentru așa ceva adică terapie pentru astmatici. În fața peșterii există tarabe cu marfă de toate felurile dar mai ales suveniruri. Nici terasele nu lipsesc. O toaletă cu folosire gratuită găsiți în apropiere.

Plaja Kleopatra

Ieșind afară din peșteră uzi până la piele din cauza umdității. fiind aproape ne-am dus până la plaja renumită și am constatat că este mult mai fain aici decât la plaja noastră cu pietricele de la locul de cazare. Este mai mult nisip, intrarea este lină iar apa este decorată cu steagul albastru. În Alanya sînt o mulțime de hoteluri cu numele de Kleopatra. Chiar și șoferii turci îi încurcă. În apropierea parcării de unde ne-am continuat excursia există un superb parc din care nu lipsesc nici palmierii.

Aici închei această primă parte a excursiei, rog WM să atașeze, mulțumesc

youtube

---

VIZUALIZĂRI: 3251 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI