Creta - impresii de calatorie

TIPĂREȘTE

Anul trecut ne-am petrecut concediul de vara in Santorini si a fost o experienta exceptionala, unica. O insula extrem de pitoreasca, de “fotogenica” si impresionanta din toate punctele de vedere.

Si pentru ca se organizau excursii de o zi in Creta ne-am zis “Ce-ar fi sa mergem noi la anul pentru o saptamana, nu doar o zi?! ”. Motiv pentru care am inceput documentarea si, in ianuarie, beneficiind de o reducere de 30%, ne-am facut rezervare la Hotel Aggelo din Stalida vezi impresii

Am zburat cu Air Bucharest pe ruta Otopeni – Heraklion. Am fost preluati de reprezentanta agetiei partenere si condusi la hotel. Pe durata calatoriei ni s-au prezentat excursiile optionale oferite. La vederea preturilor ne-au cam cazut fetele… In fiecare an am ales excursii optionale de la agentia partenera la preturi rezonabile, dar am avut rezervare prin alta agentie din tara, ce-i drept! De data asta, schimband agentia romaneasca, a trebuit sa schimbam si strategia excursiilor optionale.

Si pentru ca ghida (hai sa-i zicem asa, desi nu avea veleitati de ghid turistic) urma sa treaca a doua zi pe la hotelul nostru, am avut la dispozitie o seara ca sa investigam ce si cum pe piata locala. Si, in mod evident, am gasit oferte mult mai avantajoase. Erau si oferte gen: la 2 excursii aveai o a treia (aleasa de ei) gratis. N-am putut beneficia de o astfel de oferta pentru ca nu ni se potriveau zilele de plecare in excursiile pe care le doream. Am ales 2 excursii: Elounda-Spinalonga-Kolokytha-Agios Nikolaos si Knossos-Lassithi. La ambele am “negociat” preturile si le-am achizitionat cu 35 euro/pers/excursie. La agentia partenera prima exursie era 55 euro/pers, iar cealalta nu exista, fiind oferita una Heraklion-Knossos la 46 euro/pers. Nici o oferta, indiferent de agentie (locala sau partenera) nu include plata taxelor de intrare la obiective, dar cred ca stiti lucrul acesta. Tarifele de intrare au variat intre 2 si 6 euro/pers/obiectiv. La celelalte agentii erau preturi la excursii si cu 2-3 euro mai mici, dar nu ne potriveam in zilele de plecare. Vreau sa va spun ca toate agentiile au zile sau autocare intregi rezervate numai pentru rusi. Si-am ajuns la un punct sensibil: rusii. Extrem de multi. Prea multi. Si foarte prost crescuti. Oriunde dadeam de ei, la supermarket, la taverne, pe strada impingeau, se bagau in fata, vorbeau tare. Toti localnicii vorbeau rusa, ne abordau in rusa si se minunau cand noi le spuneam sa ne vorbeasca in engleza.

Am fost a sasea oara in Grecia si am intalnit foarte multi britanici, nemti, olandezi, polonezi, si ei pusi pe distractie, unii mai galagiosi, altii mai putin, dar asa de nesimtiti ca rusii nu am intalnit niciunde. Seara, cand ieseam sa ne plimbam prin statiune, nu stiam de ce sa ne ferim: de masini sau de rusii care circulau haotic si pe jos si cu scutere sau ATV-uri. Si asta pentru ca pe strada cu taverne si magazine nu se restrictiona traficul, iar trotuarul lipsea cu desavarsire. Si pentru ca Stalida se afla intre Herssonissos si Malia, deci era zona de tranzit. Asa ca mergeam pe strada cu bagare de seama. Atunci cand am optat pentru statiunea Stalida, am facut-o pentru ca suficient de multi spuneau ca e mai linistita, mai pentru familisti, ca nici nu se pune problema “balamucului” din Herssonissos sau Malia, ca poti sa te plimbi in voie, ca e statiunea perfecta pentru relaxare. Aiurea!

Dar sa revin la excursii. Prima, cea la Elounda-Spinalonga-Kolokytha-Agios Nikolaos, a fost placuta si informativa. Am avut ghid in limba engleza pe parcursul calatoriei si un alt ghid, tot in limba engleza, pe insula. Ambii ghizi, de fapt ghide, au fost extrem de profesioniste. Am fost preluati cu autocarul din apropierea hotelului si am mers pana in Elounda unde ne-am imbarcat pe un vas. Pe vas eram 2 grupuri, noi cei cu ghid in engleza si, ghici ce? , un grup de rusi. Am calatorit pana la Spinalonga pe o mare agitata, cu vant destul de puternic si ne-a cam zgaltait. Noi nu avem rau de mare, dar cei care au s-ar putea sa aiba probleme. Odata ajunsi pe mica insula, ni s-a explicat care e programul si traseul, am fost lasati sa ne plimbam singuri pe jumatate de insula, dupa care ne-am reunit pentru prezentarea ghidei locale, o femeie foarte hippy care ne-a spus foarte multe lucruri interesante despre istoria locului. Apoi ne-am reimbarcat si am mers pe un tarm al peninsulei Kolokytha pentru baie. S-a putut sari de pe vas sau se putea merge la una dintre cele 2 plaje. Erau destul de aglomerate, ca doar nu eram singurul vas care acostase acolo!... Voi fi sincera si va voi spune ca nu m-a impresionat apa prin claritatea si culoarea ei asa cum a facut-o in excursiile in care am fost imprejurul insulelor Thassos sau Zakynthos.

Dupa aprox 2 ore de balaceala, la imbarcare am fost asteptati cu pranzul care a constat intr-o friptura de porc la gratar, salata, o portocala si un pahar de suc/apa/vin dupa preferinte. Friptura fusese gatita de echipajul de pe vas cat noi am stat la baie si plaja. M-au impresionat ca au umblat cu manusi, deci atenti la igiena. A fost destul de gustos. A fost destul de complicat sa mancam pe genunchi in unduirea valurilor. Si am avut si o interactionare neplacuta cu stimabilii rusi care, cand noi am coborat sa ne luam portiile de mancare, ne-au aruncat toate lucrurile de pe bancuta pe jos si s-au asezat in locul nostru. Nu ca l-am fi rezervat, dar mai toata lumea isi respecta locul ocupat la urcarea pe vas, mai putin ei. Fara jena. Tot fara jena, i-am dat si noi la o parte.

Am fost apoi dusi in Agios Nikolaos pentru alte aprox 2 ore. Aici ne-a placut fff mult si am mancat o inghetata ffff buna. Oraselul era f curat si cochet, organizat, cu stradute cu trotuare (o sa credeti ca am luat-o razna!!) ca sa poti sa ramai uitat in vitrina vreunui magazin fara sa risti sa fii calcat. Deci aici ar fi meritat o zi intreaga de plimbare si relaxare. Am fost apoi preluati de autocar si condusi la hotel. Era in jur de 6 seara, plecati fiind de la 8 jumate.

Cealalta excursie a inceput tot la 8 jumate si a fost numai cu autocarul. Am avut alta ghida, dar tot una extrem de bine pregatita si de treaba. Prima oprire nu a fost Knossos, cum de asteptam, pentru ca ne indreptam spre platoul Lassithi. A fost o bisericuta. Frumoasa si linistita. Am mers apoi la pestera lui Zeus, iar pe drumul parcurs am putut vedea intinderea platoului si vestitele mori dezafectate. De la autocar pana la pestera se urca aprox 15-20 de minute. Sunt 2 carari: cea din stanga, mai usoara si batatorita folosita chiar si de magarusi, si cea din dreapta mai grea, mai accidentata. La pestera, a fost o destul de interesant. N-am avut vreun ghid, dar este un traseu prestabilit si oricum te duce multimea. Cred ca am stat inauntru vreo 20 de minute. Ne-a placut mai mult urcarea pentru ca pe masura ce luam altitudine vedeam platoul mai frumos si mai extins la poalele muntelui. La revenirea in parcare, am savurat un suc de portocale proaspat stoarse, 3 euro o sticla de 500 ml. Delicios! “Bomba cu vitamine!” Am continuat calatoria cu o oprire la o olarie, cam scurta oprirea pentru ca voiam sa cumpar ceva, dar era aglomeratie si nu am mai apucat. Am mers apoi la masa intr-un sat, Tzermiado. Noi suntem mai contra-curentului si nu am vrut sa mancam la taverna la care a tras autocarul. Ghida a fost ok si ne-a spus ca mai sunt si alte taverne in sat, asa ca am luat-o la picior. Am gasit una, la umbra, manageriata de o familie (sot, sotie si fiu) – Taverna Kronio – o gasiti pe Tripadvisor. Am mancat o delicioasa musaka, un desert de casa (mmmm!!), am primit pepene si raki din partea casei. Si din nou la drum! Am inconjurat platoul si am inceput sa coboram spre Heraklion pentru a ajunge la Knossos. Ghida a strans banii de la fiecare, in autocar, si ne-a luat tuturor bilete ca sa nu stam la coada. Sit-ul nu este unul foarte intins, in comparatie cu Pompei, spre exemplu, insa merita vizitat pentru ceea ce reprezinta. Pacat de interventiile imaginistice ale lui Sir A. Evans care a reconstituit pereti, coloane, incaperi si parca a diminuat din consistenta locului. Si cu asta s-a terminat si aceasta zi. Am ajuns inapoi la hotel in jur de 7.

Intr-o dupa-amiaza am plecat singuri la Heraklion cu autobuzul local, KTEL. Din Stalida pana in Heraklion, a fost o ora de mers. E important sa stiti numarul statiei de la care plecati ca sa stiti ce spuneti taxatorului la intoarcere ca sa stie pena unde vreti sa mergeti si cat va costa. Tarifele sunt in functie de statie, nu de statiune. Biletul a fost 3,70 euro/pers/sens. Am coborat chiar la capat de linie, la autogara. Ne-am interesat de orele de plecare pentru intoarcere, gasind si un pliant cu programul si rutele companiei. Si tot am avut o surpriza… dar asta mai incolo… Am mers sa vizitam muzeul de arheologie. Pierdere de vreme si de bani (vreo 4 euro/pers intrarea) pentru ca muzeul este intr-o mare renovare, lucrarile sunt la restaurat, iar ceea ce a ramas expus nu justifica efortul. Am mers apoi prin centrul orasului, pe stradutele comerciale si cu terase, si apoi spre port. Am mers pe digul luuuuuuung si tot n-am ajuns in capat. Dar privelistea asupra orasului a fost de exceptie si ne-a placut maxim. Era 8 si ceva, plecati fiind de la 4 din Stalida, si am zis sa ne intoarcem. Am mers la autogara si am vazut pe ecranul cu plecari un autocar pentru directia noastra la 9 si 20. Super, am zis! Avem ceva timp de un suc, de toaleta… Am mers la coada de bilete, si am cerut 2 pentru Stalida, statia 29. Cand ma uit pe bilete, ce vad??!! Erau cu plecare la 8:45, destinatie Agios Nikolaos. Grecul de la ghiseul tocmai intrase intr-o scurta pauza si n-a vrut sub niciun chip sa discute cu mine. Mai aveam vreo 5 minute, asa ca am iesit sa vedem unde e autocarul si sa intrebam acolo. L-am identificat si am intrebat soferul care ne-a confirmat ca era corect, ca oprea extra si in alte statii decat in mod normal. Pfiu! Deci, daca faceti ca noi, cand luati bilete, specificati si numarul autocarului care e trecut pe monitor.

Acestea au fost iesirile noastre, nu am vizitat si calatorit asa de mult ca altii, am vrut sa vedem cate ceva si sa stam si la soare. Serile erau pentru plimbare prin Stalida. Si aici, ca in toate statiunile, in fata fiecarei taverne exista o persoana care te invita inauntru mai insistent sau mai discret. Sunt si cofetarii, creperii, gelaterii, lounge-bar-uri. Gasesti si magazine cu chinezisme, dar si unele cu lucruri de calitate. In apropierea hotelului nostru, inspre Malia, era un supermarket, Vasilis, unde am gasit multe produse traditionale, cretane. Sunt suficiente supermarketuri prin statiune, cu preturi crescatoare pe masura ce ajungi in centru.

Inchei spunandu-va ca atmosfera generala se aliniaza celorlalte locatii ale Greciei, insa parca am simtit o usoara scadere a calitatii serviciilor, inclusiv a mancarii de pe la taverne. Poate pentru ca fac turism de atatia ani si s-au rutinat sau poate n-am nimerit noi unde trebuie…

---

VIZUALIZĂRI: 3212 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI