GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Lungul drum al Corfului (cu autocarul)
TIPĂREȘTEÎn Corfu am ajuns prima oară în septembrie 2008, în cadrul unui circuit de 10 zile în Grecia, pentru o noapte. Am vizitat atunci Palatul Achileon şi m-am plimbat puţin prin Kerkyra, mult prea puţin din ceea ce oferă insula. Mi-am promis atunci să revin dar distanţa mare m-a descurajat de fiecare dată şi am ajuns ulterior de două ori în insula Thassos care este mult mai aproape. Anul acesta, însă, mi-am luat inima în dinţi şi m-am pregătit sufleteşte pentru drumul ce avea să se dovedească o adevărată aventură.
După îndelungi studii şi analize, am optat pentru autocar ca mijloc de transport, noi nefiind pregătiţi pentru un drum atât de lung pe cont propriu dar şi pentru că ştiam că în Corfu şansele să îţi loveşti maşina sunt destul de mari. Nu am avut emoţii cu privire la firma care asigura transportul, încurajată oarecum de părerile destul de bune ale colegilor de site, mă aşteptam doar la un drum lung şi obositor. Iniţial, când mă interesasem în legătură cu durata drumului, orele probabile de plecare din Bucureşti erau în jur de 14:30 şi traversarea cu ferry la Igoumenitsa la orele 8:00, destul de acceptabil. Cu două zile înainte de plecare, am aflat că plecarea din Bucureşti urma să aibă loc la orele 11:30. Mi-am dat seama atunci că drumul va fi mai lung pentru că traversarea spre insulă avea să se facă tot la 8:00 dimineaţa. Pentru a nu mai depinde de alte mijloace de transport, am optat pentru transfer din Braşov cu aceeaşi companie, care a costat 25 euro/persoană, sumă pe care am achitat-o anticipat.
Încă de la început, auspiciile nu au fost tocmai bune. Cu o zi înainte de plecare, duminica, am aflat că în 28 iunie, când trebuia să ajungem pe insulă, era preconizată o grevă generală de 2 zile. Fiind week-end, nu am putut lua legătura cu agenţia şi, neprimind nicio altă înştiinţare, am considerat că media românească poate să nu fie foarte bine informată şi, cu puţine emoţii, ne-am făcut bagajele. Plecarea a avut loc din Braşov în data de 27 iunie la orele 8:00 dimineaţa, conform graficului, cu un autocar micuţ de 30 locuri.
Prima oprire de jumătate de oră am făcut-o în Buşteni, la 9:30, pentru a se respecta timpii de odihnă ai şoferului care plecase din Sibiu la 5:00 dimineaţa. Următoarea oprire am făcut-o la Ploieşti unde, timp de alte 30 de minute am aşteptat 5 turişti care nu mai apăreau. Ne-am învârtit de câteva ori cu autocarul prin faţa Gării de Sud, şoferul neştiind care este exact locul de îmbarcare. Acesta nu avea nici datele de contact ale acestora pentru a afla ce se întâmplase şi de-abia într-un târziu am aflat că aceştia renunţaseră la sejur, speriaţi, probabil, de grevă. În Bucureşti am ajuns cu întârziere în parcarea din faţa Academiei Carol I unde cei care mergeau în Zakynthos au răsuflat uşuraţi, fiind transferaţi într-un autocar mai mare. După încă o jumătate de oră au sosit şi ceilalţi turişti din alte zone ale ţării şi la orele 12:30 plecam spre graniţă. Au mai urmat apoi două opriri în zona Giurgiu după care am trecut, fără probleme, vama.
Încă de la început ghidul însoţitor ne-a asigurat că avem suficient timp la dispoziţie şi nu ne vom grăbi, urmând să se facă pauze de 20-30 minute la fiecare 200-300 km.
Prima oprire în Bulgaria am făcut-o la popasul clasic, „La steaguri”. Aici se găseşte o terasă cu mese unde se poate servi fără probleme pacheţelul de acasă, zona fiind delimitată de mesele unde se poate comanda de la restaurant. Preţurile erau afişate în leva, ultima oară când tranzitasem Bulgaria nu acceptau euro, acum nu am mai încercat. Toaleta se plăteşte, 20 eurocenţi, este bine să aveţi mărunt pentru că nu au (sau nu vor) să dea rest.
Am continuat apoi drumul până când, la aproximativ 60 km de Sofia, din partea din spate a autocarului a început să iasă un fum negru. Şoferul a oprit, a încercat să identifice problema, a plecat din nou dar fumul persista. Au urmat apoi alte opriri cam din 5 în 5 minute, şoferii nereuşind să-i dea de capăt. Au pus şi ulei, s-au uitat la motor, au încercat tot felul de soluţii, dar nimic nu a dat roade. Într-un târziu, a fost sunată conducerea companiei de transport, dar, spre stupoarea noastră, aceasta le-a dat dispoziţia să continue drumul, deşi era evident că nu aveam cum să ajungem prea departe.
Am plecat totuşi, înconjuraţi de fum, în timp ce ceilalţi participanţi la trafic ne făceau semne disperate să oprim pentru că avem o problemă. „Reuşiserăm” să trecem de Sofia, singurul loc de unde mai puteam spera să primim ajutor pentru că urma o zonă muntoasă dificilă unde maşina noastră sigur nu mai avea cum să facă faţă. Scăparea noastră a venit în cele din urmă de la un angajat al unei benzinării care, văzând fumul tot mai gros care ne acoperea, ne-a tras pe dreapta. Acesta a chemat şi poliţia, o echipă de mecanici care au fost foarte fermi: autocarul rămâne pe loc, este o problemă gravă la injectoare, deşi şoferii ne asigurau că fusese făcută revizia de curând în Germania când plătiseră câteva mii de euro. Nu prea ne ajuta acest lucru iar scena care avea să urmeze îmi era tot mai familiară, întrucât în urmă cu 2 ani, în drum spre Thassos cu o altă companie, autocarul se stricase înainte de Bucureşti şi a trebuit să aşteptăm la miezul nopţii câteva ore bune altă maşină. Acum lucrurile erau mai complicate pentru că eram destul de departe de ţară.
Neavând altă opţiune, ne-am dat jos din autocar şi am încercat să ne familiarizăm cu locul care urma să ne găzduiască pentru ceva timp. Am făcut noi haz de necaz dar nu prea era râsul nostru pentru că deşi au urmat alte discuţii telefonice, soluţia salvatoare nu apărea. Am avut noroc că ne-am împrietenit cu o familie jucăuşă de căţei, ne-am mai cumpărat câte ceva din benzinărie, am cules chiar şi flori de tei, până când ghidul însoţitor ne-a dat vestea mult aşteptată: a găsit un autocar la o firmă din Sofia dar trebuie să se pună de acord cu ai noştri. Negocierile care intuim că au avut loc au durat destul de mult şi, chiar şi după ce am fost anunţaţi că va sosi un autocar bulgăresc să ne preia, au mai trecut câteva ore pe motiv că nu ar fi reuşit să ne localizeze. În total am stat în benzinărie aproximativ 5 ore. Mulţi dintre noi nu mai speram să ne putem continua drumul dar miracolul s-a produs şi, odată transferaţi în modernul autocar, am crezut că am prins aripi, văzând că rulam cu 100 km/oră.
Ultimul popas în Bulgaria s-a făcut la magazinul Panorama sau "La Bomboane" numit aşa datorită varietăţii mari de dulciuri care pot fi găsite aici. Preţurile sunt convenabile, mi s-au părut cele mai mici de pe tot traseul şi se poate plăti în orice monedă, inclusiv în lei. La întoarcere, doamnele din grup mai avizate şi-au făcut piaţa aici, cumpărând mezeluri, brânzeturi, spunând că sunt mai ieftine ca la noi. Eu recomand produsele cosmetice din trandafiri şi ulei de măsline. O cremă de mâini costă 1,5 euro, o apă de parfum mică 4,5 euro, un set cadou cu 3 produse cosmetice, 5 euro.
Ieşirea din Bulgaria s-a făcut pe la punctul de frontieră Kulata - Promachonas care era pustiu. Vameşul se pare că dormea pentru că nu ne-a mai controlat nimeni actele. Cu tot efortul şoferilor bulgari care au condus foarte bine, ne-am dat seama că nu vom reuşi să prindem ferry de ora 8:00 aşa că am mai făcut un ultim popas dimineaţa la un local grecesc pentru o cafea (scumpă şi nu prea bună), dar oboseala ne trecuse ca prin farmec, întâmpinaţi de un soare ce ne zâmbea atât de frumos după frigul şi ploaia de acasă. De aici încolo a urmat partea cea mai frumoasă a drumului, pe autostrada Egnatia Odos spre Ioannina, un frumos oraş pe care l-am admirat din depărtare şi mai departe spre Igoumenitsa. Şoseaua este impecabilă, presărată cu o mulţime de tuneluri care străpung muntele, cel mai lung având o lungime de 7 km.
În portul Igoumenitsa am ajuns în jurul orei 10 dimineaţa. Aici era vară în adevăratul sens al cuvântului, soarele ardea cu putere, ne simţeam deja incomod în hainele noastre groase şi de-abia aşteptam să trecem la ţinuta de vacanţă. Timp de o oră ne-am plimbat prin preajma portului dar străzile erau destul de goale, doar în preajma portului era mai multă forfotă. La 11:30 am luat ferry spre Kerkyra, până unde am făcut mai bine de o oră jumătate. Din păcate, pescăruşii nu şi-au făcut apariţia, din câte am înţeles apoi, la Marea Ionică ar fi mai puţini pentru că nu găsesc hrană. Recunosc că nu ştiam acest lucru.
După ce am ajuns pe insulă am aflat că va trebui să îi ducem întâi pe turiştii cazaţi în staţiunea Agios Gordis, mai numeroşi şi care aveau bilete cumpărate de la firma care asigurase şi transportul. Pentru Moraitika eram doar 4 turişti. După aproximativ 40 de minute am ajuns şi în Agios Gordis unde, după alte minute bune, i-am preluat şi pe cei care urmau să se întoarcă în ţară şi care coborau în Moraitika în timpul pauzei de odihnă pentru şoferi. Cum aceştia din urmă nu ştiau că nu vor merge direct spre ferry, au început, în timp ce noi ne cam pierduserăm răbdarea, să îşi caute locurile pe care le avuseseră în autocar la venire. A mai durat încă ceva timp până am plecat, ajungând de-abia în jurul orelor 16:00 la vila Fire Fly din Moraitika unde aveam cazarea (impresii aici). Trecuseră peste 30 de ore de când plecasem din Braşov.
Întoarcerea spre ţară a avut loc marţea, în 05 iulie. Camerele le-am eliberat la orele 9:00 dimineaţa iar autocarul ne-a preluat la orele 15:00. Din fericire am avut un autocar mai bun, de capacitate mare, asemănător celui care a plecat spre Zakynthos. Locurile în autocar sunt totuşi destul de înghesuite, spaţiul pentru picioare este strâmt şi era destul de incomod să stea două persoane pe scaunele alăturate dar, pentru că autocarul era pe jumătate gol, ne-am răsfirat astfel încât cei mai mulţi am stat câte unul pe două locuri. Nu vreau să mă gândesc cum e când autocarul este plin.
Am revenit pe continent prin Lefkimmi, cu ferry de 16:00, traversarea fiind mai scurtă, de doar o oră şi un pic. Primul popas l-am făcut la Olympic Plaza, în apropierea Salonicului, un local modern cu produse de patiserie proaspete şi foarte bune. De aici ne-am continuat drumul spre Salonic unde am beneficiat de un tur panoramic cu autocarul, putând admira Turnul Alb, simbolul oraşului, biserica Sfântul Dumitru, Rotonda şi Arcul lui Galeriu. Am trecut şi pe lângă un grup de manifestanţi, grupaţi în jurul unor bannere uriaşe, dar care erau destul de paşnici, fără să perturbe traficul rutier. Oraşul era frumos luminat şi foarte aglomerat, terasele erau pline, deşi era 10 seara.
Următoarea oprire am făcut-o la duty free după care am trecut vama. Au urmat apoi cele două popasuri din Bulgaria: La Bomboane şi La Steaguri, ultima oprire înainte de a intra în ţară fiind la un local cam insalubru situat într-o pădure, Balkanic parcă se numea. Aici se poate plăti şi în lei, o cafea instant tare costând 4 lei.
Graniţa de la noi am trecut-o fără să ni se mai controleze actele şi în Bucureşti am ajuns în jur de 11:00 dimineaţa. Aici trebuia să se facă transferul spre celelalte oraşe din ţară, dar numai după ce sosea şi autocarul din Zakynthos care a venit după o aşteptare de o oră. Nu am putut pleca însă pentru că nu ieşeau la număr turiştii. Doar după câteva discuţii şi-au dat seama că cele 5 persoane care nu puteau fi găsite erau cele din Ploieşti, care renunţaseră la sejur, deci stătusem degeaba. Pe la 12:30 am plecat în sfârşit dar, spre surpriza noastră, după câteva minute autocarul a oprit din nou şi şoferul ne-a spus că trebuie să coborâm să ne luăm bagajele, pentru că o altă maşină ne va duce la Braşov. Atunci am observat pe colţul clădirii plăcuţa pe care scria Strada Ritmului şi mi-am dat seama ca suntem în autogara de unde pleacă microbuzele spre Braşov. Nu am apucat să ne dezmeticim prea bine când şoferul unui microbuz ne-a spus să ne punem bagajele în spate şi să urcăm în maşină. Şoferul autocarului nostru dispăruse între timp, fără nicio altă explicaţie. Iniţial am crezut că microbuzul fusese închiriat pentru transferul nostru dar de la şofer am aflat că el efectuează cursa Bucureşti-Braşov în mod normal, cu opririle de rigoare. Biletele noastre fuseseră rezervate telefonic cu doar câteva ore înainte şi achitate de şoferul autocarului nostru la sosirea noastră în autogară.
Am plecat din Bucureşti la 13:30, înghesuiţi printre alţi călători care nu aveau nicio vină că noi ne întorceam din vacanţă cu o grămadă de bagaje. Eram 4 persoane care mergeam la Braşov şi 2 la Ploieşti. Dezamăgirea cea mai mare au avut-o cei care aveau achitat transferul până în Ploieşti pentru că microbuzul nu trecea prin oraş şi i-a lăsat la Carrefour, de unde trebuiau să se descurce pe cont propriu. În Braşov am ajuns la 17:00, după o altă pauză regulamentară de 20 de minute în apropiere de Breaza. Trecuseră fix 24 de ore de când plecasem de la ferryboat.
Acestea au fost aspectele care au umbrit puţin la început vacanţa noastră în Corfu dar, odată ajunşi acolo, am dat uitării oboseala şi stresul acumulate şi ne-am bucurat de frumuseţea insulei care mi-a depăşit cu mult aşteptările. Am avut o vacanţă reuşită, am văzut locuri de un farmec aparte şi mă bucur că amfostacolo chiar dacă am mai avut parte şi de alte mici incidente.
Fără puncte standard.
Trimis de krondia* in 09.07.11 20:56:32
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (krondia*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Cu parere de rau, am retras punctele standard, conform dorintei autoarei.
Rog așteptați...
Imi pare rau ca drumul afost cu atatea peripetii, destul de neplacute.
Astept cu nerabdare sa povesti amanunte despre hotel, cazare si masa si despre cum ti-ai petrecut timpul in Corfu. Multumesc anticipat
Imi pare tare rau ca mult asteptata-ti excursie in Corfu a fost umbrita si de amintiri neplacute.
Prin peripetii similare am trecut si noi in 2009, cand am fost pentru prima data in Turcia (Kusadasi). Povestea ta mi-e tare cunoscuta 
La noi a fost si mai si! De-abia trecusem granita la bulgari si un miros greu de gaze de esapament incepuse sa invadeze autocarul. Cum nu mai reusisem sa prindem decat locuri in spatele autocarului, iti dai seama ce gazati am fost (imbarcarea s-a facut din fata Garii de Nord din Bucuresti). Tin minte ca aveam si colegi de suferinta: o doamna din Moldova impreuna cu baiatul dansei, cu care ne-am imprietenit ulterior si vociferam in cor din pricina ,,gazarii''
Daca la inceput faceam haz de necaz, cand a vazut ca se ingroasa gluma, colega noastra de suferinta a inceput sa strige nervoasa ca autocarul ne ,,improasca cu noxi-toxici'' (era doar moldoveanca si avea accent, nu gluma 
) si ca la intoarcerea in tara ea va trimite la Realitatea imagini si filmulete...
Daca voi ati avut parte de un autocar la schimb, noi din pacate n-am fost atat de norocosi. Am oprit in 2 service-uri din Bulgaria pentru reparatii, cu pauze de suc, apa, mancare, nervi si suparare, soferul autocarului incercand la insistentele noastre sa ia legatura cu seful lui in Romania, dar fara sorti de izbanda sa-i trimita vreun alt coleg, cu vreun alt autocar
, asa cum voi ati fost salvati (macar si de bulgari).
Raspunsul patronului a fost ca nu mai are alt autocar disponibil, iar un nou sofer nici atat.
Ohoooo, de cate peripetii am avut parte in acel concediu, nici nu-ti poti inchipui...
Deci cu un autocar cu probleme am ,,facut Turcia fara probleme'', ca sa mai zambesc putin, acum dupa 3 ani, cand imi amintesc...
Iar pe langa autocar cu probleme si un singur sofer in dotare, care la intoarcerea in tara a condus non-stop 30 ore, in conditiile in care am plecat intr-o dimineata la ora 8.00 de la Pamukkale si am ajuns a doua zi in jurul pranzului la Bucuresti.
Infiorator, nici nu vreau sa-mi mai amintesc cum ne-am ratacit in toiul noptii in Bulgaria (la intoarcere spre casa) caci GPS-ul vechi pus pe autocar (mai mult pe post de bibelou) ne-a aratat un drum superb catre un camp cu balarii... Toata noaptea ne-am rugat la Dumnezeu sa nu ne intalnim cu lupu', ursu' sau vreun vecin cu ceafa lata
Mult prea cunoscatorul nostru sofer de pe autocar (care era la primul lui drum in Bulgaria, deci il stia si cu ochii inchisi si deschisi la fel de bine) nu stiu cum a reusit performanta, dar... cand se mijeau zorile noi in loc sa fim de mult iesiti din frumoasa noastra tara vecina, din contra ne afundaseram si mai si in relieful ei muntos. Dimineata la ora 5, soferul isi freca ochii incetosati de nesomn si privea minunat la splendorile de serpentine pe care rula autocarul.
Cand am deschis ochii, sincer, mi-as fi dorit sa fiu linistita in patul meu de-acasa, dar spre stupoarea mea inima-mi batea doar, doar sa-mi sara de la locul ei... Cand am aruncat cateva ocheade pe geam... un relief stancos presarat cu brazi de-un verde splendid mi se aratau in cale... asta nu era nimc, dar cand am coborat privirea... haul ce l-am vazut m-a trezit instantaneu din visare s-am inceput sa spun la rugaciuni cate nu spusesem eu in copilarie (n-am prins ora de religie la scoala).
Oooof, scuza-ma, dar m-am intins cu un ecou imens, fie-mi iertata greseala, dar citindu-ti review-ul, draga Diana, mi-ai rascolit amintiri ce sincer, niciodata nu mi le voi putea sterge din memorie.
Cand am ajuns in tara, mai precis cand am coborat din autocar, m-am inchinat si i-am multumit lui Dumnezeu ca ne-a adus teferi pe pamant romanesc.
Mi-am jurat ca a doua oara (daca va mai fi vreodata) daca vom mai alege o excursie cu autocarul, cred ca voi face un studiu de piata foarte amanuntit, mai ceva ca la o lucrare de diploma
Oare exista si autocare XXL, in Romania? Nu radeti efectiv am constatat ca distanta intre scaunele autocarelor de la noi nu-mi ajunge, genunchi mei imping in spatarul scaunului din fata, asa ca sa vreau si nu pot sa ma angajez intr-o asa aventura... !
Asteptam cu interes si partea placuta si frumoasa a excursiei!
Intre timp va invit sa ascultati putina muzica!
Sper sa placa melodia postata!
Să mă bată vântu' dacă aş alege vreodată o astfel de variantă de transport... mai ales că şi io am copanele mai lungi decât media.
Totul e bine când se termină cu bine, dar din articol şi ecouri rezultă exact concluzia de mai sus...
Chiar eram curioasa cum e drumul cu autocarul in Grecia. Si cand ma gandesc ca ma tenta sa plec cu fi-miu!! Doamne, bine ca am stat in banca mea!!
Dana, cu autocarul cu care trebuia să ajungem în Corfu o turistă din grup făcuse şi Turcia vara trecută, tot aşa, cu probleme. Şi, dacă nu ne opreau bulgarii, sigur ne-am fi continuat drumul deşi, din câte ştiu eu, este o infracţiune gravă să circuli în astfel de condiţii.
Din fericire am fost un grup destul de omogen, deşi eram persoane de toate vârstele şi ne-am păstrat optimismul în tot timpul acesta, glumind pe seama incidentului. Alte probleme nu am întâmpinat, ne-am conformat cu toţii regulilor prezentate la începutul călătoriei şi nimeni nu a consumat alimente în autocar iar durata pauzelor de pe traseu a fost în general respectată. Doar asupra aerului condiţionat ne puneam mai greu de acord cu şoferii, în special cu cei bulgari, pe ei îi rugam să dea drumul la căldură pentru că în autocar era foarte rece noaptea şi doar la un popas au reuşit să remedieze problema. Altfel, autocarul bulgăresc era foarte comod, cu spaţiu suficient.
@webmaster13, se pare că unele autocare româneşti au fost modificate şi s-au mai adăugat scaune în plus... Acest lucru l-am sesizat şi la primul autocar cu care am plecat din ţară. Pe partea stângă, în spatele şoferului, abia dacă puteai sta în poziţie normală, în timp ce pe partea dreaptă stăteai chiar lejer. În autocarul cu care ne-am întors, absolut toate scaunele erau la fel de înghesuite. Se pare că îşi spune cuvântul criza pentru că în 2008, când am făcut turul Greciei, nu am avut astfel de probleme...
Eu nu mai am curajul acum să repet experienţa dar mă gândesc că pentru mulţi autocarul este singura modalitate de a petrece o vacanţă în străinătate. Poate că am avut eu ghinion şi acesta a fost un eveniment singular, cred că sunt totuşi şi firme româneşti care oferă condiţii decente de transport.
@krondia asa cum ai remarcat se pare ca unele firme romanesti incearca sa obtina venituri in detrimentul micsorarii confortului pe durata calatoriei... adica pur si simplu baga mai multe scaune decat capacitatea care asigura cat de cat un confort normal... asta am trait si eu ,e drept mergand doar in Thassos si e foarte neplacut (soferul ne-a povestit aceasta practica) ! cred ca ai calatorit cu aceiasi firma (o sa-ti scriu pe privat numele) ! eu in nota ceruta de agentie la intoarcere referotoare la sejur, am mentionat lipsa de confort (si sigur au mai scris si altii) dar nu cred ca agentia a luat vreo masura, de obiceiuri romanesti!
astept insa sa ne povestesti cum a fost acolo, descrierea vilei, ce ai facut efectiv... !
@dragos intr-un autocar ca acesta "micsorat"ca spatiu nu stai bine nici daca ai 1,70 inaltime daramite mai mult! eu la 1,70 m am avut genuchii fixati pe scaunul din fata iar cand cel din fata isi lasa scaunul pe spate ajungea cam la 10 cm de fata mea... @webmaster 13 are dreptate! noi am remarcat diferenta comparand cu autocarele de transport local din Thassos incomparabil mult mai confortabile, desi sunt pe distante foarte mici! ba mai mult in vama la Giurgiu am vazut autocarele unor firme e drept mai mari din Romania si am vazut diferentele, erau mult mai comode!
Şi noi am menţionat aceste aspecte în chestionarele primite la întoarcere, primind asigurarea că vor ţine cont de propunerile şi deficienţele semnalate. Din păcate le-am completat când eram încă în Bulgaria (la ultimul popas din Bulgaria ghida preluând un alt grup de turişti) pentru că altfel, la sosirea în Braşov, nu primeau mai mult de satisfăcător.
Am avut totodată o discuţie telefonică şi cu consultanta de turism de la agenţia la care aveam sejurul şi la recomandarea acesteia am făcut şi o sesizare scrisă în care am menţionat toate problemele întâmpinate şi, mai ales, problema transferului spre localitatea de domiciliu care a fost mai mult decât defectuoasă. Acum aştept un răspuns.
Este păcat că se întâmplă aceste lucruri dar eu am ajuns la concluzia că această criză despre care se vorbeşte este reală şi i-a afectat destul de mult pe operatorii de turism care încearcă acum să mai câştige câte ceva din transport şi excursiile opţionale, pentru că sejurul în sine este destul de ieftin.
”Din păcate, pescăruşii nu şi-au făcut apariţia...
Probabil erau in greva
”ne-am conformat cu toţii regulilor prezentate la începutul călătoriei şi nimeni nu a consumat alimente în autocar iar durata pauzelor de pe traseu a fost în general respectată
Noi ne abtineam sa bem si apa pe drum, caci soferul era foarte drastic, mai ales ca dupa cele 2 opriri in service-urile in BG incerca sa recupereze orele pierdute din drum si sa ajungem totusi sa prindem cazarea din Canakkale. Tin minte s-acum ca o doamna, s-a rugat aproape o ora de sofer sa opreasca din motive lesne de inteles, dar acesta nu si nu, motivand ca suntem in intarziere si ducand-o cu vorba mereu ca ,,la urmatoarea benzinarie oprim''.
Vai, saraca de ea, imi amintesc ca s-a dus langa el plina de nervi (desi era o doamna respectabil de calma) si l-a amenintat intr-un final ca daca nu opreste o sa fie nevoit sa spele tot autocarul si sa-l odorizeze ca sa putem ulterior merge mai departe...
Declarase stare de extrema urgenta, grad zero ))
Doamne, s-acuma imi vine sa rad intr-un colt al gurii si-n celalat sa plang...
In ceea ce priveste scaunele inghesuite, care te obligau sa-ti tii genunchii efectiv la gura, iti dau perfecta dreptate... Acelasi lucru l-am patit si noi!
@krondia... am dat si noi telefoane la firma transportoare in Corfu care ne-a raspuns ca nu stie de unde se pleaca din Bucuresti afla doar cu 2 zile inainte si ne contacteaza ei, nu face prelevarea turistilor din orasele mari ale tarii (vezi Brasov), daca se aduna sub 30 de turisti pentru plecarea noastra, se merge cu un mini-bus de 29 de locuri, deocamdata s-au aduna doar 15, daca dorim sa mergem cu o alta firma trebuie sa mai achitam 80 euro de persoana... asadar vad ca relatia Corfu pluteste sub zodia hazardului si nu e atat de confortabia precum cea din Thassos
@Dragos... pana in Corfu poti ajunge si cu avionul... cu esacla in Budapesta sau cu escala in Atena... primul e un low-coast si costa 320 euro de persoana si al doilea costa 360 euro... partea proasta e ca aceste avioane nu pleaca zilnic si eu am calculat ca daca alegeam avionul mai trebuia sa mai asteptam 1-2 zile pana ne incepea ziua de sejur... Corfu e frumos dar se ajunge greu sau scump pana acolo... in primazi in Corfu stai cu picioarele pe tavan si cu comprese reci pe ele ca sa ti se dezumfle dupa 2o de ore de calatorie (procedura se repeta la retur)... e bine totusi si asa, caci eu am reusit perforrmanat sa merg 50 de ore pana-n Franta cu un autocar din Bistrita... iar altadata, la o sosirea din Budapesta, dupa o noapte alba in Beauvais (Paris), cand noaptea s-a inchis aeroportul si am fost poftiti afara, s-a mai defectat si cursa Budapesta-Tg. Mures, la granita si au trimis o alta cursa dupa noi... e bine sa ai la tine pentru aceste situatii niste pastile de Distonocalm...
@dorgo, plecările în Corfu se fac odată cu cele din Zakynthos, la fel şi transferurile din ţară, mijlocul de transport fiind comun până în Bucureşti şi apoi din Bucureşti merg o bucată de drum în paralel, doar că autocarul nostru sau mini-bus cum era trecut în grilă (am fost 28 de persoane), a rămas în urmă, astfel încât atunci când s-a stricat nu a avut cine să ne ajute.
Transferuri din ţară s-au făcut, inclusiv din Suceava. Pe de alta parte, este mai bine să nu mai asigure transfer câtă vreme acesta este defectuos şi eu dacă ştiam că ne vor trimite cu microbuzul preferam să mă descurc singură, câştigam şi timp. Am aflat apoi că firma de transport a avut probleme cu autocarul şi la alte sejururi în Grecia, deci problema nu este singulară.
Am studiat şi eu varianta avionului dar nu am găsit nimic convenabil. Cel mai avantajos este pachetul cu avion care include şi cazarea. Am observat că au fost reduse şi taxele de aeroport, nu mult, dar oricum...
Un alt aspect care m-a mirat a fost faptul că ghidul a strâns banii pentru ferry imediat după plecarea din Bucureşti (eu plătisem anticipat, odată cu cei 50 euro pentru transfer). Am plătit 18 euro/persoană, 9 euro pe sens, deşi întoarcerea s-a făcut prin Lefkimmi, pe această rută ferry fiind mai ieftin decât prin Kerkyra...
Eu vă doresc să ajungeţi cu bine şi să puteţi explora cât mai mult din insulă. Voi scrie şi despre locurile pe care le-am văzut doar că nu am reuşit să scap cu totul de oboseala acumulată.
ATENTIE LA ULEIUL DE MASLINE DIN BULGARIA!!
Am cumparat de la Panorama, Kresna, Bulgaria (magazinul cu bomboane)
E FALS, NU E COMESTIBIL!
Nu mai dau copy/paste la tot articolul, dar va dau linkul unde descriu experienta mea.
Am ajuns pana la Protectia Consumatorului din Grecia si Bulgaria.
Grecii l-au retras de pe piata inca din ianuarie, la bulgari l-am gasit in iunie.
Mare atentie!
cine doreste link-ul il poate solicitat de la autoarea ecoului prin mesaj privat - editat de WM
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2018 Corfu. Revedere — scris în 31.05.19 de Artiglio din HUNEDOARA - RECOMANDĂ
- Jul.2018 Destinația: Corfu! Hai să pornim! — scris în 14.02.19 de Maya_C din CLUJ-NAPOCA - RECOMANDĂ
- Aug.2016 Atentie la Bulgari — scris în 25.08.16 de pretorian_29 din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Jun.2015 Drum Bucureşti-Igumenitsa, IUNIE 2015 — scris în 13.07.15 de adastan din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2014 Makaza — scris în 27.04.14 de ionescunic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2013 Drumul Arad - Igoumenitsa — scris în 24.07.13 de ciprianjurma din ARAD - RECOMANDĂ
- Jun.2013 Spre Grecia pentru prima dată: destinaţie finală Corfu [prin Serbia şi Macedonia] — scris în 23.07.13 de baby eyes din ORășTIE [HD] - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată