O zi in Santorini

TIPĂREȘTE

Asa cum m-am angajat, revin cu un review separat dedicat croazierei noastre de o zi in Santorini. Distractia a costat 145 EUR/pers, din care 100 euro feribotul, 10 euro transferul hotel-port-hotel si 35 euro excursia pe insula. Am tot auzit de agentii locale care ofera preturi mai mici, am si vazut multe asemenea agentii in statiune, dar ne-am gandit ca daca ceva nu este in ordine, macar stim unde sa ne plangem si am optat pentru agentia partenera celei cu care am calatorit in Creta, despre care am mai scris (vezi impresii).

Plecarea: dis-de-dimineata, in jur de 7, cand autocarul ne-a luat de la hotel si, dupa un tur extins pe la mai multe hoteluri din zona pentru a ridica si alti somnorosi, am ajuns, in cele din urma, in portul din Heraklion, iar pe la 8:45 ridicam ancora.

La urcarea pe feribot ne asteptau 2 tineri in costume traditionale cretane, care s-au pozat cu noi, iar spre sfarsitul calatoriei dus, fotografiile ne-au fost oferite spre vanzare: una la 5 euro sau toate 5 la 10 euro. Am tras concluzia ca 10 euro nu ne prisosesc si ca pozele nu merita atatia bani. Majoritatea calatorilor au gandit ca noi. Teoretic, feribotul nostru, 'Golden Blaze', trebuia sa ne duca in Santorini in 2h30', dar practic i-a luat mai bine de 3 ore. Probabil or fi incetinit ca sa aiba timp sa developeze pozele.

Intr-un tarziu [la propriu] ajungem in Santorini, unde debarcam. Ne asteapta autocarul, urcam si pornim la drum. Aveam de urcat 300 de metri altitudine pe o sosea in serpentine. Ghidul, sugubat, ne spune ca, daca ne este frica, sa urmam exemplul soferului caruia ii e cam frica la curbe si atunci inchide ochii. Urcam noi transsantorinianul, dupa care ne indreptam spre primul oras pe care il vizitam: Oia.

Pe masura ce urcam, vederea asupra calderei devenea tot mai spectaculoasa, dar, dupa ce am ajuns sus, am pierdut-o pentru o perioada din vedere, traversand insula si apropiindu-ne de Oia. In drumul spre Oia am realizat cat de mica si ingusta este insula Santorini. Majoritatea caselor sunt albe si au usi si acoperisuri albastre, dar sunt si [foarte putine] exceptii. Sunt multe biserici si magarusi, desi numarul acestora a inceput sa fie depasit in ultima perioada de cel al catarilor. Santorinezii sunt agricultori, cultiva fistic – pe care il vand la concurenta cu cel importat din America si comercializat cu eticheta de produs autohton – si rosii cherry, ingredient principal al salatei santorineze. In ultima perioada, turismul a devenit principala sursa de venit, insula fiind o destinatie cautata de multe vedete hollywoodiene. Se pare ca prima celebritate care a descoperit-o a fost Tom Hanks. Sotia acestuia este pe jumatate grecoaica si, venind cu sotul ei celebru in Grecia, au vizitat si Santorini, care le-a placut si pe care au recomandat-o colegilor de breasla. Am vazut si o vila, despre care ghidul spunea ca se zvoneste ca ar apartine Angelinei Jolie. Asa o fi, cine stie...

Se spune sau mai degraba expertii eleni in marketing turistic spun ca la Oia sunt cele mai frumoase apusuri. Nu am prins apusul la Oia, dar marturisesc ca privelistile sunt unice, intr-adevar. Desi era foarte cald, frumusetea locului ne-a ajutat sa mai uitam de caldura. Oia e o localitate mica, o intesatura de stradute pietonale inguste, cocotate pe buza calderei, pline ochi de turisti. Apropo, daca mergeti in Grecia, in afara Atenei, si nu vedeti turisti japonezi si va intrebati unde sunt si pe unde mai fac poze, va spun eu: sunt in Santorini, pititi prin luxoasele hoteluri mici si albe, de unde au ce poza! Daca in Creta n-am prea vazut picior de japonez, Santorini compensa in aceasta privinta.

Dupa o plimbare prin Oia ne-am indreptat spre capitala insulei, Thira. Pe drum am vazut celebrele mori de vant, care in prezent, datorita unui investitor ingenios, functioneaza ca spatii de cazare.

La Thira ne-am plimbat pe alte stradute cu case albe, am admirat caldera din noi unghiuri, privelistile tot superbe, aceeasi invalmaseala de turisti, noi suveniruri de vanzare. Din Thira se poate cobori intr-un micut port, existand trei posibilitati de strabatere a traseului: pe jos, cu telecabina sau cu magarusii. Tot in Thira am vazut celebra biserica a carei imagine am tot vazut-o pe copertile ghidurilor turistice si in calendare. Fiind deschisa, am avut ocazia sa o vizitam si pe dinauntru: linistita, primitoare, racoroasa.

Mi-ar fi placut sa vad una dintre celebrele plaje cu nisip negru, dar fiind foarte cald, ghidul a modificat programul excursiei si n-am mai ajuns la plaja.

Am observat ca in interiorul calderei era un fel de plasa, care descria un cerc. Ne-am tot gandit daca e plasa de pescuit sau ce o fi, iar la intoarcere ghidul ne-a lamurit ca marcheaza locul scufundarii unei nave de croaziera, procesul in care era implicata conducerea echipajului si proprietarul navei fiind inca pe rol. Ne-a mai spus o poveste picanta cum ca un singur pasager disparuse, iar ulterior a fost gasit, acesta lasand doar sa se creada ca a murit pentru ca sotia sa incaseze o prima de asigurare consistenta. Ulterior, cautand pe internet, am descoperit ca era vorba despre nava MS Sea Diamond, scufundata in aprilie 2007. Am mai constatat ca este bine sa ne mai si informam si sa nu ne mai bazam doar pe ce spun ghizii. Din nefericire, doi pasageri si nu unul, respectiv doi cetateni francezi, tata si fiica, au disparut, iar trupurile lor nu au mai fost gasite niciodata. A doua zi dupa excursia noastra in Santorini, in 1 august 2013, instanta a solutionat cauza, pronuntand mai multe condamnari, cea mai grea fiind o condamnare de 12 ani inchisoare pentru capitanul navei, din a carui neglijenta s-a produs naufragiul. Din pacate, locurile frumoase mai ascund si povesti triste.

Din fericire pentru noi, la intoarcere n-am mai luat feribotul 'Golden Blaze', cel lent despre care va spuneam la inceput ca ne-a dus incet-incet in Santorini. Am ajuns in port inaintea feribotului ‘Cosmote’, care ne-a dus inapoi in Creta. Am asteptat un pic intr-o statie plina ochi de turisti – majoritatea japonezi – incarcati cu trolere si rucsacuri, pana cand a venit feribotul. Cand si-a deschis poarta, am avut senzatia ca vad evacuarea arcei lui Noe: a coborat un puhoi de oameni, care formau un convoi imens, urmat de scutere si masini; parca nu se mai terminau! Dar s-au terminat in cele din urma si am urcat si noi, intorcandu-ne in Creta si lasand in urma Santorini.

Ca o concluzie as vrea sa reiterez afirmatia ca Santorini este superba, o minune a naturii, dar nu mi-as dori un sejur intreg acolo. Mi se pare o destinatie frumoasa pentru o croaziera de o zi-doua, in care sa vizitezi Oia si Thira. In rest, insula fiind foarte mica, numarul obiectivelor turistice nu este atat de mare ca in Creta, de pilda, sau in alte parti, asa ca, daca preferati vacantele cat de cat active, sunt destule alternative.

---

VIZUALIZĂRI: 6768 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI